despre supraprotectie

[tangerine]

ca sa fiu foarte enervanta:) o sa zic ca ambele sunt ok

cateodata e bine sa astepti ca copilul sa isi manifeste interesul in ceva

cateodata e bine sa stimulezi, sa arati, sa impingi

reactia copilului o sa iti spuna daca faci sau nu bine

copilul invata din mediul din jur si din comportamentul parintilor si fara sa faca ei neaparat ceva in sensul super-preocuparii despre dezvoltarea copilului

de exemplu, sa zicem ca tu vrei f tare ca copilul sa mearga singur pe bicicleta; are 5 ani si ceva si e tot cu roti ajutatoare; ii arati, te agiti ii explici ce fain ar fi fara; copilul nu arata niciun interes pt asta si nu pare sa auda explicatiile tale; poate e cazul sa te opresti; s-ar putea ca dupa ceva vreme sa ai surpriza sa iti ceara el singur sa mearga fara roti ajutatoare; sunt convinsa ca si daca nu te agiti sa ii prezinti avantajele rotilor ajutatoare, va obs la ceilalti copii ca unii din ei merg doar pe 2 roti si intr-un final va ajunge singur la concluzia ca ar vrea sa mearga asa

 

Curaj si Responsabilitate. Moka pe Google

[ina.click]

nu cred ca o atitudine de laissez faire laissez passer este benefica pe termen lung. consider ca implicarea pozititva si stabilirea de targets (doamne ce dcorporatist suna), incitarea interesului, stimularea, sunt mult mai ok.

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui tangerine de exemplu, sa zicem ca tu vrei f tare ca copilul sa mearga singur pe bicicleta; are 5 ani si ceva si e tot cu roti ajutatoare; ii arati, te agiti ii explici ce fain ar fi fara; copilul nu arata niciun interes pt asta si nu pare sa auda explicatiile tale; poate e cazul sa te opresti; s-ar putea ca dupa ceva vreme sa ai surpriza sa iti ceara el singur sa mearga fara roti ajutatoare; sunt convinsa ca si daca nu te agiti sa ii prezinti avantajele rotilor ajutatoare, va obs la ceilalti copii ca unii din ei merg doar pe 2 roti si intr-un final va ajunge singur la concluzia ca ar vrea sa mearga asa

align="right" id="quote2">
Sau copilul ajunge sa renunte la idee pentru ca nu e neaparat sa te dai cu bicicleta. Cati romani sunt care nu stiu sa inoate? Eu gasesc inotul vital pentru supravietuire si nu as accepta sa nu stie sa inoate copiii mei.

Eu m-am chinuit ani de zile cu pitica mea sa o invat sa inoate. A reusit la 8 ani (asta in conditiile in care aici copiii inoata de la 2-3 ani). Am stiut de la inceput ca voi avea probleme cu ea asa ca am luat-o incet, inca inainte de un an in piscina. E adevarat ca aveam piscina in curte, ca linistit 9 luni pe an poti face baie (daca esti curajos tot anul). Si am insistat, am fost la piscina zilnic, am facut experienta amuzanta, am incercat sa-i dau incredere. Am stiut ca daca o imping prea tare va renunta de tot si a trebuit sa fiu foarte atenta.

Eu am invatat sa inot la 6 ani in conditiile in care mergeam o data pe an la mare si acolo mergeam la piscina. Efortul de-a invata pitica sa inoate a fost colosal fata de efortul pe care l-a facut taica-meu cu mine. Dar ce era sa fac? Sa astept sa fie pregatita? Nu ar fi fost niciodata si eu nu accept sa las copilul fara un skill esential in viata doar pentru ca am ales calea usoara si mi-am zis ca astept pana vrea ea.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[Ilinca_M.]

Acum pe bune, de ce ar fi inotul "un skill esential"?! "Vital pentru supravietuire"!! C'mon, ca si cum n-ar exista destui care n-au stiut sa inoate si au murit bine-merci de batranete, nu in valurile Dunarii:)))

Nu zic ca nu e foarte bine sa stii sa inoti, dar sa nu exageram, "vital pentru supravietuire"...cum naiba oi fi reusit sa supravietuiesc pana la varsta asta, stiind sa inot doar asa, in apa mica (probabil as stii si in apa mai mare, dar mi-e frica, nu ma aventurez:))

Din cate stiu eu, majoritatea celor care s-au inecat vreodata au fost dintre cei care stiau sa inoate, ca altfel nu s-ar fi aventurat cu curaj in larg...Cei care nu stiu in general se si tem, de le trece apa de genunchi se panicheaza:)

 

IULIA va invinge CANCERUL

 

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[Qarina]

Revino-ti :) tu nu traiesti pe un continent-insula.[8D]

 

Si eu zic ca inotul e unul din sporturile de baza, insa din motive mai "medicale" asa, si de aceea mi-am dorit sa invete copiii sa inoate.

[Qarina]

M-am intors sa spun musai ca era gluma, da Ilinca?

 

De altfel acum o tai sa manipulez copilul, ca de confruntari directe:acum citim! (adicatelea el sa citeasca) Ba nu! mi s-a acrit pe azi. Va anunt daca merge :D

[bird70]

Citat:

citat din mesajul lui Ilinca_M. Acum pe bune, de ce ar fi inotul "un skill esential"?! "Vital pentru supravietuire"!! C'mon, ca si cum n-ar exista destui care n-au stiut sa inoate si au murit bine-merci de batranete, nu in valurile Dunarii:)))

align="right" id="quote2">Teoretic nu e esential dar practic eu cred ca este. Aici aproape toata lumea are piscina, copiii toti isi sarbatoresc ziua si fac pool party. Eu ce sa fac? Sa nu las copilul sa mearga la prieteni, sa nu-l las la zilele de nastere ale prietenilor? Saptamana trecuta a fost cu scoala 3 zile in tabara (obligatorie). Au inotat, s-au plimbat cu caiacul, au facut snorkeling. Eu ce sa fac cu copilul? Sa nu-l las ca nu stie sa inoate? Da, am insistat, am impins-o de la spate, am santajat-o emotional (hai la piscina ca mami e obosita si asa bine ma relaxez in apa ), am folosit toate tricurile pe care le-am stiut ca sa o fac sa inoate. Poate pe moment nu a vrut, poate in anumite momente a fost frustrata dar acum nu este copilul ala care ramane pe dinafara, care nu se poate duce la zilele prietenilor, care nu poate merge in tabara, care nu va putea merge cu prietenii la ocean cand va fi mai mare, etc. Si cred ca actiunile mele, chiar daca pe moment i-a creat discomfort si frustrare, fac parte din efortul de-a da drumul in lume la adultul ala echilibrat, independent si responsabil.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[dana vio]

Noi nu stim nici unul sa innotam desi parintii nostri stiu, dar nu s-au straduit sa ne invete. Cica ne era frica.

Mama mea a fost profesoara de limba franceza, dar noi nu stim nici unul ptr ca nu am manifestat interes.

 

Lui Alex ii este frica de apa mare, dar eu ma straduiesc sa-i arat ca este amuzant. I-am luat colac si pluta si le folosim inclusiv in cada. Dupa ce terminam cu baia o intreb cu ce vrea sa innoate si isi alege. Sper ca vara viitoare sa reusesc s-o conving sa mergem la inot. Am descoperit in oras o piscina unde instructorii fac hidromasaj si vreau s-o duc acolo ptr inceput.

I-am luat bicicleta cu roti ajutatoare, dar din greseala am nimerit-o la 16" si este un pic prea mare ptr ea. I-am luat-o anul trecut in septembrie si zilnic ma alerga prin parc si pe aleea de biciclisti. N-am avut pretentia sa renunte la ajutatoare, doamne fereste asa repede, dar am fost multumita sa vad ca-i place. Anul asta am trimis-o de cateva ori cu tata-su, care-i genul speriat-de-bombe, si gata, nu mai vrea cu bicicleta, ca-i este frica! Eu stiu ca-i place, am vazut-o ce incantata era. Asta inseamna ca va trebui s-o iau de la capat, sa ii redau increderea in ea.

Incerc sa o invat engleza. Cand si cand vrea ea.

Am invatat-o sa numere pana la 10 in 4limbi: romana , engleza, franceza si rusa.

 

Stilul meu de parenting este sa-i arat fetitei mele tot/aproape tot ce se poate face. Ca ea poate nu stie sa-mi ceara, nu? Cum iti doresti un lucru despre existenta caruia nu ai habar? Ma straduiesc doar sa nu exagerez. Nu sunt superprotectiva. Cu mine si-a facut Alex toate vanataile si toate bubele. Cu mine! Imi pare rau ca s-a lovit, dar imi pare bine ca a patit asta in timp ce juca sotron cu o fetita cu 3ani mai mare sau cand a cazut de pe topogan sau etc. Ptr ca putea pati asta si in casa si, sunt convinsa, ar fi durut mai tare.

 

 

 

Alexandra Maria

14.12.2007

 

[tangerine]

am deschis cutia pandorei:)

eu n-am zis de laissez-faire exclusiv, am zis ca tb sa existe un echilibru

dincolo de un anumit punct, lucrurile degenereaza

in anumite situatii laissez- fair-ul e mult mai bun; de altfel, daca imi amintesc bine, si in mecanismele descoperirilor si inovatiilor exista o etapa in care omul de stiinta nu face nimic; lasa pur si simplu lucrurile acumulate sa se lege acolo in cap; din exterior pare ca leneveste

desi fetitei mele i-au luat 2 sau 3 ani sa invete sa mearga pe role si asta numai dupa ce a reusit sa invete sa patineze si a fost un moment anul asta in care toata munca anterioara s-a acumulat: merge pe role, pe patine, cu bicicleta si desi am fost langa ea si am sustinut-o [cand a ales ea ca vrea sa mearga cu role, patine, bicicleta] nu consider ca e meritul meu personal ca a invatat lucrurile astea; am obs clar cum in ciuda tuturor explicatiilor si rationalizarilor mele, la un moment dat s-a produs un declic si a putut sa faca lucrurile astea;

sunt convinsa ca daca de exemplu ea nu dorea sa invete sa inoate [si aici am gresit presand-o prea mult] nu invata; dupa 10 lectii acum 3 ani in care a invatat cat de cat, mi-a zis clar ca ea nu mai merge la instructor si a continuat sa invete cand mergeam la piscina pe cont propriu intr-un ritm care din exterior parea ca nu face nimic; si totusi an de an s-au vazut progrese, desi nimeni nu a mai invatat-o in mod direct nimic despre inot; e adevarat ca stie doar crawl, dar i-am spus ca exista si alte stiluri si poate ca se va decide in viitor sa le invete si pe astea, poate nu

 

edit ca sa spun ca consider ca echilibrul asta intre stimulare si laissez-faire este foarte important in mentinerea sau trezirea motivatiei intrinseci a copiilor, mecanismul cel mai important in procesele de invatare, in opinia mea

Curaj si Responsabilitate. Moka pe Google

[dana vio]

Citat:

citat din mesajul lui tangerine am deschis cutia pandorei:)eu n-am zis de laissez-faire exclusiv, am zis ca tb sa existe un echilibruid="red">dincolo de un anumit punct, lucrurile degenereazain anumite situatii laissez- fair-ul e mult mai bun; de altfel, daca imi amintesc bine, si in mecanismele descoperirilor si inovatiilor exista o etapa in care omul de stiinta nu face nimic; lasa pur si simplu lucrurile acumulate sa se lege acolo in cap; din exterior pare ca lenevestedesi fetitei mele i-au luat 2 sau 3 ani sa invete sa mearga pe role si asta numai dupa ce a reusit sa invete sa patineze si a fost un moment anul asta in care toata munca anterioara s-a acumulat: merge pe role, pe patine, cu bicicleta si desi am fost langa ea si am sustinut-o id="red">[cand a ales ea ca vrea sa mearga cu role, patine, bicicleta] nu consider ca e meritul meu personal ca a invatat lucrurile astea; am obs clar cum in ciuda tuturor explicatiilor si rationalizarilor meleid="red">, la un moment dat s-a produs un declic si a putut sa faca lucrurile astea; sunt convinsa ca daca de exemplu ea nu dorea sa invete sa inoate [si aici am gresit presand-o prea mult]id="red"> nu invata; dupa 10 lectii acum 3 ani in care a invatat cat de cat, mi-a zis clar ca ea nu mai merge la instructor si a continuat sa invete cand mergeam la piscina pe cont propriu intr-un ritm care din exterior parea ca nu face nimic; si totusi an de an s-au vazut progrese, desi nimeni nu a mai invatat-o in mod direct nimic despre inot; e adevarat ca stie doar crawl, dar i-am spus ca exista si alte stiluri si poate ca se va decide in viitor sa le invete si pe astea, poate nuid="red">edit ca sa spun ca consider ca echilibrul asta intre stimulare si laissez-faire cred ca este foarte important in mentinerea sau trezirea motivatiei intrinseci a copiilor, mecanismul cel mai important in procesele de invatare, in opinia meaCuraj si Responsabilitate. Moka pe Google

align="right" id="quote2">Fara suparare [flo], dar te cam contrazici. Pana la urma chiar te-ai straduit . Da, e meritul ei ca a invatat toate astea si al tau ca i le-ai aratat/pus la dispozitie/ ai "presat" atunci cand a fost cazul. Acum poti spune poate da, poate nu, ptr ca samanta a fost aruncata. Deja are o obisnuinta de invatare, a invatat baza, s-a prins cum merg lucrurile si de-aici incolo e mult mai usor. Si de-aici incolo e doar meritul ei.Alexandra Maria 14.12.2007