cand parintii dezamagesc

[Mirrin]

Buflea, multumesc pentru apreciere, inseamna mult pentru mine, mai ales ca vine de la un om pe care il apreciez [flo] in secret :) ( acu nu mai este chiar secret ).

 

Ca varsta, am 34 de ani, daca in privinta bunurilor materiale am gandit mereu ca acum, in privinta relatiilor parinti-copii si invers, am suferit multe transformari. Daca pana sa nasc am considerat multe lucruri normale, am considerat fara sa analizez prea bine ca "asa este normal si bine", cand am devenit mama, m-am trezit ca duc in spate un bagaj prea greu pentru mine, si ca acest bagaj imi ingreuneaza parinteala si ca trebuie sa scap cumva de el. A fost greu, m-am invinovatit ca nu sunt puternica sa il duc, mi-am plans de mila ( la propriu), m-am agitat nopti la rand, mi-am pus intrebari "de ce mie", "de ce eu", m-am simtit in fel si chip...ma durea orice cuvant aparent minor... si mi-am dat seama ca lucrurile nu trec pur si simplu, ci cu timpul devin din ce in ce mai greu de dus...si am inceput analiza, am acuzat, m-am revoltat, am cautat vinovati ( in sinea mea bineinteles), apoi am inceput sa discut cu persoanele in cauza. Culmea a fost, ca desi eu incepeam discutiile ca fiind vorba despre mine, discutiile erau la inceput mereu despre ceilalti, se ajungea mereu la scuze, acuze si explicatii, mi se spunea "cat de greu le-a fost, cate sacrificii au facut etc", mi-am dat seama ca erau probleme pe care ei nu le discutasera cu nimeni si nici nuprea le constientizasera...treptat s-a ajuns si la ce vroiam eu. Nu, nu au recunoscut ca au gresit, nu si-au cerut scuze, insa am simtit in fiecare o urma de regret, o neputinta, ceva mic ca o scanteie...urmate apoi de schimbare usoara de atitudine, ceea ce pentru un om la o anumita varsta mi se pare o schimbare majora totusi. Practic au aceleasi idei, aceleasi porniri, insa parca nu mai sunt atat de vehemente...nu stiu cum sa spun! Ceva acolo s-a schimbat. Revenind la metafra, m-am luptat cu bagajul asta sa urc, si m-am chinuit acolo, tars grapis, fiind din ce in ce mai greu si cand sa ajung in varf, sa fac efortul ala final, simteam ca uite acum ma prabusesc...ei aici a venit un ajutor ( deci nu am reusit singura), a fost mana cuiva care mi-a fost intinsa total altruist si care m-a ajutat sa fac pasul final ( cineva de aici de pe forum, care si-a rupt din timp si m-a citit si m-a ajutat, ii multumesc din suflet), si cand am ajuns in varf, cu bagaj cu tot, am reusit sa vad situatia de ansamblu, panoramic ca sa zic asa, si mi-am zis ca se merita tot efortul, bagajul este cu mine, dar este usor si fara el nu as fi facut acest drum.

 

Ideea este, ca drumul este greu, dureros, cu caderi si ridicari, insa merita si slava domnului acum exista oameni care ne pot ajuta, iar acest ajutor est foarte bun...nimeni nu va duce bagajul in locul nostru insa ti se poate arata drumul...

 

Eu sper, ca la final sa ajung o batranica simpatica si inteleapta :), adica sa evoluez permanent, mai am mult, mai am de umblat la toleranta , ma mai impaunez deh ma simt uneori grozava...adica acum sunt intr-o etapa in care ma cam minunez de mine...eu care am avut o stima de sine foarte proasta... pana la echilibru mai este ceva...aaa in schimb am devenit foarte toleranta cu mine :)...cred ca sunt niste etape firesti...

 

Insa, ma doare sincer cand citesc subiecte de genul asta, cand o citesc pe oana, tilia...fiindca stiu cat este de greu... Fetelor [flo][flo][flo]!

 

 

[Mirrin]

Si ca sa vin cu exemplu concret, dupa ce am citit subiectul, mi-am dats eama ca nu am sunat-o pe bunica-mea de mult...si m-am gandit sa o sun, ea m-a crescut, are o personalitatea puternica...are 84 de ani, chiar mi s-a facut dor de ea, si incep eu cu ale mele, cu intrebari despre sanatate cu sentimentalisme ( ca asa sunt eu), ea este practica, nu a durat mult conversatia cum mi-o doream eu ca a incepu : "magarul ala inca mai suge" ( fi-meu care face 2 ani), " tot asa nu vorbeste", "esti nebuna, sa stii ca actiunile parintilor au repercusiuni asupra dezvltarii copiilor ( referindu-se la alaptare)", eu " este normal buni, toate actiunile, nu numai alaptarea, au repercusiuni asupra copiilor"( ea revoltata ca eu clar am inteles despre ce vorbeste, pomenind alaptarea, dar tot nu vreau sa bag la cap :) si sa iau masuri), apoi ma ia cu fata, ca "de ce vreu sa o mut la o scoala din provincie, ca nu, nu si nu este bine, ea are experienta de 40 de ani in domeniu si nu este bine" si tot asa...acum un an, aceasta conversatie ma bulversa total, acum ma amuza aorecum, apreciez ingrijorarile ei si solutiile ei, chiar daca ma acuza gratuit si eu nu le consider potrivite... in final imi tranteste "faci cum crezi" si eu "evident ca asa fac"...si-a dat seama ca nuprea are sanse de izbanda cu mine :) si am simtit-o ca s-a bucurat ca am sunat-o, ca si-a spus oful...desi ofurile noastre sunt total diferite.

 

Editat din motive de repercursiuneid="green"> :), am avut asa o revelatie ca l-am scris aiurea ! id="size1">

[Selene_Bunny]

Citat:

citat din mesajul lui Tilia Imi cer scuze daca am intrat in subiect asa, ca din senin, am observat ca-mi face bine sa vorbesc despre asta - pana mai curand ma simteam rusinata, de parca era vina mea, acum parca vreau sa le spun tuturor, e si modul meu de a o pedepsi (avand in vedere cat de mult tine ea la aparente).

align="right" id="quote2">Zici ca esti eu... Asa as vrea sa fac si eu, sa strig in gura mare, in centrul orasului, niste lucruri... Dar nu pot...Din putin se face mult - ajutor umanitar!id="green">Lucrusoare de vanzare...id="purple">In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.id="size1">

[oanap85]

Citat:

citat din mesajul lui Selene_Bunny Citat: citat din mesajul lui Tilia Imi cer scuze daca am intrat in subiect asa, ca din senin, am observat ca-mi face bine sa vorbesc despre asta - pana mai curand ma simteam rusinata, de parca era vina mea, acum parca vreau sa le spun tuturor, e si modul meu de a o pedepsi (avand in vedere cat de mult tine ea la aparente). align="right" id="quote2">Zici ca esti eu... Asa as vrea sa fac si eu, sa strig in gura mare, in centrul orasului, niste lucruri... Dar nu pot...Din putin se face mult - ajutor umanitar!id="green">Lucrusoare de vanzare...id="purple">In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.id="size1">

align="right" id="quote2">eu mi-as dori sa-i pot arata maicamii trecutul meu,cum a fost ,sa i-l pot arata exact asa cum vezi un film la tv[daca-as putea sa dau timpul inapoi,dar numai pana la un anumit punct caci unele chiar nu mai vreau sa le traiesc nici macar sa mi le amintesc,si sa am mintea de acum ce bine ar fi,as scimba multe :) ]Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).

[Selene_Bunny]

Io as cere sa ma inzestreze cu ceva mai putina sensibilitate, sa nu mai pun la suflet toate cacaturile...

 

Si as vrea sa ma fi stiut bate, in copilarie, sa le pusc una in bot alora de meritau.

 

 

 

Din putin se face mult - ajutor umanitar!id="green">

 

Lucrusoare de vanzare...id="purple">

 

 

In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.id="size1">

 

 

 

 

 

[carolinah]

Inbox, eu am incercat discutii de astea mai subtile, insa atunci cand esti "perfecta" ca maica-mea si numai ceilalti, in exclusivitate ceilalti, sunt de vina de orice, discutiile astea mai mult strica. Strica bruma de calm care se asezase (ca praful) peste relatia noastra.

 

Acum cativa ani, sora-mea a incercat (oare a cata oara???) o discutie de asta cu maica-mea. La mine acasa eram si acum imi aduc aminte si ma ingrozesc[bang]. S-a terminat incredibil de prost, pe maica-mea era s-o calce masina ca a iesit din bloc pe strada plangand si urland si nu s-a uitat ca trecea o masina. In timpul asta sora-mea era chircita pe jos intr-un colt, plangand si aia de am crezut ca face infarct. Imi amintesc asa ca de un film, nu-mi vedea sa cred! Noroc ca eu o dusesem de muuuult pe fiica-mea jos la soacra-mea, cam pe la inceputul discutiei, ca sa o feresc de asemenea evenimente (de care noi nu am fost crutate niciodata in copilarie)!

 

Rezultatul discutiei a fost fabulos: sora-mea a plecat inapoi cu avionul de a 2-a zi dimineata si cel putin 6 luni nu si-au vorbit deloc-deloc! Si sa ne intelegem, din noi 2 cica eu-s aia mai sensibila in privinta relatiei cu maica-mea!

 

Eu cred ca trebuie sa ai cu cine vorbi ca sa porti o discutie! Si daca n-ai cu cine, trebuie sa realizezi ca n-ai cu cine si atunci relatia ramane superficiala si asta este. Pt o relatie e nevoie de 2 persoane, cand i-am zis maica-mea asta insa, mi-a trantit: aha, deci tu ma acuzi pe mine! Ce sa mai zic...

 

 

Caro

[Dorsilia]

Caro, 100 % de acord cu tine...comunicarea presupune sa existe cel putin doi participanti la discutie doritori de a dezbate cv in mod pasnic si constructiv, presupune ascultare activa, presupune ca ambii sa aiba totusi logica in ceea ce spun ... restul e monolog steril, razboi rece, gherila, extenuare psihica, fizica, si, bineinteles, peste toate pierdere de timp.

Unii oameni NU se schimba, trebuie sa fii pregatit sa accepti si asta, si sa-ti ajustezi tu asteptarile, sa fii capabil de a te multumi cu acel gen de relatie mega superficiala, de complezenta, fara sa mai fi afectat psihic, daca vrei totusi sa mentii un contact cu acel om.

Daca nu, e simplu, inchizi usa si arunci cheia-n primul lac. Trebuie insa sa fi sigur ca asta e ceea ce iti doresti.

 

Si inca o chestie de care mi-am dat seama mai demult...unii oameni nu se schimba pt ca nu pot, sau nu vor sau nu stiu cum, sau toate astea la un loc. Nu pentru ca doresc sa-ti faca tie rau. Nu e ceva personal. Atat de mult si atat de bine stiu ei sa relationeze si..la urma urmei, mi-am zis, cine-s eu sa cer mai mult intruna, sa-mi pierd vremea traind experiente triste din trecut, sa-mi risipesc energiile in resentimente continue si frustrari fata de cv ce nu am putut si nici nu mai pot schimba. Poate ca nu am stiut sau putut face nici eu mai mult ca o relatie sa fie mai buna, mai functionala. De vrut stiu sigur ca am vrut insa poate ca nu am stiut cum sau nu am putut descoperi calea spre sufletul acelui om, cine stie ? Nimeni nu e perfect, iar unii oameni, chiar daca in viata sunt parinte si copil pur si simplu NU sunt compatibili.

Stiti parca ce se spune: "De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere"...asa ca oamenii trebuie luati exact asa cum sunt ei. Ii acceptam in viata noastra pe cei care dorim sa-i acceptam, asa cum sunt ei, si ii limitam sau evitam pe cei ce consideram ca ne strica echilibrul.

Si noi de asemenea, suntem acceptati sau nu in viata altora dupa exact aceleasi principii. Nu poti forta nota, nu te poti baga in viata altora, sa fii parte din viata lor, daca ei nu vor asta. Daca o vor vrea iti vor face ei loc fara ca tu sa te fortezi in vreun sens.

 

 

[Mirrin]

Da carolinah ai dreptate...m-am gandit si eu la asta, ca totusi m-au ascultat, ca s-a lasat cu plansete si la mine si la ei, ca mai degenerau discutiile, ca au fost reprosuri, invinovatari...dar una peste alta am avut cu cine, intr-un anumit moment...

 

de ce zic ca intr-un anumit moment, pentru mine cel mai mult a contat sa pot vorbi cu maica-mea...sa ma inteleaga ea... pana acum 5-6 ani, daca incepeam o discutie cu ea, se termina inevitabil cu maica-mea la urgente...De cand ma stiu, cand incercam sa vorbesc cu ea probleme serioase, probleme importante pentru mine, ei i se facea rau, dar fizic...si de fiecare data ma suna din spital. Nu-ti spun cat ma afecta si cat de manipulata ma simteam si neputincioasa...fiindca ma mai simteam si vinovata de boala ei. O perioada am zis ca se preface...dar nu, ei i se facea rau fizic atat de blocata era in niste probleme, in incapacitatea de a se confrunta, de a lua decizii ...ea tot timpul a pasat deciziile in ceea ce ma priveste, fiindca nu se credea capabila... este mult de discutat, foarte mult... Insa, am avut norocul, discutand din una in alta, cu eforturi din partea ei...ca ea sa gaseasca puterea asta... Dintre toti din familia mea, pe ea o vad ca pe un om care s-a autodepasit si ma bucur pentru ea.

 

Sunt foarte multe de spus, intr-adevar, intr-o discutie sunt doua sau mai multe parti...si conteaza!

 

 

[Mik]

Citat:

citat din mesajul lui carolinah Inbox, eu am incercat discutii de astea mai subtile, insa atunci cand esti "perfecta" ca maica-mea si numai ceilalti, in exclusivitate ceilalti, sunt de vina de orice, discutiile astea mai mult strica. Strica bruma de calm care se asezase (ca praful) peste relatia noastra.Acum cativa ani, sora-mea a incercat (oare a cata oara???) o discutie de asta cu maica-mea. La mine acasa eram si acum imi aduc aminte si ma ingrozesc[bang]. S-a terminat incredibil de prost, pe maica-mea era s-o calce masina ca a iesit din bloc pe strada plangand si urland si nu s-a uitat ca trecea o masina. In timpul asta sora-mea era chircita pe jos intr-un colt, plangand si aia de am crezut ca face infarct. Imi amintesc asa ca de un film, nu-mi vedea sa cred! Noroc ca eu o dusesem de muuuult pe fiica-mea jos la soacra-mea, cam pe la inceputul discutiei, ca sa o feresc de asemenea evenimente (de care noi nu am fost crutate niciodata in copilarie)! Rezultatul discutiei a fost fabulos: sora-mea a plecat inapoi cu avionul de a 2-a zi dimineata si cel putin 6 luni nu si-au vorbit deloc-deloc! Si sa ne intelegem, din noi 2 cica eu-s aia mai sensibila in privinta relatiei cu maica-mea!Eu cred ca trebuie sa ai cu cine vorbi ca sa porti o discutie! Si daca n-ai cu cine, trebuie sa realizezi ca n-ai cu cine si atunci relatia ramane superficiala si asta este. Pt o relatie e nevoie de 2 persoane, cand i-am zis maica-mea asta insa, mi-a trantit: aha, deci tu ma acuzi pe mine! Ce sa mai zic...Caro

align="right" id="quote2">Caro, ma maninca degetele. [flo] Zau.Aici se vede ca "ai fost sensibila" si ai plecat cu fetita, ai lasat-o pe sora ta in gura lupului. La faza asta (2) avea dreptate : tu erai pregatita si ea nu. Ai luat-o pe nepregatite. [:D]No, acum vorbesc serios. Nu cred ca se mai poate face ceva. Decit inchis usurel usa, lasat atit cit sa poata trece un "Buna ziua. ce mai faci ?". Mik. id="green">

[carolinah]

Mik, eu am dus fata la soacra-mea si am revenit in cateva minute! Insa da, am lasat-o pe sora-mea sa duca discutia pt ca era discutia ei, despre relatia ei cu maica-mea si consecintele asupra vietii ei! Nu era vorba de mine.

 

Interesant ca zici de singura si gura lupului. Era o discutie intre 2 adulti, nu era sa ne "inhaitam impotriva maica-mii".

 

Caro