despre supraprotectie

[corap]

Citat:

citat din mesajul lui maria_alexia la subiectul cu laudele am eu nedumeriri: cum faci sa-i lauzi efortul atunci cand n-a punctat si premiul, incat sa sune a lauda si nu a consolare?

align="right" id="quote2">pai eu cred ca tre' sa crezi intr-adevar ca efortul trebuie laudat. daca tu simti ca atingerea scopului e singura care conteaza, sigur ca lauda suna a consolare, pentru ca e consolare.si ca atingerea scopului era un fel de bonus. ca, de foarte multe ori, calatoria e mai importanta decat ajungerea la (o anume, musai) destinatie. si, intr-un alt registru, intre a ajunge la paris cu avionul si a ajunge cu rucsacu-n spate la cotesti s-ar putea ca sa fie mai gratificanta a doua varianta.eu, de ex., abia acum imi dau seama cu adevarat de importanta greselilor, de faptul ca ele sunt esentiale pentru cresterea calitativa a unui om, ca greseala (sau, mai precis, asumarea unui risc) este esentiala pentru orice progres. eu am fost tipul "copilul perfect, unde-l pui acolo sta si-nvata bine". din cauza asta am realizat foarte tarziu ca o greseala la timpul ei poate fi un pas mare in dezvoltare. eu cred ca rolul meu ca parinte e sa dau drumul in lume unor tineri adulti, liberi, fericiti, ei insisi si neterorizati de frica de a gresi. si constienti ca au sustinerea mea (si a tatalui lor, dar mai am un picut de lucrat cu asta, ca el vine mult mai incarcat din copilarie) oricand vor avea nevoie de ea.

[pisigri]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Citat: citat din mesajul lui pisigriTot pe vremea mea existau copiii supravegheati indeaproape - mama ma punea sa refac si plansele la desen, desi eu eram antitalent, si mi s-a intimplat si sa ma culc la 12 noaptea pt ca s-a nimerit sa ma verifice la teme - capitalele de judet si masivii muntosi la geografie - taman cind nu invatasem. Dar asta a tinut pina in clasa a 5a, dup-aia m-a lasat de capul meu pt ca a considerat ca deja ma invatase sa invat. align="right" id="quote2">Uite, am o sugestie pentru tine. Stai putin, cand ai timp, si gandeste-te exact ce ti-a adus tie comportamentul asta al mamei tale. Cum ti-a schimbat personalitatea. Si ce parte exact din schimbarea asta se reflecta in supraprotectia despre care vorbim. [flo]Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

align="right" id="quote2">Mi-e greu sa raspund la asta. Eu o apreciez pentru rabdarea de care a dat dovada, si pentru interes; cind eu eram in clasa I, sora-mea avea 3 luni si intoleranta la lactoza, asa ca nu i-a fost usor sa managerieze ambele probleme. Iar eu sunt brinza buna in burduf de ciine, recunosc asta, sint desteapta dar mi-e lene, ma automotivez destul de greu; adica cred ca fara insistentele si controlul ei de la inceputul formarii mele ca elev, probabil as fi ramas un fel de coada clasei.Cum se reflecta asta asupra relatiei mele cu Pisilinca...nu stiu. O sa ma mai gindesc, dar chiar nu vad legatura intre ascultatul si verificatul temelor si fetita mea de 3 ani jumate..______________________________IULIA va invinge CANCERULid="size1">http://pisigri.blogspot.com/id="size1">Mami de Ilinca (5.03.2009) si [gravi] 18+

[pisigri]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment. align="right" id="quote2">Eu cred ca rolul meu este ca la sfarsitul celor 18 ani cat copilul este in grija mea, sa dau drumul in lume la un adult echilibrat si responsabil. Parte din rolul meu este sa pun limite acolo unde este necesar, sa incurajez/imping de la spate unde cred ca e nevoie, sa invat copilul sa tolereze frustrare, sa aibe incredere in fortele proprii. Multa lume neglijeaza acest aspect dar este foarte important in viziunea mea. Cateodata, pe parcursul celor 18 ani va trebui sa iau decizii care vor provoca frustrare copilului, care poate nu-l vor face sa se simta comfortabil sau fericit pe moment. Daca aceste decizii vor fi spre binele copilului, sper sa am intotdeauna puterea sa le iau.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

align="right" id="quote2">Da, bird a exprimat foarte bine ceea ce repezinta si convingerea mea. Eu nu voi fi niciodata suficienta pentru fericirea copilului meu, dincolo de acesti ani ai fragedei copilarii. Asadar, rolul meu ca mama trebuie sa mearga mai departe. Nu pot sa garantez eu fericirea si relaxarea copilului; ele vin odata cu integrarea in societate, in grupurile tinta pe care le are in vedere, cu succesul profesional si/sau in viata lui de familie; pentru asta trebuie sa il pregatesc.______________________________IULIA va invinge CANCERULid="size1">http://pisigri.blogspot.com/id="size1">Mami de Ilinca (5.03.2009) si [gravi] 18+

[tangerine]

pisigriid="blue">, eu cred ca nu mama tb sa fie suficienta pentru fericirea copilului ci copilul trebuie sa isi fie siesi suficient atunci cand creste; mai departe integrarea si tintele samd or sa se petreaca de la sine

de aceea este mama/persoana de atasament foarte importanta in prima perioada de viata a copilului - ca sa construiasca atasamentul securizant care este in fapt matricea relationala dupa care copilul se va ghida in relatiile lui viitoare; din relatia mama-copil copilul invata cum sa se descurce in lume, cum este acceptat, ce e voie si ce nu e voie, etc

 

Curaj si Responsabilitate. Moka pe Google

[Qarina]

Imi place discutia:)

 

Agnes, incerc eu sa-ti spun cum am ajuns sa laudam copiii ca sunt destepti/ imaginativi etc:

 

cel mare a inceput sa vb la 2 ani. A stalcit vreo 2-3 luni cateva cuvinte, apoi a inceput sa vorbeasca corect in fraze lungi si bine structurate. Pe la 2 ani si jumate ne-a facut o teorie despre raurile de ses care curg in meandre gesticuland (si asa ne-am dat seama ca intr-adevar stie ce vorbeste). A fost o reactie de surpriza: oau dar tu esti chiar destept! pentru mine, parinte mediu si cu scaun la cap (in sensul ca nu am pretentii de marire cu copiii mei - ma rog nu aveam la varsta aceea ca erau altele prioritatile, incep sa le am acum :D) Si cum revelatiile au continuat, au continuat si reactiile noastre si uite asa incet incet ne-am trezit intr-un "cerc vicios"

 

cu cel mai mic a fost mai simplu: el e foarte laborios, depune mult efort in muca lui, o face cu migala si reactia noastra ca parinti impresionati a fost natural in directia aprecierii rabdarii si efortului. Nu inteligenta copiiilor ne-a facut sa reactionam diferit, ci modul lor de a si-o folosi.

 

Sa nu ma mai lungesc: nu lauda e scopul, ci dorinta de a acorda recunoastere pentru ceea ce fac.

 

Bird a dat un model bun cu liderul in echipa. Pentru adulti - si gandesc eu in aceeasi masura si pt copii - e necesara recunoasterea efortului, e unul dintre cei mai buni motivatori. Dilema mea vine din faptul ca gasim - sau eu cel putin gasesc - mai usor cuvintele pt a aprecia efortul adultului si a-l motiva decat imi e cu copiii. Cu ei tindem sa avem o relatie mai altfel - de a-i proteja, de a-i aprecia pe ei ca persoane - poate pentru ca sunt mai aproape de noi si echipa e impersonala. e de la 8 la 5 teoretic

 

Si asa cadem in capcana de a-i valida ca persoane prin laude si trebuie sa recunosc ca nu-i de bine. (vezi rrox m-am gandit la ce mi-ai spus) Ca adult am trait momente in care m-am simtit validata sau invalidata ca persoana de parerea altora si nu mi-a fost deloc moale

[Qarina]

Pt ela: poate e prea mic ca sa stea singur cu catelul. O vreme ar fi bine sa fiti impreuna langa el. Sa-i prezinti catelul ca fiinta si cu respect:

 

uite, e o creatura. traieste. are picioare ca sa mearga. are burtica ca sa aiba loc de mancare. ii place sa-l mangaiem pe burtica. il doare daca il lovim. Are codita ca sa se bucure. uite, e cand e fericit da din codita (poti sa fericesti catelul in cop demonstrativ). cand il lovim, codita lui se duce in jos. e trist atunci

 

Invata-l sa cunoasca fiintele si sa aiba respect prin interactiunea cu ele. Morala singura nu merge si acuma stii ca am un exemplu mai mare acasa, deci am trecut si prin asta. si tot din exemplul propriu iti spun ca vei ajunge sa nu te auda cand il moralizezi. Asa ma mai bine pastreaza unealta asta pt cand e mai mare si ii poate fi de folos. In schimb noi am avut momente cand am procedat cam cum ti-am scris si rezultatul a fost uimitor.

 

 

PS: sorry fac o gramada de greseli de scris, zilele astea nu prea mi se leaga nimic. Nu cred ca le-am gasit pe toate, dar cred ca se intelege ideea

 

[pisigri]

Citat:

citat din mesajul lui tangerine pisigriid="blue">, eu cred ca nu mama tb sa fie suficienta pentru fericirea copilului ci copilul trebuie sa isi fie siesi suficient atunci cand creste; mai departe integrarea si tintele samd or sa se petreaca de la sinede aceea este mama/persoana de atasament foarte importanta in prima perioada de viata a copilului - ca sa construiasca atasamentul securizant care este in fapt matricea relationala dupa care copilul se va ghida in relatiile lui viitoare; din relatia mama-copil copilul invata cum sa se descurce in lume, cum este acceptat, ce e voie si ce nu e voie, etcCuraj si Responsabilitate. Moka pe Google

align="right" id="quote2">E foarte frumos ce spui tu. Dar in acesti primi ani, cind se dezvolta acest atasament, care trebuie sa fie scopul principal, care sa ghideze actiunile mamei? Ca vrind nevrind, nu putem sa ne iubim copiii si atit; in timp ce-i iubim ii mai si invatam, le aratam, ii ghidam, ii integram in societate - sau nu!______________________________IULIA va invinge CANCERULid="size1">http://pisigri.blogspot.com/id="size1">Mami de Ilinca (5.03.2009) si [gravi] 18+

[ela_04]

[flo] Multumesc Aqai!

Uite de asta scriu pe DC! Uneori cand raman in pana de idei este cineva pe aici care a trecut prin aceleasi temeri sau care vede problema mai la rece decat mine care bineinteles ca sunt subiectiva...

 

 

[copil] [gravi] +27

[Alizee]

Citat:

citat din mesajul lui pisigri in acesti primi ani, cind se dezvolta acest atasament, care trebuie sa fie scopul principal, care sa ghideze actiunile mamei? Ca vrind nevrind, nu putem sa ne iubim copiii si atit; in timp ce-i iubim ii mai si invatam, le aratam, ii ghidam, ii integram in societate - sau nu!

align="right" id="quote2">

Pt ca un copil sa ajunga sa se iubeasca si sa se aprecieze pe el insusi, mama trebe sa ii insufle in permanenta toate sentimentele astea. Un copil parasit sau neglijat de mama, nu se va iubi si aprecia la fel ca unul iubit si dragalit de aceasta.

Evident ca, pe langa iubire, ii si invatam cum sa se descurce in relatiile cu oamenii.



allinta

A fi fericitid="red"> nu inseamnaid="teal"> ca totulid="orange"> este perfectid="blue">.
Inseamnaid="orange"> ca te-ai hotaratid="purple"> sa privestiid="red"> dincoloid="purple"> de imperfectiuniid="limegreen">.id="Comic Sans MS">id="Book Antiqua">id="Verdana">id="Lucida Console">id="Book Antiqua">id="Century Gothic">

[ela_04]

Eu nu pot sa inteleg cum adica nu ii poti spune copilului tau ca e destept...sau frumos, sau ca il iubesti...

nu inteleg. e mai presus de puterea mea de intelegere.

si cand avea baiatul 1 an jumate si spunea doar 3 cuvinte mama, apa, pa, si atunci ii spuneam asta... baiatul meu destept, iubitul meu pui frumos sti tu cat de mult te iubeste mami?!

acum spune: da! mult...

dar atunci nu imi spunea nimic si tot eram fericita...

si nu ca e ceva motivational... e ceva ce simti...

Asa cum nu inteleg nici faptul ca trebuie sa doarma singur de la 6 luni sau 1 an! Si asta e peste puterile mele de intelegere...

el doarme in patutul lui care e lipit de patul nostru si fara una din partile laterale...in general ii place sa doarma singur la el in patut, insa uneori noaptea vine si se cuibareste in bratele mele. Imi ridica mana si se baga efectiv in bratele mele...

uneori ma sare pe mine si se duce si doarme cateva ore la taica-su in cap... la propriu. Se pune pe perna lui exact deasupra capului.

Apoi se intoarce in patutul lui... noi spunem ca si-a facut omul rondul sau ne-a verificat daca suntem toti prezenti

dar in 80% din timp doarme la el in patut...

de ce sa-l privez de bratele mele... chiar daca am mai mult de o camera...

uneori nu pot sa dorm (ca acum ) si ma uit la el ...cat de mare s-a facut, cat de frumusel e, ce fericit e ...si ma bucur... ma bucur ca sunt mama lui.

Probabil ca adoarme si singur... e tare independent. Dar de ce sa ma privez eu de acele cateva minute in care il tin in brate, il dragalesc, ii spun ca-l iubesc ... ce altceva mai bun pot eu face...ce altceva mi-ar aduce aceasi fericire sufleteasca si mie si lui...doar asa ca asa trebuie?! pai cine stie mai bine decat mine si el ce trebuie sufletului nostru... nimeni. Nici o statistica, nici un doctor psiholog eminent, nici baba de la 3.

E tare ciudat pt mine sa nu ii poti spune copilului ca e destept...

parca face parte dintr-o generatie veche cand se spunea ca, copilul nu se pupa decat in somn... ete na!

Il pup de cate ori vreau eu! uite asa! ca asa simt eu nevoia! sau simt ca al meu copil are nevoie de o imbratisare si un pupic.

Si sa se stie iubit, fara nici un motiv...

 

Sincer si prost de-ar fi, sau alte probleme de-ar avea, tot cel mai destept, si mai frumos si mai iubit copil din lumea asta ar fi...

Ca doar e al meu!

 

[copil] [gravi] +27