cand parintii dezamagesc(2)

[olympia]

Ela, eu cred ca a proiectat asupra ta si a sotului problemele ei de pe cand era insarcinata. Tu le-ai negat (pe-ale tale evident, ca nu exista, ai un sot bun) , ea a simtit ca le negi pe-ale ei din trecut... cam asa se intampla cu chestiile traumatice.

 

Pene colorate... cate putin din toate!

 

album

gradina

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui ela_04 Dar... dependenta asta emotionala nu va inceta niciodata, stiu ca indiferent cata terapie voi urma ...un tel sau o vorba aruncata poate da peste cap tot echilibrul meu... Am observat asta de multe ori...

align="right" id="quote2">

Ba da Ela, sigur ca poate inceta.

Tu ai facut terapie pana acum?

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[daniela_b]

Citat:

citat din mesajul lui Tilia Citat: citat din mesajul lui en_kvinnaTrec ani, zeci de ani, te despart sute si apoi mii de km de abuzator, si totusi, un singur telefon o data la o luna, o singura fraza, venita dinspre abuzator are puterea sa iti strice ziua, sa iti dea sistemul emotional peste cap si increderea in tine. Asta este dependenta emotionala, dependenta de aprecierile/ dezaprecierile venite dinspre abuzator. Sunt exemple clare chiar la acest subiect. align="right" id="quote2">o, da. Intrebarea e, cum scapam de ea?

align="right" id="quote2">Prin cresterea stimei de sine. Copilul traumatizat devine adult sigur pe sine si increzator in valoarea sa.Nimic si nimeni nu mai poate schimba asta, dupa aceea. Fara semnatura. Ma simt mai bine.

[ela_04]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Citat: citat din mesajul lui ela_04Dar... dependenta asta emotionala nu va inceta niciodata, stiu ca indiferent cata terapie voi urma ...un tel sau o vorba aruncata poate da peste cap tot echilibrul meu... Am observat asta de multe ori... align="right" id="quote2">Ba da Ela, sigur ca poate inceta. Tu ai facut terapie pana acum?Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

align="right" id="quote2">O singura data am fost in legatura cu problema asta la un psiholog...la 21 de ani eram destul de tanara dar constienta inca de atunci de santajul emotional pe care il exercita asupra mea si modul aproape automat in care raspundeam...aproape impotriva vointei mele...Din pacate dr respectiv era drogat. Serios. Nici macar beat...Am stat vreo 10 min uitandu-ma socata la pupilele lui marite si starea de beatitudine... am platit consultatia si am plecat. Era prea devreme pt ro. ceea ce vroiam eu... sau poate exista doar in cartile de psihologie.[copil] & [gravi] +30

[J G]

Ela, cand vei fi pregatita sa faci terapie nu vei mai lasa experienta cu acel psiholog sa stea in calea vindecarii tale.

Dar e un timp pentru toate - te asigur. Iar dependenta emotionala de parinti poate lua sfarsit.

 

Dar e un proces de durata, cu pasi mici, mici... in care te delimitezi emotional iar ce spun/fac parintii nu mai are acelasi ecou.

 

Eu si acum mai simt fiorul de vinovatie fata de maica-mea, uneori... dar e ceva mic de tot, pe care il pot observa si aleg sa-l ignor.

 

Cu tata am ales calea descrisa de Mik, ani de zile nu ne-am vorbit deloc. Acum ne salutam si atat. Dar nu numai ca nu am niciun fel de relatie cu el "la vedere" ci pur si simplu l-am eliminat din existenta mea cu totul, chiar daca il vad ocazional. Afectul meu fata de el e similar cu cel fata de postas, sau poate chiar mai putin, ca pe postas il respect si i-as intinde un pahar cu apa la o adica .

 

Se ajunge acolo, cu terapie si introspectie. Dar eu am inceput drumul la un moment dat cand am simtit ca nu mai am de ales.

 

J si Carla (05.02.2006)

Culinare

[ela_04]

Citat:

citat din mesajul lui olympia Ela, eu cred ca a proiectat asupra ta si a sotului problemele ei de pe cand era insarcinata. Tu le-ai negat (pe-ale tale evident, ca nu exista, ai un sot bun) , ea a simtit ca le negi pe-ale ei din trecut... cam asa se intampla cu chestiile traumatice.Pene colorate... cate putin din toate!albumgradina

align="right" id="quote2">Olympia, sunt prea batrana, bolnava si nebuna sa ii mai caut scuze sau explicatii pt comportamentul ei. Acum ma axez pe comportamentul meu, reactiile pe care le am, modul in care ma pot controla, sau cand nu o fac, despic firul in paishpe ca data viitoare sa numai ridic tonul in fatza copilului indiferent daca ma supara sotul sau vecina de peste drum...Obisnuita datorita job-ului de a avea mai multa lume in subordine am tendinta de a ridica tonul sau de a da ordine... inca lucrez la asta desi in general imi iese uneori am si scapari...iar o data cu ele si mustrari...[copil] & [gravi] +30

[Mirrin]

La asta ma gandeam, ca voi tot spuneti ca ce ne facem ca nu ne putem abtine sa nu sunam ( si eu cu maica-mea la fel sunt, insa avem alt tip de discutii si de probleme, altfel exprimate...insa la fel, nu ma mai afecteaza). Dar ce ne facem cand nu avem nici un impuls de a suna...eu cu taica-meu am decis ca este mai bine sa rup orice legatura sau sa ramanem la nivel de saluturi de sarbatori...nu avem nimic in comun...am discutat, la un moment dat am crezut ca vom ajunge la ceva...pur si simplu suntem doi oameni care am trait diferit si-mi dau seama ca nu avem nicio relatie...nu a fost construit nimic...el isi imagina ca eu sunt intr-un fel, eu ca el este intr-un fel ( aici ma refer la disponibilitate...daca nu ai avut disponibilitate pana la 60 de ani, mai greu)...el probabil si-a adus aminte ca are un copil si nepoti, eu m-am bucurat ca am o relatie cu tata si ca asta e piesa din puzzle care imi lipseste...da piesa lipseste fiindca nu a fost construita...

 

Ei si acestea fiind spuse, am decis ca nu voi forta ceva ce nu este. Asa ca, pentru prima data, am trecut dincolo de speranta ca va fi ceva, asa cum vad eu lucrurile normale, si pentru prima data i-am transmis asta mai subtil ( a inteles clar, ca subtilitatile sunt pasiunea lui) si m-am simtit relaxata, parca mi s-a luat un mare TREBUIE de pe umeri.

[rrox3]

Ela pai asta nu se pune ca n-a fost terapie [flo]

 

Probabil era prea devreme pentru Ro, dar si acum trebuie sa cauti bine terapeutul inainte sa incepi terapia, altfel mai poti avea surprize neplacute.id="size1">

 

Si atunci cum ai ajuns la convingerea ca nu vei scapa niciodata de dependenta, oricata terapie ai face?

 

 

 

 

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[bird70]

Citind ultimele pagini mi-am dat seama de ceva: eu am fost persoana care l-a rupt pe sotul meu de mama lui. Nu de tot dar atunci in prima faza care a fost cea mai grea. Locuiam in apartamentul meu la celalalt capat al orasului si pe vremea aia nu aveam telefon. Initial soacra-mea a refuzat sa vina la noi jucand pe lebada ranita dar apoi a inceput sa vina. Initial a incercat sa-mi mute mobilele, sa imi zice ce si cum. Eu aveam copil mic, eram studenta plus ca parintii mei (care au cumparat apartamentul) nu si-ar fi permis astfel de intruziuni, i-am zis ca daca nu-i convine cum stau treburile la mine acasa sa nu mai vina . Si o vreme nu a venit. Dar primii ani nu a putut comunica cu sotul meu decat cand eram si eu acolo, cand venea la noi in vizita sau cand mergeam noi. Si eu o puneam la punct daca venea cu critici si figuri.

 

Sotul meu e un om foarte puternic dar in fata lui maica-sa se inmoaie .

 

Am o intrebare foarte delicata pentru voi. Daca in familia voastra exista un cuplu echilibrat si iubitor, credeti ca ar fi fost benefic sa cresteti la acest cuplu in loc sa stati acasa cu parintii? Nu vorbesc de rupere totala de parinti, evident cu telefoane, comunicare, eventual vacante impreuna. E foarte important pentru mine si din pacate nu pot sa dezvolt pe forum [flo].

 

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

 

 

[Tilia]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Se numeste dependenta fiindca, de obicei, nu poti scapa de ea prin propriile puteri. Satisface o nevoie pe care nu stii/ nu poti sa o implinesti altfel.Si mai interesant e ca poti rupe relatia in realitate cu abuzatorul, asa cum zice Mik, numai ca in mintea ta locuieste abuzatorul. L-ai luat cu tine de mult, fara sa vrei macar. E un reper, e o voce importanta interioara si, de multe ori, e dificil de distins de vocea ta autentica. E acolo, te directioneaza si te pune la pamant in continuare, desi te crezi autonom. Pentru asta ai nevoie de psihoterapie, chiar daca esti rezilient si ai invatat sa fii puternic. Defapt, eu personal cred ca tocmai fiindca esti rezilient iti doresti si ai capacitatea sa o amutesti [flo]Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

align="right" id="quote2">Asa e, distanta fizica ajuta, dar cea psihologica vindeca. Cred ca intr-asta consta si perversitatea relatiei asteia de abuzat-abuzator, in pervertirea iubirii oneste pe care o are un copil pentru mama lui. Si afectiunea si ura si frica se impletesc atat de stans, incat nu se mai stie unde incepe una si unde se termina cealalta. Trist este ca inca mai vreau aprobarea mamei, ca inca incerc s-o multumesc.M-am gandit ce ar ajuta sau, mai bine zis, ce m-ar ajuta. Deschisesem la un moment dat un topic aici:

Citat:

Motivele pentru a avea un copilSalutNici nu stiu cum sa incep pentru ca vreau sa ma fac inteleasa fara a dezvalui foarte multe dintr-un trecut care e mult prea dureros si astazi. Sa spunem numai ca am fost un copil abuzat care a aveu si are o relatie foarte proasta cu parintii si extraordinara cu bunica (ea fiind singura fiinta care mi-a oferit iubire neconditionata).Ma apropii rapid de fatidica varsta de 30 ani si incep sa imi doresc un copil. Ceasul biologic, instinctul matern, dar ... analizandu-ma, mi-am dat seama ca mai e ceva. Nu am reusit sa trec cu brio peste esecul relatiei parinte-copil din trecutul meu si cred ca o mare parte din dorinta mea de a avea un copil vine din necesitatea de a rezolva trauma asta. Altfel spus, inversand rolurile in dualitatea parinte-copil, incerc cumva sa primesc, ca parinte, lucrurile pe care nu le-am primit atunci cand eram copil.No, bon, acum daca asta-i un motiv corect sau nu, e discutabil. Problema care ma framanta - si motivul pentru care deschid topicul - este posibilitatea de a-i face rau copilui din cauza asta. Nu vreau sa proiectez in relatia noastra relatia mea cu parintii, dar este oare asta posibil?Sper ca m-am facut cat de cat inteleasa.

align="right" id="quote2">http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=169367&nm=Motivele-pentru-a-avea-un-copil