Cancer-terapii alternative

[danutza2]

Personalitatea noastra, stresul si cancerul In majoritatea timpului modurile in care raspundem la stresul vietii sunt obisnuinte, dictate de credintele noastre subconstiente despre cine “trebuie” sa fim si despre cum omenii si lumea “trebuie” sa fie. Trebuie mentionat aici ceva foarte important, pentru ca ce se cauta este numai informatia constructiva, si atunci trebuie sa avertizam ca aplicarea proprie a profilelor de personalitate trebuie facuta cu multa grija. Cum psihologul Keneth R. Pelletier mentioneaza in cartea sa “Mind as Heler, Mind as Slayer / Mintea ca un vindecator, mintea ca un criminal”: daca unele din caracteristicile personalitatilor tipice unei anumite boli ni se potrivesc foarte bine, nu trebuie sa ne alarmam, pentru ca nu inseamna inevitabil ca noi ne vom imbolnavi. Ar trebui sa folosim aceste profile de personalitate in mod orientativ, sa constientizam comportamente potential periculoase. Cu alte cuvinte, autorii sugereaza ca o persoana bolnava de cancer sau cu teama de cancer ar trebui sa foloseasca aceasta cercetare ca un punct de pornire al propriilor cugetari, fiind constienta ca fiecare dintre noi avem tendinta sa ne regasim in unele descrieri. Persoane cu caracteristici ale personalitatii asemanatoare nu dezvolta toate aceleasi boli mai mult decit dezvolta cancer persoanele supuse la aceiasi agenti cancerigeni. Unul din cele mai amintite studii asupra starilor emotionale si cancerul este prezentat in “A psychological study of cancer”, scrisa de Dr. Elida Evans. Concluzia ei este ca multi pacienti de cancer au pierdut o relatie emotionala importanta in perioada dinaintea declansarii cancerului. Ea i-a descris pe acestia ca persoane care si-au investit identitatea intr-o alta persoana sau intr-un rol, in loc sa isi dezvolte propria individualitate. Cind persoana sau rolul respectiv a disparut sau a fost amenintat, acesti pacienti sunt aruncati inapoi catre ei insisi si au putine mecanisme interne sa faca fata. Dr. Lawrence LeShan este unul dintre cei mai recunoscuti teoriticieni ai istoriei vietii psihologice a cancerului (“You can fight for your life: emotional factors in the causation of cancer / Poti lupta pentru viata ta: factori emotionali in cauzalitatea cancerului ”). El identifica patru componente in vietile pacientilor cu care a lucrat: - tineretea pacientului a fost marcata de sentimente de izolare, neglijenta, disperare, cu sentimentul ca relatiile interpersonale sunt dificile, poate chiar periculoase - la maturitate pacientul a reusit sa stabileasca o relatie puternica si semnificativa cu o alta persoana sau a gasit multa satisfactie in vocatia proprie. Multa energie s-a dus in aceaste relatie sau rol, facind ca ea sa devina ratiunea de a trai, centrul vietii pacientului. - relatia sau rolul a fost apoi inlaturat – prin moarte, separare, un copil parasind casa parinteasca, pensionare, sau orice alta modalitate. Rezultatul a fost disperarea, ca si cum “rana” din copilaria a inceput sa doara iar - una din caracteristicile fundamentale ale acestor pacienti este ca aceasta “disperare” a fost perceputa ca punind capac. Acesti pacienti nu au reusit sa ii lase pe altii sa vada ca ei sufera, nu s-au aratat ostili sau suparati. De asemenea, multi vad pacientii de cancer ca niste oameni minunati, spunind despre ei “El este un om atit de bun”, sau “Ea este o sfinta”. LeShan concluzioneaza ca calitatea aceasta de bunatate pe care o au acesti pacienti este un semn al esecului lor de a crede in ei insisi si al lipsei lor de speranta. Cartea aminteste multe alte studii care sustin aceste trasaturi amintite de LeShan, procentele date sunt de la 73% la 95%, dar se accentueaza ca ce este important nu este lipsa de speranta, in sine, ci importanta pe care pacientul o da acestei lipse de speranta. mami de 3 papusi

[danutza2]

Procesul psihologic al aparitiei bolii 1. Experientele din copilarie rezulta in deciziile noastre de a fi un anumit tip de persoana Majoritatea dintre noi ne amintim de un moment in copilarie cind parintii nostri au facut ceva ce nu ne-a placut, iar noi am facut un legamint cu noi insine “cind voi fi mare, eu nu o sa fiu asa”, sau un moment cind cineva a facut ceva ce noi am pretuit foarte mult si ne-am hotarit atunci sa ne comportam la fel, oricind vom putea. Multe dintre aceste decizii din copilarie sunt pozitive si au un efect benefic asupra vietii noastre, dar altele nu. Daca un copil isi vede parintii certindu-se foarte mult, poate decide, de exemplu ca ostilitatea este ceva rau. Atunci el isi formeaza reguli pentru el insusi sa fie mereu bun, placut, vesel, indiferent de ce sentimente are. Decizia ca singurul mod de a fi iubit sau a primi apreciere de la cei iubiti este sa fii intr-un anumit mod, este o decizie care poate tine toata viata, chiar si atunci cind ea implica suferinta proprie. Unii copii decid ca ei sunt raspunzatori pentru sentimentele celor din jur si oricind alti oameni sunt nefericiti, e responsabilitatea lor sa ii ajute sa se simta mai bine. Aceste decizii sunt cele pe care un copil trebuie sa le ia in acel moment, dar pentru un adult ele pot sa nu mai fi aplicabile. Marea problema pe care incearca aici autorii sa o evidentieze este ca deciziile luate in copilarie pot limita o persoana in modul in care face fata stresului. Pentru ca la maturitate multe din aceste decizii nu mai sunt constiente, ele au fost repetate de atit de multe ori, incit noi nici nu mai constientizam ca o data ele au fost alegeri. Multi dintre noi tindem sa ne vedem asa cum suntem doar pentru ca “asa suntem”. Dar cind alegerile pe care le facem devin constiente, noi algeri pot fi facute. 2. Persoana este supusa unei multimi de evenimente stresante Cum am mai spus, multe studii indica stresul major ca un precursor al cancerului. In mod frecvent, o multime de situatii stresante apar intr-o perioada foarte scurta. Tipurile de stres care sunt amintite sunt cele care ameninta identitatea personala (moartea cuiva drag, pensionarea, pierderea unui rol semnificativ). 3. Aceste situatii stresante creeaza o problema careia persoana nu stie cum sa ii faca fata Motivul nu este doar stresul ci incapacitatea de a face fata lui, avind in vedere “regulile” dupa care persoana “trebuie” sa actioneze. Cind barbatul care nu isi perimite o relatie foarte apropiata, si de aceea isi gaseste scopul principal in munca, trebuie sa se pensioneze, el nu poate face fata. O femeie care si-a legat sensul propriei identitati de sotul ei, nu poate face fata cind afla ca acesta o inseala. 4.Persoana nu gaseste nici o posibilitate de a schimba modul in care trebuie sa actioneze si se simte astfel prins in capcana si lipsit de speranta in rezolvarea problemei. Pentru ca decizia subconstienta asupra modului “corect de a fi” formeaza o parte semnificativa a identitatii, persoana nu poate vedea ca o schimbare este posibila sau poate chiar crede ca o schimbare semnificativa presupune pierderea propriei identitati. Autorii sustin ca multi dintre pacientii lor realizeaza ca a existat o perioada inintea declansarii cancerului in care s-au simtit fara speranta, incapabili sa rezolve sau sa controleze problemele din viata lor si chiar au renuntat. 5.Persoana pune distanta intre el/ea si problema, devenind statica, neschimbatoare, rigida. Cind nu exista nici o speranta, persoana “alearga pe loc”, nemaiasteptind sa ajunga undeva. La suprafata persoana poate parea ca face fata bine vietii, dar in interior viata este lipsita de insemnatate. Autorii avertizeaza ca desi majoritatea pacientilor lor isi pot aminti asemenea succesiuni de ginduri, unii nu sunt constienti de ele. Majoritatea insa isi vor aminti lipsa de speranta cu citeva luni inaintea declansarii cancerului. Inca o data, acest proces nu cauzeaza cancerul, ci doar ii permite sa se dezvolte. Punctul principal pe care autorii vor sa il puncteze aici este ca noi toti cream insemnatatea evenimentelor din viata noastra. Cel care isi asuma postura de victima participa prin a da insemnatate evenimentelor din viata sa care arata ca nu exista speranta. Fiecare dintre noi alegem – desi nu intotdeauna la nivel constient – cum o sa reactionam. Intensitatea stresului este determinata de insemnatatea pe care i-o atasam si de regulile pe care le-am stabilit despre cum facem fata lui. Si, inca o data, autorii subliniaza ca in prezentarea acestui proces ei nu intentioneaza sa invinovateasca sau sa sperie, asta doar ar inrautati problema. In schimb, ei spera ca daca cineva se poate regasi in acest proces, atunci ar vedea asta ca pe un strigat la actiune si l-ar determina sa faca schimbari in viata sa. Din moment ce starile emotionale contribuie la boala, ele pot contribui si la sanatate. Prin a recunoaste propria noastra participare la declansarea bolii, recunosatem si puterea pe care o avem sa participam la redobindirea sanatatii si atunci am facut deja primul pas spre insanatosire. mami de 3 papusi

[danutza2]

Convingerile sociale negative despre cancer si efectele lor Autorii spun ca experientele lor dramatice confirma, din pacate, puterea pe care o au asteptarile negative. Aceasta putere este cu atit mai infricosatoare cind vorbim despre convingerile generale despre cancer in societatea noastra si efectele lor probabile asupra pacientului de cancer. Intr-un mod simplificat aceste convingeri pot fi prezentate asa: 1.Cancerul este sinonim cu moartea. 2.Cancerul este ceva ce loveste din exterior si nu exista nici un mod de a il controla. 3.Tratamentul – fie el radioterapie, chimioterapie sau chirurgical – este sever si are in general multe efecte negative. Sa cerem pacientilor de cancer sa isi schimbe convingerile, sa inteleaga ca ei se pot insanatosi si pot duce o viata valoroasa – in ciuda propriilor frici despre cancer si a asteptarilor negative ale celor din jurul lor – este a cere pentru multe acte de curaj si tarie. Autorii sustin insa ca experienta lor arata ca multi pacienti sunt capabili de acest curaj si tarie. Primul lucru pe care il fac Simontonii in efortul lor de a-i ajuta pe pacienti este sa incerce sa contrabalanseze convingerile negative ale societatii cu unele pozitive. Convingerile pozitive, asa cum le vad ei, sunt: 1.Cancerul este o boala care poate fi sau nu fatala. 2.Sistemul imunitar al corpului este principalul inamic al cancerului, indiferent ce l-a cauzat. 3.Tratamentul medical poate fi un aliat important, un prieten la nadejde, in ajutorul sistemului imunitar. Autorii cred ca dificulatatea in a-i convinge pe oameni sa isi schimbe convingerile din cele negative in unele pozitive este cauzata de faptul ca ei au avut in general experiente negative care “demonstreaza” validitatea asteptarilor lor negative. Si atunci pare ca li se cere sa isi nege propriile experiente si sa accepte niste convingeri inconsistente cu ceea ce ei “stiu”. Raspunsul autorilor la asta este ca experientele negative pe care oamenii le-au avut nu erau neaparat inevitabile, pentru ca, partial, ele au fost modelate de convingerile originale negative. Aceeasi putere care ne permite sa cream convingeri negative, poate fi folosita si spre a crea convingeri pozitive. Si, desi pot exista limite ale rolului pe care asteptarile noastre il joaca, nimeni nu stie care sunt aceste limite. Evident este insa ca e mai de dorit sa avem convingeri care lucreaza pentru noi decit convingeri care lucreaza impotriva noastra. Oamenii care vorbesc despre “sperante desarte”, se considera a fi realisti, oameni care vad viata “asa cum e ea”. Dar o viziune asupra vietii care nu include speranta nu este realism, este pesimism. Aceasta atitudine poate evita dezamagirile, dar face asta prin a modela activ rezultate negative. Speranta este un element important in supravietuirea pacientului de cancer, cu atit mai mult cu cit lipsa ei este de multe ori un precursor al imbolnavirii. Speranta pe care autorii vor sa o insufle este de fapt o atitudine in fata vietii. Nu este vorba doar de filozofie, ci de supravietuire. Pentru fiecare pacient, negresit, procesul de insanatosire include redefinirea propriilor atitudini in fata experientei unei boli care ameninta viata in asa fel incit sa fie speranta. Inceputul schimbarii convingerilor negative este, pur si simplu, constientizarea modului in care convingerile afecteaza rezultatele in alte arii ale vietii noastre. Este, de asemnea, important sa intelegem ca ne putem influenta propriile atitudini. Cind suntem convinsi ca este ceva de dorit, atunci suntem capabili sa le schimbam. Multi dintre pacienti si insusi autorii recunosc ca au inca, uneori, indoieli sau devin constienti de urme ale convingerilor trecute. Dar ceea ce este important este efortul de a dobindi convingeri pozitive si recunoasterea faptului ca ne putem schimba. Autorii ne invita sa exploram metodele lor cu orice nivelul de deschidere de care suntem capabili si ne garanteaza ca simplu fapt ca suntem expusi acestor procese si idei ne va face sensibili la modalitati diferite de a vedea viata si, treptat, convingerile noastre se pot schimba. mami de 3 papusi

[RAMONELLA]

Nuuu,nu vreau exemple de pe net,vreau sa spuna cineva clar,asa cum a spus Escu de exemplu,ca mama,tata,bunica,nu stiu ce cunostinta,s-a vindecat facand cutare lucru...pentru ca pe net,multi pot scrie multe..e plin de excroci care nu mai stiu cum sa ia banii de la oamenii disperati.Nu spun ca ceea ce copiezi tu de nu stiu unde nu e adevarat,dar vreau dovezi,incercate de oameni apropiati...nu de nu stiu cine care nici nu stiu daca minte sau nu....[8D] Ramonel,mami de [aerob] Bea(08.11.2007) si [bibe] Raul Gabriel(13.06.2011)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot tratament aspenter 1/zi,femibion 1/zi,acifol 1/zi,magneB6 2/zi,utrogestan 400,clexane 0,4 In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pãmant!"

[ancadragoman]

Sincer eu nu cred in nicio terapie alternativa si teoretic in momentul asta ar trebui sa cred in orice [bang] anca [mamica] de fetita cu fundita Maria Alexandra (4 noiembrie 2007) [url="http://community.webshots.com/user/ancadragoman"]poze si filmulete[/url] [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=111070"]povestea nasterii[/url] [url="http://www.totsites.com/tot/mariadragoman"]eu sunt Maria[/url] [URL="http://www.onetruemedia.com/otm_site/start"]Montaje Mariuca[/url] [URL="http://bazar.desprecopii.com/search.asp?searchtxt=ancadragoman&searchtype=2&show=current&startcount=1&endcount=20&page=1"]AM PRODUSE LA BAZAR!!!!!![/URL]

[histamina]

danutza, te rog sa tii cont de un lucru:scrii despre un subiect dureros pentru multe dintre noi,avand in vedere ultimele evenimente cu unii dintre membrii DC. afisezi cu multa nonsalanta niste texte, vorbe culese de pe net,ca finnd un fel de panaceu pt causa causorum. ele vor sa se opuna unor experiente personale,dureroase,reale. tu dai o ploaie de cuvinte.sincer,crezi in ce dai copy paste? stii pe cineva care a experimentat? stii cum e cu linkurile tale? iti spun eu:ma apuc si fac 5 site-uri in care inventez 30 de povesti si te asigur ca voi gasi oamenii care sa cumpere apa chioara care are moleculele in X si 0. macar din respect pt cele nuantate mai sus, nu mai da link=uri. fa ceva constructiv,real,altminteri ,uita-te si vezi ca cele mai multe postari al subiectul deschis de tine sunt ale tale.esti intr-un monolog in care mai intra cine sa iti spuna ca ce pui e neinteresant,nu e adevart,e teorie,adica e degeaba. cea mai negativista persoana pe car eo stiu,cea mai nociva, rea si depresiva, are 70 de ani si e sanatoasa tun! a durut-o cel mult o masea si a calcat efectiv pe cadavre si a vazut permanent totul in negru. cea mai sanatoasa persoana de la job e una cu puternice decizii luate in copilarie, sursa permanenta de stres.si e roza de sanatate. cea mai pozitiva persoana de la job nu e cea mai santoasa.nici cea mai pozitiva persoana din neamul meu nu e cea mai sanatoasa.cea mai negativista e undeva pe la mijloc. anca [pup][pup][pup][pup][pup][flo][flo][flo][flo] ce povesteam? http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

[Rufus]

Dragele mele, zilele viitoare se implineste un an de cand sora mea a murit, rapusa de cancer. Timp de 7 ani (se pare ca au fost vreo 10) s-a luptat cu boala asta: tiroida, san, genital. A beneficiat de o atentie extraordinara, doctori devotati, analize, operatii, tratamente, tot ce a fost nevoie; a stat monitorizata si i s-a descoperit orice modificare in primele momente si s-a actionat instantaneu. Si nu i-a folosit la nimic. Unii spun ca uite, a mai trait 7 ani. Nu stiu ce viata e aia, cu operatii fara numar, zeci de sedinte de chimioterapie, iod radioactiv si multa, multa suferinta. Inainte de sfarsit, din pacate mult prea tarziu, am incercat sa-i sugerez sa incerce si terapii alternative. Pentru mine era clar ca merge in jos, din ce in ce mai jos, insa ea nu vedea asta. I-am propus variante, unele mai fanteziste, altele interesante. N-a vrut. Poate n-a mai putut. Poate se saturase. Dar am invatat ceva si vreau sa va spun si voua: termenul cancer este ceva general si nu exista, oricat s-ar bate oricine cu pumnii in piept, un leac general, aplicabil si benefic pe scara larga. Cu alte cuvinte, orice bolnav de cancer este ceva unic, raspunde in mod diferit la diferite tratamente. De aceea, este irelevant sa spui ca un bolnav s-a facut bine cu tratamentul ala, pentru ca alti 10 au murit cu acelasi tratament. Terapiile alternative trebuiesc privite ca o incercare de a rezolva marile lacune din tratamentele clasice: chimio, radioterapie, operatie, etc. Nu sunt povesti, absolut deloc. Singura problema este seriozitatea unora din ele, pentru ca e usor sa storci niste bani de la persoane disperate. M-am intrebat adesea, daca m-as imbolnavi de boala asta , ce as alege ca tratament dupa ce mi-am vazut sora distrusa de tratament clasic, si cu gandul la mama mea, rapusa de un cancer pulmonar, din pacate descoperit in faza terminala. Si, la momentul asta, nu stiu daca m-as interna intr-un spital. Stiu insa ca terapiile alternative in cazul cancerului au salvat multe vieti. Sau poate n-or fi asa multe? Nu stiu. [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]Rufus, Tora si iadele[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[RAMONELLA]

Histamina bine punctat!Eu nu m-am putut exprima la fel de bine![flo] Rufus imi pare rau de sora ta...imi pare rau si de mama ta,Dumnezeu sa o faca bine...stiu prin ce treceti,si mamica mea a murit in 29 iulie...in ianuarie i-au gasit direct metastaze,a fost operata,a facut chimio saptamanal...a luat si tot felul de siropuri,pastile...dar slabea pe zi ce trece...pana intr-o zi cand n-a mai putut manca...au internat-o,au operat-o din nou...si dupa 4 saptamani de stat in spital,n-a mai ajuns acasa...[q][q][q] Deci nu...nu prea cred in nimic...a avut vointa,avea 2 nepoti frumosi pe care ii iubea nespus,avea un sot minunat,2 copii,o casa frumoasa...avea pentru ce sa traiasca...astea cu puterea mintii,ca poti vindeca sunt niste povesti...la fel si cu alimentatia,ca provoaca cancerul...da,probabil daca facut excese...dar nu daca toata viata esti atenta la alimentatie,nu bei,nu fumezi...din pacate cred ca cancerul asta e mult mai complex decat ne imaginam...si cred ca fiecare traieste atat cat ii da Dumnezeu... Ramonel,mami de [aerob] Bea(08.11.2007) si [bibe] Raul Gabriel(13.06.2011)

---

2 sarcini oprite din evolutie la 5s si 7s-MTHFR C677T heterozigot, PAI1 4G/5G genotip heterozigot tratament aspenter 1/zi,femibion 1/zi,acifol 1/zi,magneB6 2/zi,utrogestan 400,clexane 0,4 In cartea vietii, un înger a scris despre nasterea copilului meu. Apoi, închizand cartea, a murmurat: "Prea frumos pentru acest pãmant!"

[histamina]

am uitata cel mai tare exemplu:mama si tata mama-cred ca a baut 10 litri de vin in toata viata ei,desi cred ca e mult. nu prajeli,nu slanini, totul in abur, totul d ela tara.nu a fumat, nu a baut cafea.s-a operat, tranfuzie, hepatita C , ciroza, Alzeimer, accident vascular cerebral. tata-alcoolic,fumator de un pachet pe zi.a manacat pe unde a apucat la job,cand a apucat, mici cat de multi.a facut pe la 65 de ani un BPOC de care s-a vindecat, iar la 70 infarct,dar a trecut bine merci. pana la 65 de ani nu l-a durut decat maseaua.are 74 de ani,e cat un munte, tigarusa tigaruse, berica bericica, tuiculita nu lipseste si muta muntii. mama e o umbra de 45 de kg care a mancat graunte incoltite, legume si fructe toata viata. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

[danutza2]

Stiu ca e un subiect dureros si da, cred in ceea ce "dau copy paste", daca nu as crede as fi plecat de la prima reactie negativa, dar stau si voi continua monologul meu, pentru ca eu sincer cred ca sunt persoane pe care informatia asta le poate ajuta. Nu am atacat nicioadata pe nimeni si, cum o spun toti pe care i-am prezentat, nu este vorba de a invinui, macar pentru singurul motiv ca asta nu e constructiv. Dar e ceva ce nu pot lasa nespus: daca nu se crede in asta (orice ar fi ea "asta" diferit de radio, chimio, operatie, fie ca e ea o dieta extrema, o metoda de meditatie/vizualizare, orice numim noi "alternativ"), deci daca nu se crede in asta se cer mereu dovezi, mai multe, mai bune, si, daca ele exista nu se crede in ele. Eu sunt total de acord ca sunt o multime de impostori pe lumea asta, dar cind gasesti un blog al unui pacient care doar isi spune povestea, isi tine jurnalul calatoriei, luptei lui cu boala, omul ala poate fi contactat, nu e greu. Daca citesc in ziar de o vindecare miraculoasa, daca sunt chiar sceptica, pot eu insami verifica, chiar pot: pun mina pe telefon, scriu o scrisoare, am variante multe. Cartea pe care v-o prezint acum este scrisa de un oncolog radiolog, renumit. Verificati-l, cautati despre el pe net, linkurile le-ati verificat? Omul asta a ajutat multi pacienti, asta nu e minciuna. Unii au supravietuit peste asteptari, altii au fost vindecati, altii au murit. Credeti ca metodele lui i-au ajutat pe cei care si-au batut prognoza? Da sa nu? Daca e nu, de ce? Asta trebuie sa va intrebati voi, eu una cel putin asta fac. Si daca uneori raspunsul meu nu poate fi mai elevat decit "pentru ca asta da speranta", voi puteti spune ca sunt naiva, eu spun ca sunt optimista, si mai multa speranta nu poate strica, realismul (citit ca pesimism) poate strica (si inclusiv pentru asa exista studii clinice, in care, iarasi, alegeti sau nu sa credeti). mami de 3 papusi