despre supraprotectie

[Mirrin]

dana-vio, si noi asta cu iubitul o zicem de foarte multe ori, intr-o zi imi zice sotul " ma uitam inainte ( de a avea copii) la filmele alea americane, unde parinti le spuneau copiilor ca ii iubesc si-n culcare, si-n sculare, si mi se parea asa de aiurea si de penibil, si ziceam ca eu nu voi face asa niciodata...si uite ca sunt mai rau ca aia :D ba chiar mi se pare anormal sa nu fac asa".

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui ela_04 Eu nu pot sa inteleg cum adica nu ii poti spune copilului tau ca e destept...sau frumos, sau ca il iubesti...[:)]nu inteleg. e mai presus de puterea mea de intelegere.si cand avea baiatul 1 an jumate si spunea doar 3 cuvinte mama, apa, pa, si atunci ii spuneam asta... baiatul meu destept, iubitul meu pui frumos sti tu cat de mult te iubeste mami?!acum spune: da! mult...[:)]dar atunci nu imi spunea nimic si tot eram fericita...si nu ca e ceva motivational... e ceva ce simti... Asa cum nu inteleg nici faptul ca trebuie sa doarma singur de la 6 luni sau 1 an! Si asta e peste puterile mele de intelegere...el doarme in patutul lui care e lipit de patul nostru si fara una din partile laterale...in general ii place sa doarma singur la el in patut, insa uneori noaptea vine si se cuibareste in bratele mele. Imi ridica mana si se baga efectiv in bratele mele...uneori ma sare pe mine si se duce si doarme cateva ore la taica-su in cap... la propriu. Se pune pe perna lui exact deasupra capului.Apoi se intoarce in patutul lui... noi spunem ca si-a facut omul rondul sau ne-a verificat daca suntem toti prezenti [:)]dar in 80% din timp doarme la el in patut...de ce sa-l privez de bratele mele... chiar daca am mai mult de o camera... uneori nu pot sa dorm (ca acum ) si ma uit la el ...cat de mare s-a facut, cat de frumusel e, ce fericit e ...si ma bucur... ma bucur ca sunt mama lui.Probabil ca adoarme si singur... e tare independent. Dar de ce sa ma privez eu de acele cateva minute in care il tin in brate, il dragalesc, ii spun ca-l iubesc ... ce altceva mai bun pot eu face...ce altceva mi-ar aduce aceasi fericire sufleteasca si mie si lui...doar asa ca asa trebuie?! pai cine stie mai bine decat mine si el ce trebuie sufletului nostru... nimeni. Nici o statistica, nici un doctor psiholog eminent, nici baba de la 3. E tare ciudat pt mine sa nu ii poti spune copilului ca e destept...parca face parte dintr-o generatie veche cand se spunea ca, copilul nu se pupa decat in somn... ete na! Il pup de cate ori vreau eu! uite asa! ca asa simt eu nevoia! sau simt ca al meu copil are nevoie de o imbratisare si un pupic. Si sa se stie iubit, fara nici un motiv...Sincer si prost de-ar fi, sau alte probleme de-ar avea, tot cel mai destept, si mai frumos si mai iubit copil din lumea asta ar fi...Ca doar e al meu! [copil] [gravi] +27

align="right" id="quote2">Ela defapt tu ai scris aici o declaratie de iubire Or sa-i declari si arati iubirea copilului tau e minunat. Dar de ce sa amestecam lucrurile? De ce sa-i spunem ca-i destept fiindca il iubim? Tocmai, ca il iubim (pe el, copilul - scuze ca tot amestec persoanele) indiferent cat de destept este. Or amestecandu-le s-ar putea sa priceapa ca il iubim fiindca este destept. Asta i-ar aduce mult stres si multe neplaceri. Mai bine doar sa-l iubim. Sa-i spunem ca-l iubim, nu ca e destept. [:)]Ma mai gandesc la ceva. Cred ca noi, romanii, nu prea avem obiceiul sa ne declaram iubirea in mod direct. E ceva care ne retine sa spunem direct copilului ca-l iubim. Si atunci ne trezim ca-i spunem ba cat de frumos e, ba ca-i destept, ba ca-i talentat... in fine, tot felul de etichete, care ne compenseaza neputinta de exprimare a iubirii. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Mirrin]

exact rrox, eu cand ii atrageam atentia asupra unui lucru, copilul imediat concluziona ca "nu o mai iubesc"...am lucrat la asta, marele noroc a fost ca fata mea spunea ce simtea, ce crede, asa mi-a fost mai usor sa identific unde gresesc..

 

Ela04 si eu am perceput mesajul tau tot ca pe o declaratie de iubire facuta copilului tau [flo]!

[ela_04]

Da, probabil...[flo]

Citat:

Or amestecandu-le s-ar putea sa priceapa ca il iubim fiindca este destept.

align="right" id="quote2">

 

la asta nu m-am gandit inca... dar e si maine o zi...

o spun pt ca asa simt eu... nu e ceva la care ma gandesc inainte de a vorbi

si nici el mititelul nu a dat semne ca ar fi un mic geniu dar asta nu inseamna ca eu nu simt ca este un copil destept.

O stiu! ... de unde... numai D-zeu stie...

subiectivismul unei mame probabil...

 

Agnes asta nu e defect sau nu... e o chestie de infranare a unor sentimente de frica sa nu-l sufoci, sa nu i se urce la cap (parca asa se zice), sau mai stiu eu ce...

probabil ca tu esti o persoana mai rationala decat mine. mai ponderata, care gandeste inainte sa vorbeasca (se vede si in scris... uita-te numai la stilul meu dezordonat in care scriu si ma exprim si cel ordonat si la obiect al tau).

 

 

[copil] [gravi] +27

[AgnesLuca]

Ela, stai linistita, glumeam doar. [flo]

 

 

"Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian)

 

Agnes si Alexa (21.06.2009)

[tangerine]

Citat:

citat din mesajul lui pisigri Citat: citat din mesajul lui tangerine pisigriid="blue">, eu cred ca nu mama tb sa fie suficienta pentru fericirea copilului ci copilul trebuie sa isi fie siesi suficient atunci cand creste; mai departe integrarea si tintele samd or sa se petreaca de la sinede aceea este mama/persoana de atasament foarte importanta in prima perioada de viata a copilului - ca sa construiasca atasamentul securizant care este in fapt matricea relationala dupa care copilul se va ghida in relatiile lui viitoare; din relatia mama-copil copilul invata cum sa se descurce in lume, cum este acceptat, ce e voie si ce nu e voie, etcCuraj si Responsabilitate. Moka pe Google align="right" id="quote2">E foarte frumos ce spui tu. Dar in acesti primi ani, cind se dezvolta acest atasament, care trebuie sa fie scopul principal, care sa ghideze actiunile mamei? Ca vrind nevrind, nu putem sa ne iubim copiii si atit; in timp ce-i iubim ii mai si invatam, le aratam, ii ghidam, ii integram in societate - sau nu!______________________________IULIA va invinge CANCERULid="size1">http://pisigri.blogspot.com/id="size1">Mami de Ilinca (5.03.2009) si [gravi] 18+

align="right" id="quote2">despre cum se face asta se discuta pe topicul astanu exista retete prestabilite, pentru ca fiecare e diferit:)scopurile mele de exemplu sunt: sa respect copilul, sa il tratez ca pe o persoana separata, sa am incredere in capacitatea lui de a isi exprima nevoile si sentimentele, sa stiu cand sa il ghidez si cand sa il urmez, sa il ascult, sa il incurajez, sa ii asigur cel mai bun mediu de dezvoltare de care sunt in stare; sa il cresc ca pe o persoana competenta; sa se simta iubit si acceptat: asta ca o consecinta a ceea ce se intampla zi de zi intre noiCuraj si Responsabilitate. Moka pe Google

[carolinah]

Citat:

citat din mesajul lui bird70 Citat: citat din mesajul lui Ilinca_M. Nu, rolul meu este de a-i asigura copilului meu fericire, comfort, relaxare, in fiecare moment. align="right" id="quote2">Eu cred ca rolul meu este ca la sfarsitul celor 18 ani cat copilul este in grija mea, sa dau drumul in lume la un adult echilibrat si responsabil. Parte din rolul meu este sa pun limite acolo unde este necesar, sa incurajez/imping de la spate unde cred ca e nevoie, sa invat copilul sa tolereze frustrare, sa aibe incredere in fortele proprii. Multa lume neglijeaza acest aspect dar este foarte important in viziunea mea. Cateodata, pe parcursul celor 18 ani va trebui sa iau decizii care vor provoca frustrare copilului, care poate nu-l vor face sa se simta comfortabil sau fericit pe moment. Daca aceste decizii vor fi spre binele copilului, sper sa am intotdeauna puterea sa le iau.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

align="right" id="quote2">Exact, dar exact, asa gandesc si eu!Caro

[tangerine]

mie mi se pare ca pericolul consta chiar in definirea acestui "bine al copilului"

si asta poate face o mare diferenta

daca copilul nu e invitat sa aprecieze si nu e luat in calcul la stabilirea binelui lui, oricat de justificat ar fi acest bine din perspectiva parintelui, rezultatele s-ar putea sa nu fie asa de frumoase; eu cred ca copilul ar tb sa fie, de la un moment dat [chiar f devreme in opinia mea] cel care stabileste sau macar sugereaza care e binele lui

binele copilului e sa manace carne; daca el nu mananca, eu pana unde merg ca sa ii impun acest bine?

evident, nu ma refer la chestii care ii pun in pericol viata, ci la optiuni si viziuni foarte diferite intre parinte si copil

 

Curaj si Responsabilitate. Moka pe Google

[pisigri]

Tengerine, perfect de acord; care este binele si cum poate fi orientat copilul catre acest bine?

 

Nu exista nici un dubiu ca binele copilului e strins legat de ne-bagatul degetelor in priza si ne-saritul pe geam.

 

Dar: o atitudine general-pasiva a parintelui, in probleme legate de dezvoltarea copilului, este sau nu ok? Adica, e ok sa stimulezi, inciti, explici, sau e ok sa astepti ca, copilul sa manifeste curiozitate fata de un aspect anunme, si abia cind isi manifesta interesul, sa intervii?

 

______________________________

 

IULIA va invinge CANCERULid="size1">

 

http://pisigri.blogspot.com/id="size1">

 

Mami de Ilinca (5.03.2009) si [gravi] 18+

[Qarina]

Pisigri, eu cred ca e o combinatie. Daca ma uit la copiii mei, sunt pasionati de stiinte, constructii, natura si explorari. Cel mic e pasionat si de citit si scris si vine la mine sa invatam din proprie initiativa. Cel mare nu mai stie cum sa fuga si sa negocieze ora de citit/ scris. Din pacate, nimic din ce vrea el sa faca nu se poate fara scoala, asa incat e de datoria mea ca parinte sa incerc toate metodele de motivare. In plus, clasa a doua e dupa colt si cititul e o cerinta.

 

In cl 1 nu l-am batut la cap cu scoala, ca am avut adaptarea, limba noua, lume noua si mi s-a parut mai important sa ne ocupam de acestea. Insa acum sunt ok din punctele astea de vedere, e nevoie sa avansam si pe alte planuri. Marturisesc de pe acum ca nu pot sa stau linistita si sa ma mangai cu gandul ca pana la 18 ani o invata cumva sa scrie si sa citeasca si o sa-si gaseasca un rost in viata.