despre supraprotectie

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca Citat: citat din mesajul lui inbox[/i rrox3- [flo] citindu-te ( nu mai stiu la ce subiect), am inceput sa fiu mai atenta cu laudele, fiindca nu stiam ce si cum sa fac cu fata, care vrea sa-i iasa totul perfect din prima, iar daca nu-i iesea, in loc sa faca un efort sa invete , renunta. Asa ca mi-am lamurit acest aspect, am inceput sa fiu atenta, sa ii explic, sa critic delicat (ca nuprea suporta critica) si dupa ce am avut rezultate sa laud...si chiar se vede. align="right" id="quote2">am si io o nelamurire cu laudele astea (vrind sa ma lamuresc cine-i Dr Dweck din citatul din postarea lui Ocebine mi-a picat si mie fisa ca-i tipa de care zicea si rrox ;-)Chiar trebuie sa laudam cu scop ? Mie zau ca nu-mi vine, io ori ma entuziasmez naturel si atunci scou exclamatii de genul WOW, Super, Bravo sau cel mult "ce frumos" ori nu-mi vine a deschide gura.A, si mai am o problema, nu-mi vine sa-i zic fiica-mi ca-i desteapta, doar ca-i frumoasa, oi fi io defecta sau am un copil gen miss (mai ii si blonda ;-)Acuma pe bune, chiar nu-mi dau seama cum ai putea sa-i zici copilului direct in fata "Vai ce destept esti" sau e vorba de lauda mai voalata cu acelasi continut ?"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)Agnes si Alexa (21.06.2009)

align="right" id="quote2">Ai putea foarte simplu sa-i zici "esti destept". Interesant ca ti se pare atat de ciudat (m-as gandi la asta), dar benefic pentru Alexa [:)]Wow poti sa zici entuziasmata cand doresti, nu despre asta era vorba. Ci despre punctarea efortului, rasplatirea efortului, in loc de etichetare absoluta. Asa cum cred ca am explicat si in postarea cu pricina, locul controlului sa ramana la copil, in puterea lui. Pentru mine a fost o perspectiva noua acum ceva vreme, eu fiind foarte axata pe rezultat, pe scop, pe rezolvarea problemei. Atunci venea lauda, cu o gramada de cuvinte frumoase pentru copilul care a rezolvat problema. Copilul era minunat si gata. Ori asta nu-i folosea copilului. Acum mi se pare de la sine inteles , da' atunci nu-mi trecea prin cap ca as putea sa-i daunez copilului doar fiindca sunt foarte incantata de el. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui Ilinca_M. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment.

align="right" id="quote2">
Eu cred ca rolul meu este ca la sfarsitul celor 18 ani cat copilul este in grija mea, sa dau drumul in lume la un adult echilibrat si responsabil. Parte din rolul meu este sa pun limite acolo unde este necesar, sa incurajez/imping de la spate unde cred ca e nevoie, sa invat copilul sa tolereze frustrare, sa aibe incredere in fortele proprii. Multa lume neglijeaza acest aspect dar este foarte important in viziunea mea. Cateodata, pe parcursul celor 18 ani va trebui sa iau decizii care vor provoca frustrare copilului, care poate nu-l vor face sa se simta comfortabil sau fericit pe moment. Daca aceste decizii vor fi spre binele copilului, sper sa am intotdeauna puterea sa le iau.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[AgnesLuca]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M.Stie sa manance singura cu lingurita/ furculita de la 2 ani jumate (de cand merge la gradinita, recunosc ca eu as fi continuat sa-i dau eu, cu lingurita, am ramas afis cand am vazut ca poate singura, si inca cu dexteritate:)). align="right" id="quote2">Citatul asta e perfect aici, la subiectul supraprotectie. Cred ca ramaneai afis sa vezi cu ce competenta poate pitica ta sa faca la olita de la 2 ani sau cat de capabila este sa doarma singura in pat fara sanul in gura, etc. Trebuie sa fi TU convinsa in primul rand. Daca copilul te vede pe tine ca nu esti sigura si eziti cand incerci sa-i vinzi olita sau patutul, evident ca nu va avea incedere si se va opune. De cate ori ne spunem ca nu e in stare copilul, ca e prea mic, ca asteptam pana e pregatit, fara insa sa fi incercat, fara sa-i fi dat copilului ocazia ca experimenteze o anumita etapa?Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

align="right" id="quote2">Eu sunt numai partial de acord cu postarea, in sensul ca sunt de acord cu ideea, dar nu neaparat cu exemplele.Legat de mincatul copilului singur, in general am observat ca in Europa de Est datul cu lingurita e ceva subinteles, nimanui nu i se pare ca s-ar putea si altfel. In Germania si probabil si in alte tari, cam de pe la 9 luni copilul e lasat sa manince singur (de fapt e o faza cind copilul refuza sa mai manince cind ii dai cu linguritza si asta-i semnul ca trebuie sa-l lasi singur); i se dau bucatele in loc de piure, copilul se descurca bine cu ele chiar daca nu prea are dinti. De aici si pina la mincatul cu tacimuri mai e doar un pas mic; cam de la 1,5 ani copiii in general maninca singuri cu lingurita / furculita (desigur mai dau si pe linga), la 2,5-3 ani deja sunt eleganti in miscari si nu mai au nevoie de protectie pentru haine.Chestia cu olitza la 2 ani mi se pare insa exagerata; nu contest ca exista copii (mai ales fete) care sunt pregatiti inainte de aceasta virsta, da astia sunt mai degraba exceptia. Sunt sigura ca fatei Ilincai i s-au facut sugestii cu olita inainte de virsta de 3 ani, dar atita vreme cit copilul nu a colaborat consider ca Ilinca a procedat bine (si mie imi facea soarca-mea -scoala estica capul calendar ca de ce nu sta fata pe olitza - era putin inainte de 2 ani - i-am zis politicos, poftim, pune-o tu, si s-a convins rpd ca, copilul nu are nici o treaba, 3 luni mai tirziu insa, cind a fost pregatita, a facut direct pe olitza / WC fara sa fi fost nevoie de training prealabil).Cu dormitul iarasi se poate proceda asa ca Bird, dar la fel de bine daca familiei ii face placere poate copilul mic sa doarma si in pat cu parintii. In evolutia umana, dormitul copilului singur este o solutie recenta, la fel si antrenamentul cu toaleta, la fel ca si mincatul hranit de parinte cu lingurita, de asta eu vad diferente mari intre aceste exemple.OK, acum ma apuc de citit ce s-a dezbatut de la aceasta postare"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)Agnes si Alexa (21.06.2009)

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M.Stie sa manance singura cu lingurita/ furculita de la 2 ani jumate (de cand merge la gradinita, recunosc ca eu as fi continuat sa-i dau eu, cu lingurita, am ramas afis cand am vazut ca poate singura, si inca cu dexteritate:)). align="right" id="quote2">Citatul asta e perfect aici, la subiectul supraprotectie. Cred ca ramaneai afis sa vezi cu ce competenta poate pitica ta sa faca la olita de la 2 ani sau cat de capabila este sa doarma singura in pat fara sanul in gura, etc. Trebuie sa fi TU convinsa in primul rand. Daca copilul te vede pe tine ca nu esti sigura si eziti cand incerci sa-i vinzi olita sau patutul, evident ca nu va avea incedere si se va opune. De cate ori ne spunem ca nu e in stare copilul, ca e prea mic, ca asteptam pana e pregatit, fara insa sa fi incercat, fara sa-i fi dat copilului ocazia ca experimenteze o anumita etapa?

align="right" id="quote2">Ilinca [flo] tu ai luat mult prea personal ce a scris Bird aici. Mie mi se pare o punctare foarte buna, cu valoare generala, fara vreo presupunere la adresa ta, d-aia am si aprobat-o. Sigur ca exista si alte cauze in toate cele, nu tot ce zboara se mananca, dar ce a scris Bird e de luat in seama. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[maria_alexia]

la subiectul cu laudele am eu nedumeriri: cum faci sa-i lauzi efortul atunci cand n-a punctat si premiul, incat sa sune a lauda si nu a consolare?

[AgnesLuca]

Roxana, unde am zis eu ca mi se pare benefic sa lauzi copilul ca-i destept sau de unde s-a inteles asta ?

Inca nu am citit nici ce mi-a scris Inbox [flo] o sa citesc cu atentie si o sa revin.

Oricum, momentan oscilez intre 2 idei:

1. chiar este nevoie sa laudam, asa in general ?

2. de validat, oricum validam, voluntar sau nu, in functie de firea noastra si conceptiile noastre de viata

 

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

 

Agnes si Alexa (21.06.2009)

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment. align="right" id="quote2">Eu cred ca rolul meu este ca la sfarsitul celor 18 ani cat copilul este in grija mea, sa dau drumul in lume la un adult echilibrat si responsabil. Parte din rolul meu este sa pun limite acolo unde este necesar, sa incurajez/imping de la spate unde cred ca e nevoie, sa invat copilul sa tolereze frustrare, sa aibe incredere in fortele proprii. Multa lume neglijeaza acest aspect dar este foarte important in viziunea mea. Cateodata, pe parcursul celor 18 ani va trebui sa iau decizii care vor provoca frustrare copilului, care poate nu-l vor face sa se simta comfortabil sau fericit pe moment. Daca aceste decizii vor fi spre binele copilului, sper sa am intotdeauna puterea sa le iau.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

align="right" id="quote2">Uite, eu v-as aproba pe amandoua cu ceva note de subsol adaugate [:D]Da' mai bine sintetizez in: as vrea sa-mi cresc copilul astfel incat sa poata fi fericit si in copilarie si in restul vietii. Pentru asta e nevoie de o imbinare potrivita a ceea ce a scris Ilinca si a ceea ce a scris Bird. [:)]Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[AgnesLuca]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Citat: citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment. align="right" id="quote2">Eu cred ca rolul meu este ca la sfarsitul celor 18 ani cat copilul este in grija mea, sa dau drumul in lume la un adult echilibrat si responsabil. Parte din rolul meu este sa pun limite acolo unde este necesar, sa incurajez/imping de la spate unde cred ca e nevoie, sa invat copilul sa tolereze frustrare, sa aibe incredere in fortele proprii. Multa lume neglijeaza acest aspect dar este foarte important in viziunea mea. Cateodata, pe parcursul celor 18 ani va trebui sa iau decizii care vor provoca frustrare copilului, care poate nu-l vor face sa se simta comfortabil sau fericit pe moment. Daca aceste decizii vor fi spre binele copilului, sper sa am intotdeauna puterea sa le iau.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper align="right" id="quote2">Uite, eu v-as aproba pe amandoua cu ceva note de subsol adaugate [:D]Da' mai bine sintetizez in: as vrea sa-mi cresc copilul astfel incat sa poata fi fericit si in copilarie si in restul vietii. Pentru asta e nevoie de o imbinare potrivita a ceea ce a scris Ilinca si a ceea ce a scris Bird. [:)]Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

align="right" id="quote2">Iar eu as aproba postarea ta Roxana, daca nu m-ar deranja cuvintul "fericit", l-as inlocui cu "el insusi" , fericirea asta mi se pare ca pune presiune de ambele parti."Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)Agnes si Alexa (21.06.2009)

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca Roxana, unde am zis eu ca mi se pare benefic sa lauzi copilul ca-i destept sau de unde s-a inteles asta ?Inca nu am citit nici ce mi-a scris Inbox [flo] o sa citesc cu atentie si o sa revin.Oricum, momentan oscilez intre 2 idei: 1. chiar este nevoie sa laudam, asa in general ?2. de validat, oricum validam, voluntar sau nu, in functie de firea noastra si conceptiile noastre de viata"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)Agnes si Alexa (21.06.2009)

align="right" id="quote2">Agnes nu inteleg ce zici inainte de cele doua idei. Da, e necesar si sa laudam. Acum, eu ma gandesc ceva mai larg la termenul asta "lauda", il asociez cu "Stroke"-ul pozitiv din analiza tranzactionala si da, il vad foarte necesar. E drept ca un "stroke" pozitiv poate fi si un zambet, o imbratisare si in genere orice raspuns pozitiv, comnfirmare a existentei practic, nu doar o lauda in cuvinte. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[bird70]

Hai ca mai scriu un post si ma duc la culcare .

 

Ati lucrat vreodata in echipa? Un job in care responsabilitatea este foarte mare, unde viata cuiva depinde de decizii luate rapid? Eu lucrez in genul asta de aranjament. Aveti idee cat de important este leaderul echipei (ca sa nu-i zicem sef ca ar putea avea conotatii negative)? Eu cred ca parintii trebuie sa fie leaderi in familie. sa fie puternici, sa dea voie celor mai putin experimentati din echipa sa incerce, sa-si dea cu parerea, cateodata sa si greseasca, dar sa fie intr-un mediu safe, controlat. Un leader bun iti da siguranta si te poate impinge peste limitele pe care crezi ca le ai. Un leader bun ia decizii in care echipa are incredere, un leader bun e urmat cu incredere de echipa. Cand am avut sefi sovaitori, nehotarati, care pareau sa nu stie ce fac, stresul a fost foarte mare, ma simteam fara directie. Acum am o sefa care este foarte experimentata, care ia decizii, isi asigura responsabilitatea, care stie sa delege pe capacitatea fiecaruia, etc. Echipa e mult mai relaxata, foarte eficienta si aproape ca nu exista conflicte.

 

Nu sunt sigura ca s-a inteles ce am vrut sa spun [alcool]. Copilul trebuie sa vada parintii ca leaderi, sa aibe incredere in ei si sa isi doreasca sa ii urmeze. Sa accepte indrumarile si cerintele chiar daca nu le convin pe moment pentru ca stiu ca e spre binele lor.

 

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper