Depresia in trim II de sarcina, nevoie sfat urgent

[monalisa74]

Buna seara, Am 38 de ani si sunt la a doua sarcina, in saptamana 23, prima sarcina fiind in urma cu 10 ani. Din cauza unor probleme cardiace - atacuri de panica foarte violente suferite incepand din urma cu 3 ani - actualmente mai multi cardiologi mi-au recomandat la inceputul sarcinii sa fac intrerupere intrucat sarcina ar putea sa-mi afecteze conditia inimii. Mi-am dorit foarte mult acest copilas si l-am asteptat sa vina cu multa ardoare. In ciuda tuturor "sfaturilor de bine" ale doctorilor nu am facut intrerupere si, multumesc lui Dumnezeu, am gasit taria sa merg mai departe, ajungand astfel in luna a sasea cu bine. Sarcina s-a dezvoltat foarte bine si copilul este bine. Recent ma confrunt cu stari foarte axioase din nou, ma macina gandul daca acest copilas a avut de suferit in dezvoltarea sa de pe urma stresului extrem prin care am trecut pana in luna a treia - a patra, momentul in care am hotarat sa ignor recomandarile de avort ale doctorilor care nu au vrut sa-si asume nici un risc cu mine. Desi toate testele prenatale uzuale de pana acum au iesit bune, nu pot sa-mi gasesc linistea, ma ingrijoreaza gandul daca exista vreun risc ca bebelusul sa fie afectat in vreun fel de vreo problema care sa nu fie vizibila la ecograf. Daca a mai trecut cineva prin experiente similare sau foarte stresante pe durata primului trimestru si are sfaturi sa-mi dea, le astept

[mcoca]

Monalissa, bine ai venit si sarcina usoara. Multe mamici au parte de stresuri extreme : boli grave, decese de persoane f apropiate si nasc copii sanatosi! Acum fiind de natura anxiosa, iti e mai greu sa controlezi de una singura aceste frici. Te urmareste vre-un psihiatru? Inteleg ca ai atacuri de panica de 3 ani, nu inteleg ce au cu problemele cardiace, deci ar trebui sa te vada un psihiatru, sau un psiholog (am vazut ca in ro psihologul e bau, bau). ____________________________ Vicky si Printzesone

[bird70]

Atacurile de panica nu sunt probleme cardiace, cardiologul nu te poate ajuta cu asa ceva. Eu te sfatuiesc sa vezi un psihiatru initial si sa incepi medicatie antidepresiva. Daca acum ai probleme mari, dupa nastere vor fi si mai mari. Exista antidepresive care sunt ok in sarcina. Eu am avut o depresie post-natala foarte severa si m-am luptat cu ea ani de zile. Mi-a afectat viata enorm si relatia cu copiii si sotul. Daca as putea sa dau timpul inapoi m-as duce direct la psihiatru si as cere medicatie. Odata ce ai inceput medicatia poti sa mergi la un psiholog si sa incerci sa cauti cauzele atacurilor de panica. Stiu ca in Romania exista o reticienta extrema fata de psihiatru si psiholog dar o faci pentru binele tau si al copiilor. Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

[aschiutza]

Monalisa, in primul rind multa sanatate tie si lui bebe![flo] In al doilea rind, iti recomand sa faci analize de tiroida. E poate greu de crezut, dar o disfunctie, uneori mica, e de ajuns sa iti dea o stare de neliniste care sa te duca incet incet la stari de panica. Am fost acolo [:I] si am mai auzit si pe altii suferind de atacuri de panica din acelasi motiv. Eu de exemplu ma trezeam noaptea cu senzatia ca ma stringe ceva de git si eram intr-o stare de panica puternica. Doctorul meu ginecolog considera granitele la hormoni pt gravide ceva mai reduse decit la cazurile normale si mi-a dat acum sa iau hormoni desi eu nu am simtit nici una dintre simtomele de data trecuta (sunt in saptamina 21-22). La primul copil (2 ani) si eu m-am stresat din cauza serviciului si a conditiilor de la servici (lucrez in industria chimica). Copilul e sanatos, nascut la 39 de saptamini perfect dezvoltat. E mai anxios decit alti copii, dar nu stiu daca o pot pune pe seama stresului meu sau mai degraba pe genele noastre, sotul fiind anxios cind era mic si amindoi fiind foarte foarte timizi in tinerete... In rest nu am observat altceva. Nu e nici geniu , nici fundul sacului [:D] Eu cred ca iubirea pe care o simti pt bebe si pe care i-o arati de pe acum cit si dupa nastere e mult mai importanta pt dezvoltarea lui. Daca simti ca grijile te coplesesc, incearca sa reduci cu o treapta tot ce faci (poti cere reducerea orelor de servici, de exemplu) si sa savurezi (cit se poate) perioada pina la nastere. Stiu ca uneori cu familia e cel mai greu de vorbit in asemenea cazuri, mai ales cind crizele se repeta. Si daca simti ca starile de panica te extenueaza, ba chiar si inainte de senzatia asta, ca nu e bai, cauta un psiholog bun cu care sa vorbesti si care eventual sa iti dea medicatie, daca si daca e cazul. Cauta in orice caz pe cineva cu care sa vorbesti despre temerile tale, ca e preot, ca e psihiatru, ca e o prietena buna. Cu toatele suntem mai sensibile in sarcina, mai ales cind e vorba de sanatatea copilului. Curaj! ------------------ Still looking for pieces of heaven...

[monalisa74]

Multumesc tuturor pentru raspuns, e bine de stiut ca au mai trecut si altii prin experiente similare si ca s-a terminat cu bine! Deoarece sunt noua pe acet site si nu stiu sa raspund fiecaruia in parte la mesaje, am sa dau un raspuns global :) mai dureaza pana invat cum functioneaza In urma cu trei ani, atacurile de panica au fost atat de grave incat am ajuns in fibrilatii ventriculare. Am avut 4 diagnosticuri diferite puse din care nu s-a lamurit exact ce ramane in picioare adica sindrom de moarte subita, miocardita, displazie ventriculara congenitala si cardiomiopatie dilatativa. Din toate acestea, nu a putut ramane niciunul valabil dupa cum s-a dovedit in timp. Abia in urma cu un an, in urma altui atac de panica, un cardiolog mai inspirat mi-a sugerat ca fac atacuri de panica. Ceea ce inducea in eroare si inca nu isi pot explica medicii este faptul ca muschiul cardiac, in urma unor episoade de atacuri de panica se deforma, adica se marea in volum si nu mai aisgura cantitatea de sange oxigenat necesar, cu alte cuvinte pompa mult mai putin decat ar fi trebuit. Ceea ce nu au inteles nici unii a fost ca inima revenea la normal dupa un timp anume.... mi s-a spus intr-un final ca sunt in afara manualelor de medicina.... In fine, ca sa revin la problema cu sarcina, in primul trimestru iar am avut iar un atac de panica, in jurul a 5-6 saptamani de sarcina, si mergand la cardiolog au spus ca exista un risc major de aritmii maligne, adica sa fac stop cardiac si ca volumul inimii este marit ceea ce va duce in finalul sarcinii la depresie cardiaca..... de aici si toate recomandarile de avort imediat. Am inceput sa caut tot felul de alte alternative, am mers la un bioenergetician si psiholog care m-a ajutat enorm, nu stiu daca efectiv "prestatia" sa energetica m-a scos din impas dar in urma altui control cardio s-a constatat ca inima este in parametrii normali ca volum si ca functie. Problemele care imi cauzeaza aceste stari le cunosc, sunt destul de vechi si m-au afectat foarte mult in urma cu ani de zile. Dupa 7-8 ani de la evenimentele respective, ( primul meu sot a murit in accident de masina dupa care au urmat si alte evenimente care m-au marcat ) s-au instalat acele atacuri de panica sau ce or fi....Eliberarea de care imi tot vorbeste energeticianul meu nu stiu daca se poate produce peste noapte, probabil va trece un timp sau poate nu va apare niciodata. In spital fiind in urma cu 3 ani, am fost consultata si de un psihiatru care a spus ca fac atacuri de panica desi cardiologii nu au agreat diagnosticul dar acel medic mi-a spus foarte clar ca odata instalate atacurile de panica acestea nu vor trece niciodata si ca "atunci cand iti va fi lumea mai draga vor reveni" si ca trebuie sa invat sa traiesc cu ele intrucat niste circuite nervoase care s-au distrus duc la aceste manifestari pacatoase.... nu pot decat sa sper ca bebelusul va fi bine, e tot ce-mi doresc, dupa ce nasc nu ma intereseaza cate atacuri de panica mai fac sau nu, vreau doar sa stiu ca e copilul bine. daca aveti si alte lucruri de adaugat, va astept sa-mi scrieti, Multumesc mult inca o data tuturor!!!!

[rrox3]

Monalisa ai nevoie de psihoterapie. Ai trecut printr-o trauma majora si nu ai procesat-o inca, d-asta revin atacurile de panica. Sigur ca poti scapa de ele! Probabil o sa fii toata viata mai vulnerabila la anxietate decat altii, dar asta nu inseamna ca o sa faci toata viata atacuri de panica. Vulnerabilitatea asta ai avut-o probabil toata viata si nu ai facut atacuri de panica, nu-i asa? Suntem diferiti inclusiv din punct de vedere genetic, unii mai predispusi catre anxietate, altii mai rezistenti. Dar atacurile de panica si starea anxiasa cu care te chinui tu nu sunt ceva cu care sa inveti sa traiesti. Au solutie! Cere recomndari si mergi la un psihoterapeut. Iti va spune si daca se impune suportul medicatiei, caz in care vei merge si la psihiatru. Dar tu ai nevoie sa procesezi socul traumatic prin care ai trecut in cadrul unei psihoterapii. Cu cat mai repede o incepi, cu atat mai bine si pentru tine si pentru copil. Curaj si numai bine! [flo] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[monalisa74]

Nu sunt nicidecum impotriva ideii de a merge la un psihiatru/psiholog sau ceva de genul acesta. Aveti pe cineva pe care sa il cunoasteti in mod direct sau sa fie cunoscut cu recomandari la superlativ din partea mai multor persoane? Daca tot fac pasul acesta, vreau sa am siguranta ca nu imi irosesc timpul si banii degeaba sau ca ajung mai rau decat am plecat la drum. De exemplu, am crezut ca un preot te poate ajuta dar, din pacate, sper sa nu il manii pe Dumnezeu, mi-a facut mai mult rau, mi-a spus ca din cauza pacatelor mele sau ale celor din neam am fost pedepsita.... nu suna prea incurajator, nu-i asa? Nu sunt o persoana chair asa de rea :)) doar ca am avut parte de prea multe la viata mea, din ce motive .....nu stiu.

[mamica9]

buna, monalisa din motive diferite fata de ale tale, in timpul sarcinii si eu m-am confruntat cu stari anxioase si depresive. psihologul la care am fost eu si la care inca merg din cand in cand, mi-a fost de mare folos. daca vrei, iti dau date de contact pe privat. fara sedintele cu ea nu m-as fi putut bucura acum de minunica mea.

[aschiutza]

Citat:

citat din mesajul lui monalisa74 De exemplu, am crezut ca un preot te poate ajuta dar, din pacate, sper sa nu il manii pe Dumnezeu, mi-a facut mai mult rau, mi-a spus ca din cauza pacatelor mele sau ale celor din neam am fost pedepsita.... nu suna prea incurajator, nu-i asa? Nu sunt o persoana chair asa de rea :)) doar ca am avut parte de prea multe la viata mea, din ce motive .....nu stiu.

Oh, ce idiot! E greu intr-adevar sa dai peste un preot care sa poata sa te povatuiasca cu har si nu cu citate din invataturile crestine... Eu am o prietena care trecind prin pierderea mamei pe care a ingrijit-o de cancer, a gasit mult ajutor la preotul spitalului. Dar e greu sa dai de oamenii potriviti la momentul potrivit... Stii ce a fost la mine mai darimator cind am avut stari de panica? Frica de pe urma ca se vor repeta si incercarea care imi minca multa energie de a evita situatiile care ma pot duce la ele... Incerc sa ma gindesc acum cit mai putin la ele si functioneaza. Si eu cred ca unele persoane sunt mai sensibile si predispuse la asa ceva, dar nu cred ca trebuie sa fii speriata ca nu vei scapa de ele. Cind le cunosti mecanismul si incepi sa te cunosti si pe tine si ce te ajuta sa treci peste ele, sa vezi cum se estompeaza si isi pierd puterea asupra ta. Adesea doctorii nu realizaeaza legatura puternica intre starea psihica si starea corpului si cum se influenteaza reciproc... Dupa sarcina, iti recomand din tot sufletul sa incerci sa faci QiGong (pina unde iti permite corpul si sanatatea, de la instructor la instructor variaza ca dificultate, dar de fapt metoda a fost dezvoltata sa ii ajute si pe cei bolnavi si slabiti), aduce corpul in armonie cu sufletul. Mie mi-a fost de folos cind am facut. ------------------ Still looking for pieces of heaven...

[Cafea]

Monalisa, si eu cred ca in primul rand trebuie sa vorbesti cu un terapeut bun, sa reusesti sa faci pace cu traumele din trecut. Vroiam doar sa iti spun ca, din mai multe motive, si eu am avut o sarcina cu mult stress si multa anxietate, iar acum baietelul meu are 18 luni si e un copil tare vesel si sociabil, nu este deloc afectat (asta a fost si o mare grija a mea). Eu sper sa reusesti sa depasesti starile de anxietate extrema, iti dai seama ca ai o problema si asta e foarte important, ai facut deja primul pas. Sanatate multa si tie si lui bebe!