despre supraprotectie

[ela_04]

Selene, eu nu am amintit de topicul tau cu rautate pt ca stiu ca frustrarea ta este reala. Ci numai ca incercand sa ma pun in locul tau m-am trezit spunandu-mi... ok. e posibil si ca baiatul meu frumos intr-o zi sa-i arunce o jucarie in cap bunici... am incercat sa vad unde e buba...de unde ar putea sa vina ea... cel putin la noi! Si apoi stiam ca esti prin "zona" asa ca daca simteai nevoia sa intervi o faceai. Una din concluziile la care eu am ajuns dupa ce m-am gandit destul de mult este ca tu din dorinta de a fi o mama buna, de a face totul ca la carte ...ai dus-o in extrema cealalta. Ceea ce mi-a dat de gandit pt ca nici eu departe nu`s. norocul meu e ca al meu e inca mai micut... cred ca daca eu lucrez cu mine insumi e posibil sa sarim peste aceasta etapa. Si tu ca si mine te pierzi in explicatii cu care copilul s-a obisnuit deja si le da ignor din start. Cand de fapt uneori chiar trebuie sa spunem NU fara nici o alta explicatie pt ca,,, copilul o stie deja sau o banuie si e total inutila. Dar NU asta...mare problema ... Imi pare rau sa spun asta...stiu ca nu-ti plac criticile... eu le consider constructive[:)] de asta at toata lumea iti spunea ca problema e la tine... in general problema este cu noi parintii, a bagajului nostru emotional, a culturii sau a mediului in care traiesti.

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Permisivitatea e o forma de hiperprotectie. Protejezi copilul de orice frustrare. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

dana vio OK, dezaprobi. [:)] Da' ce parere ai despre asta? Cum le vezi tu diferite? Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Selene_Bunny]

ela, eu am incercat sa nu fiu nici prea stricta, nici prea libertina. Poate iti aduci aminte, mi s-a spus ca spun prea des "nu", ca regulile sunt prea multe. Am redus din "nu"-uri. Apoi mi s-a spus ca transform relatia cu copilul intr-un razboi. Ei, asta a fost unul dintre punctele de gandire. Am incercat sa analizez de ce asa se vede din afara. Mi s-a spus sa imi ascult copilul, sa fiu atenta la ce imi transmite. Na, asta este un alt punct de gandire, pentru ca am impresia ca... mesajele ei nu ajung la mine. Ca avem deficiente de comunicare. Ce am putut observa: puiutza mea este un copil incapatanat, un copil care doreste sa se impuna in fatza adultilor, chiar si in fatza celor cu care nu interactioneaza decat de doua ori pe an (cum e mama mea, de exemplu). Un copil care cere foarte, foarte multa atentie, care ar prefera ca adultii care se ocupa de ea sa nu faca nimic altceva in intervalul orar in care ea este treaza. Si de aici, niste frustrari, oricat as implica-o in anumite activitati, gen gatitul. Se plictiseste repede si vrea sa facem altceva impreuna, ar prefera ca eu, dupa cele 5-10 minute de bucatareala ale ei, sa las naibii pregatitul pranzului. Bun, il las, si? Il pregateste altcineva in locul nostru? Poate, buni, o zi, doua, trei, dar nu 7 din 7. La noi nu este vorba de supraprotectie, dar nici nu pot sa spun "fix de asta este vorba". Nu am decat fragmente, nu imaginea de ansamblu. Uite, Ilinca spune ca ea nu a avut niciodata nevoie de pedepse. Eu am avut de o groaza de ori. Si vreau sa ma duc la specialistul ala si sa il intreb: "doamna, copilul face o trasnaie, eu aleg sa il sanctionez, el spune "n-am chef sa fac ce ai zis", eu ce fac in continuare? Il oblig sa execute sanctiunea? Cu orice risc? Sau ce altceva fac?" Iar de vreo doua luni, asa, este excesiv de morocanoasa. Parca nu se mai bucura de mai nimic, in orice gaseste motiv de morocaneala. Si daca nu i s-a dat atentie si nu ne-am ocupat cu totii de ea... Sa zicem ca transmite un mesaj prin comportamentul asta, prin mutra afisata. Bun, dar ce mesaj? Ca, daca o intreb ce are, ce o supara, raspunde in dodii, gen "am aruncat X obiect peste balcon pentru ca nu esti imbracata in roz". Iar cu explicatiile... Zici sa nu mai raspund, daca dupa NU, ea ma intreaba "de ce?" Nu o frustrez, neraspunzandu-i? Ai dreptate, nu reactionez bine la critici. Dar sa zicem ca ma pot descurca cu aceasta neplacere a mea. Stiu ca de la noi, parintii, pornesc multe, dar acum, eu, personal, nu mai am solutii. Suntem in concediu, i-am dedicat o gramada de timp, am lasat-o sa aleaga ea activitati care sa-i faca placere, si totusi, comunicarea, relatia dintre noi nu functioneaza cum ar trebui. Nu am fost de fatza cand a pocnit-o pe maica-mea cu mingea sau cu ce Dumnezeu in cap, mama nu a stiut cum sa reactioneze, eu am zis ca a fost ca sa-i atraga atentia asupra ei, dar mama a spus ca era in toiul jocului cu ea... Nu mai am explicatii la niste chestii, daca lumea se ocupa de ea, daca i se ofera libertate de alegere, de ce, totusi, e asa de nemultumita, de morocanoasa... Ce-i lipseste, nu stiu... Revenind on-topic: soacra-mea este inca asa o mama, supraprotectoare. De aici, multiple certuri cu copiii. Care sunt adulti si au viata lor. Soacra-mea intelege asta, dar ar prefera ca ambii copii sa fie aproape de ea. Cat mai aproape. Macar in acelasi oras. [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

[Selene_Bunny]

Ah, si referitor la o anumita sanctiune - si anume, time-out in camera copilului. Sa zicem ca alegem sa expediem copilul 4 minute in camera lui (merge pe 4 ani). Refuza sa se duca - "n-am chef". Daca il iau pe sus si il duc in camera lui, el iese, eu iar il duc, el incepe sa planga, sa se zbata, sa se smulga din mana mea, a-l forta sa execute sanctiunea este sau nu abuz? Daca este abuz, este un abuz util, daca se poate spune asa? Intelege copilul ca time-out-ul si dusul in camera lui de cate ori este nevoie (dus prin luat pe sus) este consecinta unui comportament nedorit? Sau intelege ca mama/tata este o fiinta mai mare si mai tare, care il obliga pe el, copilul, mai mic si mai slab, sa faca ceva ce nu-i place? Si ma mai freaca o chestie, legat de NU-uri. Daca eu spun NU, iar copilul spune BA DA, eu spun iar NU, el intreaba "de ce?", eu explic de ce si ma astept ca explicatia sa fie de ajuns, dar copilul pluseaza si incearca sa faca tot cum vrea el, trecand peste mine, eu cum ar trebui sa procedez in continuare? [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

[ina.click]

Imi cer scuze daca te amarasc, Selene, dar si pe mine anumite parti din povestirile tale m-au pus pe ganduri in mod constructiv. In sensul de "cum sa fac sa nu patesc si eu asta mai tarziu". Cred ca asta e cazul si cu Ela_04. ca pana la urma nu e chiar ok sa fii lovit de un membru al familiei, chiar daca e copilul. Ti-am inteles frustrarea si am empatizat cu ea, si de aia e normal sa ne dorim sa NU ajungem in situatia asta, din care sper sa iesi si tu. Anyway, revenind la topic, sunt de acord cu postarea initiala. Atentia si protectivitatea mea au avut cote maxime in primele luni de viata ale copilului si descresc lent, zic eu intr-o curba normala, pe masura ce ma lamuresc eu insami ca asta micu e din ce in ce mai puternic si mai ok iar balaurii nu ne pandesc chiar la tot pasul sa ne sfasie. In primele luni de exemplu am fost ingrozita de riscul SID (sudden infant death) si am dormit iepureste cu el pe piept, sa-i simt fiecare rasuflare. Am ajuns sa-l trezesc imbratisandu-l sau tot verificandu-l daca respira sau nu. Mi-a trecut pe la vreo 3 luni. Am fost si maniacala cu igiena si curatenia; poate e bine totusi, avand in vedere ca era un naparstoc cat un pumn. Acu....igiena o mentinem noi, dar curatenia e un vis frumos si indepartat [:D] si asta o pun tot la hiperprotectivitate. Daca gaseam o scama pe copil cand avea 4 luni imi cresteau inca 2 capete si aruncam cu flacari pe ele. Acu, tocmai am revenit din parc unde Alex s-a facut ca porcul scurmand vesel in pietricele. Probleme? Nu. Am stat cu ochii pe el sa nu inghita ceva? Da. Am protestat la ideea in sine de a isi pune pietre si pamant in cap si buzunare? catusi de putin. ce alt exemplu sa mai dau. Mancarea. La inceputurile diversificarii am scotocit furibunda dupa schema perfecta, cat mai sanatoasa si cat mai corecta; n-am gasit=o, si acum stiu si de ce. pentru ca nu exista. Asta nu inseamna ca mancam acum cot la cot friptane cu french fries, inseamna doar ca imi rezum grijile la a minimiza chestii nesanatoase si la a taia din fasa orice dependenta de dulciuri, dar nu m-am apucat sa cresc curci bio pe balcon de exemplu. Devin din ce in ce mai elastica si mai calma. Pe masura ce propriile mele reguli devin laxe, linistea mea si a copilului se imbunatatesc. in continuare refuz sa ma pironesc intr-o metoda de paenting, sa imi iau un blog sau o carte sau un medic sau alta mama drept biblie. Trebuie sa ma conving eu insami, dar din fericire nu imi ia mult sa recunosc cand am dreptate si cand doar exagerez. In primul an am mers in fiecare luna la medic. Asa credeam ca e bine sa se faca. De pe la 6 luni, minunatul meu buflei a inceput sa stagneze in greutate si a evoluat catre un baietel micut, zvelt si vioi. N-a fost chip sa ma convinga careva de normalitatea acestor lucruri; m-am cramponat de cantar si am urmarit cu jale in ochi evolutia altor copii de aceeasi varsta, mai mari sau mai grasuti. Acum imi privesc copilul, constat ca arata excelent, fac in sfarsit legatura cu cele 50j de kile ale mele si cu faptul ca si sotul a fost un tzar de om pana acum vreo 5 ani. La medic n-am mai fost de prin martie si zau ca nu am vreun proces de constiinta. Pai la ce sa ma duc? Copilul e sanatos. Nu mai am nevoie de un medic sa imi confirme asta. Nu mai am nevoie de o parafa sa imi dea incredere in calitatile mele de mama. Mai am doua hopuri de trecut; mancarea si somnul. Cu mancarea incetisor ma relaxez. Am reusit sa accept ca am un copil mititel ca inaltime si gabarit. Acum incerc sa accept si ca mananca ok, corespunzator staturii sale. Nu-l mai fugaresc cu lingura. Nu mai insist "inca una". Nu imi mai vine sa plang cand vad ca am gatit degeaba. Asta e, mananc eu. lasa ca el mananca mai incolo. Acum cateva zile am facut ceva ce n-am crezut in viata mea ca voi putea face. Am lasat copilul nemancat de la 10 pana la 17:00. M-a refuzat sistematic o zi intreaga. Da, in aceasta zi am fost galbena de grija si pana pe la pranz am tot insistat ba cu una ba cu alta, poate poate mananca. Pe la pranz l-am lasat de tot. Am strans ciorba neatinsa, am bagat in dulap orice gustarica, bananuta etc si l-am lasat sa se joace si sa doarma. La 17:30 era rupt de foame si a mancat din proprie initiativa. Poate ar fi bine sa fac asta de fiecare data; in definitiv ce e mai natural si mai putin stresant, sa il fugaresc cu mancarea sau sa il las sa i se faca foame cand ii cere corpul. Cu somnul sunt in dubii. Pana acum cateva luni copilul TREBUIA sa doarma. ii era, nu-i era somn, lasa ca o sa cantm, leganam pana adoarme. Chit ca te pui pe cantat la ora 2 si iti adoarme abia la 5 cand deja ai ragusit de atatea cantecele. TREBUIE pentru ca maduva se formeaza in timpul somnului si bla si bla si yadida. Eh, acu incep sa ma gandesc ca poate s-o forma maduva aia si noaptea si ca las copilul in pace. Cand ii e somn - frecat la ochi, matzait, cascat - ok mergem la culcat. Daca-i sare somnul ok, nu mai dormim, aia e. In concluzie. La inceputul experientei mele maternale ma vedeam ca o leoaica aparandu-si puiul mic si fragil de o mie si una de pericole. Tot era nociv, grav, groaznic, acut. Viata ca mama era o lupta, in care trebuia sa pandesti inamici care apareau sub forme inselatoare si insidioase. Acum imi trece, incetul cu incetul. Capat incredere in mine, cred. Increderea asta survine nu din trecerea timpului, nu din "si uite domle ca n-a crapat" ci din rezultatele bune. Am vrut sa alaptez si am alaptat. Na, am avut lapte. Mi-am propus sa nu dau suzeta si biberon. nu am dat. Na, ca nu i-a trebuit si nici degete etc nu-si tzocaie. Am refuzat premergator, uite-l ca merge perfect. Am decis sa dorm in pat cu el, ite-l ca acum doarme de bunavoie in patutul lui si nici nu l-am stalcit, cum mi-a prevestit o doamna pediatra :) Am hotarat sa nu ofer recompense alimentare, uite ca a mers. Si tot asa. Cred ca asta ii trebuie fiecarei mame, sa stea intr- zi si sa perinde fiecare din lucrurile BUNE care s-au intamplat cu copilul, datorita ei si deciziilor ei. Si asa se duce din incordarea si din hiperprotectivitatea in discutie. Am luat deciziile corecte, poate nu toate dar clar majoritatea; am incredere ca le voi lua si de acum incolo, deci ma relaxez.

[Selene_Bunny]

Noi suntem acum intr-un loc unde pot sa o las pe Daria afara fara noi, integrata intr-un grup de fete mai mari (10-12 ani). La Braila nu as putea face acest lucru, nu am incredere. Insa mi-e o frica groaznica de inaltimi. Nu suport sa vad pe nimeni drag la inaltime. Cand era Daria mai mica, de-abia suportam sa o vad urcata pe tobogan. De asemenea, imi e groaznic de frica de apa mare. Dar vreau ca Daria sa invete sa inoate. Cu ordinea si curatenia in propria casa am fost si eu maniaca. Afara, nu chiar, doar cu mucurile de tigara si rahatul de caine. Asta cand avea 1 an, 1 an si ceva. Acum umbla desculta pe anumite strazi. Si coloreaza cu creta lungita pe burta, in parc. [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

[ela_04]

Selene, TU hotarasti cat de des spui NU sau cate reguli ai! termina cu asa mi s-a spus! nu esti un copil ce Doamne iarta-ma! ca si faza cu tv-ul toata ziua de m-ai lasat masca... poate si mama lui mama sa zica sa tin toata ziua copilul la tv ca eu tot nu am sa o fac! de ce?! Pt ca EU care sunt mama lui nu cred ca e bine! si gata. Aici este limita mea de intelegere... La fel si cu regulile casei. astea sunt! pt ca eu ca mama lui atata pot. de aici incolo inseamna ca eu ca mama pot devenii anxioasa, nervoasa, etc ceea ce nu o sa ajute deloc copilul meu sau relatia mea cu el. Si normal ca relatia s-a transformat intr-un razboi daca azi ai reguli maine nu... e ca si cum azi iti dau ciocolata dar maine nu ca numai vreau eu. Pai daca sunt reguli a`pai toata lumea le respecta! si mama si tata si copilul. Uite la noi cam cum se desfasoara o zi normala... asta nu e numai pt tine...pt ca nici eu nu`s mai departe asa ca poate cineva mai vizat o sa ne ajute [:)] ne trezim dimineata noi pt ca ne culcam devreme. cam pe la 7. nu se culca numai copilul in general, daca nu am de facut mancare si eu ma culc cu el la aceasi ora, uneori si tati cu noi. eu imi fac cafeaua, laptele, dau drumul la laptop si mai zac vreo 10 min pe scaun la tv-live. vine si baiatul la bucatarie... il intreb daca nu cumva vrea sa faca pipi si il trimit la baie. Numai cu usa deschisa! ii pun si lui lapte cu cereale sau iaut sau ce mananca el... nu vrea.... vrea afara. ok. poti sa iesi afara dar i-ati pantaloni pe tine. nu vreau (sa cam obisnuit fara). ok. nu vrei o sa mancam si iesim apoi afara, ca acum e inca rece... ba eu vreau... si eu vreau sa-ti pui pantaloni pt ca altfel iar faci febra si iar punem sosete ude (cu otet) se gandeste putin... in general accepta pt ca stie ca peste regula asta nu pot trece. cate odata forteaza nota. -Mica (catelusa) a esit afara (o da sotul cand pleaca la munca)... se smiorcaie - se targuieste. da. \Mica a iesit sa faca kk. Acum te asteapta sa-ti pui pantaloni si sa vi la joaca. vrei sa mananci? nu. ok. vine pe langa mine sa vada ce am de mancare... [:)] uneori mananca, alteori imi aduce pantalonii sa-i pun eu si pleaca afara la joaca. daca a iesit afara imi i-au jucariile si mancarea lui si ies si eu. inseamna ca va manca mai tarziu ... daca am de facut mancare de ex ... eu ma apuc de mancare, el se joaca fie afara fie langa mine. isi ia si el castroane, cartofi, ceapa ce mai tin pe jos si cu care sunt ok.. vorbim despre cui ii facem de mancare, cum o sa fie cu bb cel nou etc etc.. eu sunt prea fricoasa sa-l las sa gateasca cu mine... asa ca o alta regula ...nu avem voie la aragaz. nici la frigider.. uneori o mai incalca... ma fac ca nu-l vad, il las sa-si satisfaca curiozitatea apoi revin... pai bine mami ce ziceam noi ca numai mami si tati umbla la aragaz?? ufff iar ai uitat! rade la mine! te rog sa numai uiti, hai ia-o pe Mica si mergeti afara amandoi ca m-am suparat rau acum. aiurea! ingeneral insa nu fac mancare cu el in jurul meu. si nu calc. decat daca nu am mancare pt el. pt noi, cand vine taica-su sau seara, sau cand doarme copilul. revin

[Selene_Bunny]

ela, regulile exista de multa vreme. Uite 3 reguli care exista de cel putin 2 ani, pentru toti 3: descaltat, spalat pe maini, spalat pe dinti. Si tocmai ce a fugit din hol in camera cu pantofii de afara. Cu oaresce noroi, ca aici a plouat. Intelegi? Regulile exista de 2 ani, le urmam toti, si ea inca incearca sa le incalce. De joaca, de distractie sau de ce-o fi. [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

[Selene_Bunny]

Mai povestesc ceva si va las. Am primit toti 3 cate un pumn de dulciuri, de la cineva din strainatate. Sunt dulciuri fara porcarii in ele. Am convenit cu Daria sa manance 3 bombonele (sunt mici). Dupa a 3-a, numarata, a plusat, a vrut-o si pe a 4-a. Nu i-am permis sa o manance, i-am amintit ca impreuna am hotarat ca mancam doar 3. Nu am cedat rugamintilor ei. "Atunci o desfac eu singura". I-am repetat ce am hotarat - "ai mancat deja 3, o sa mai mananci maine", i-am luat bomboana din mana si am pus-o in dulap. S-a enervat si m-a lovit cu pumnisorii. Ce trebuia sa fac in continuare? (Nu am mai apucat sa fac nimic, ca a intrat nasa-sa mica pe usa si s-a luat cu ea). ina, imi pare bine ca ai certitudinea ca ai facut alegeri bune. Eu nu o am, din pacate. [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

[ina.click]

sa-i dai doar 3 bomboane de la inceput.