Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

cand parintii dezamagesc(2)


Recommended Posts

JG. multumesc [pup]

Nu stiu daca vreodata o sa mai ajung la psiholog... si nu datorita psihologului ci pt faptul ca e timpul sa trec peste... fie o sa rup orice relatie cu ea la un moment dat, fie o sa o tolerez ca bunica a copiilor mei asa cum o tolerez si pe soacra-mea (alta poama buna).

Atunci... in iunie cand am confruntato ultimma data a mai fost o faza in afara de cea cu palma care m-a durut mult mai mult...

ea imi tot spunea ... sa mai stau si eu cu baiatul peste zi ca este obositor si ea numai are rabdare iar eu i-am spus ca nu pot sa ma duc si la casa sa le fac de mancare la oameni sa vin fuga sa stau cu baiatul, sa mai cumpar si ce mai trebuie, sa vin acasa sa-i fac de mancare si sotului, sa scot si copilul in parc etc etc... ca deja am inceput sa obosesc (aveam 5 luni at) si imi este greu...

a inceput sa urle la mine ca "ce draqu te-am mai apucat sa faci copii daca stiai ca nu te descurci!!"

numai stiu ce a mai zis ...dar ...am plans vreo 2 zile iar apoi am zis...ok. femeia are dreptate... ce draqu ma plang...

mi-am dorit copilul, si casa, si barbatul... are dreptate. altii nu au pe nimeni pe lumea asta si tot se descurca!

am strans din dinti si m-am descurcat... dar... ceva s-a rupt atunci...probabil a fost clicul de care eu aveam nevoie...

ma uitam la ea dupa cearta noastra si vedeam doar o femeie frustrata, care a imbatranit urat, vesnic nemultumita de viata ei, de copii ei, de tot ce o inconjoara...

 

[copil] & [gravi] +30

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 213
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Am o intrebare foarte delicata pentru voi. Daca in familia voastra exista un cuplu echilibrat si iubitor, credeti ca ar fi fost benefic sa cresteti la acest cuplu in loc sa stati acasa cu parintii? Nu vorbesc de rupere totala de parinti, evident cu telefoane, comunicare, eventual vacante impreuna. E foarte important pentru mine si din pacate nu pot sa dezvolt pe forum [flo].

align="right" id="quote2">

La mine e usor de raspuns - au am avut-o pe bunica drept model pozitiv si cred ca verile pe care le-am petrecut la ea au fost motivul pentru care n-am innebunit. [:D]

Deci un DA hotarat.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui rrox3
Ela pai asta nu se pune ca n-a fost terapie [flo] Probabil era prea devreme pentru Ro, dar si acum trebuie sa cauti bine terapeutul inainte sa incepi terapia, altfel mai poti avea surprize neplacute.id="size1"> Si atunci cum ai ajuns la convingerea ca nu vei scapa niciodata de dependenta, oricata terapie ai face? Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
align="right" id="quote2">Roxana, nu imi mai pasa suficient incat sa mai stau de vorba cu un terapeut pe aceasta problema... nu am o problema cu stima de sine, nici cu cei dragi mie, nu ma simt complexata de copilaria mea si inca nu vad sa fie un mod in care sa ma afecteze copilaria mea...sa se resfranga asupra copilului de exp...nu sunt maica-mea, nu reactionez ca ea dar nici nu merg pe extrema cealalta... imi place sa il las pe copilul meu sa ma invete cum sa raspund nevoilor sale... mai invat...e ok. nu sunt mama perfecta dar aspir sa fiu o mama buna pt copii mei. Nu scapi niciodata ...pt ca ma vad pe mine cand ma suna si imi spune ca nu stiu ce nu are, sau ii trebuie ...incepe sa se planga, desi nu ma duc eu il trimit pe sotul meu sa-i dea niste bani, sa-i care diverse (un bax de apa etc). Nu pot sa-i spun nu am, nu pot, sau ma deranjezi acum, asa cum ii pot spune unei cunostinte...[copil] & [gravi] +30
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Am o intrebare foarte delicata pentru voi. Daca in familia voastra exista un cuplu echilibrat si iubitor, credeti ca ar fi fost benefic sa cresteti la acest cuplu in loc sa stati acasa cu parintii? Nu vorbesc de rupere totala de parinti, evident cu telefoane, comunicare, eventual vacante impreuna. E foarte important pentru mine si din pacate nu pot sa dezvolt pe forum [flo].

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper


align="right" id="quote2">

Da, si eu zic ca da. Eu am avut o copilarie normala, buna, calda, placuta, independenta, cu bumpuri putine si nesemnificative alaturi de ai mei, dar imi placea mie mai mult la bunici. Sc gen am facut-o acasa, la ai mei, intr-un orasel mic, de simbata de la prinz pina duminica seara eram la bunici, plingeam in hohote jumatate de drum de intoarcere.
In liceu m-am mutat cu totul la ei, nu le-am simtit lipsa alor mei, am fost f apropiata de bunica mea. Mama e o fire f introvertita, eu sint la polul opus, ne-am acceptat dar nu am inteles cum functioneaza cealalta multi ani, sursa permanenta de conflicte, iar bunica a stiut sa echilibreze situatia. Mi-a fost mult mai bine decit acasa, desi eram tinuta mai din scurt si n-aveam camera mea si biblioteca mea (cum aveam la mama), buda era pe holul comun cu vecinii, dus faceam la aerobic si pe la neamuri ca n-aveam apa calda curenta, trebuia incalzita pe soba si casetofonul ramasese la mama... :)

Cind ma gindesc la casa copilariei mele gindul ma duce clar la casa bunicilor. Casa parintilor e locul unde stateau ei si unde, cumva, am fost obligata sa stau pina am terminat a opta, ca n-au avut ei curaj sa ma lase sa ma mut mai devreme, desi eu m-as fi tot dus.

Acum depinde si de copil, ma repet, eu eram extrem de apropiata de tata, dar il vedeam rar ca era mereu ocupat, deci mutarea la bunici n-a schimbat asta, iar cu mama aveam o relatie care la distanta s-a imbunatatit, deci mutarea la bunici a fost buna. Daca copilul din duscutie e f apropiat de parinti, buni, rai, cum or fi, s-ar putea sa fie o problema. In plus, fiind vorba de bunici, eu am ramas mereu copilul parintilor mei, mutarea nu mi-a schimbat acest statut, in acte sau in suflet.

Simonna

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=72985
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ela, sa stii ca si a doua intamplare povestita tot acolo ma duce tot cu gandul, e ceva ce i s-a spus si ei demult... la ce ai mai facut copii daca ti-e greu? [:)] Nu ca o scuza pentru ea iti zic asta ci ca sa intelegi ca de fapt prea putine iti sunt adresate cu adevarat tie. Tine de "intareala" aia de care ziceam mai inainte.

 

Pene colorate... cate putin din toate!

 

album

gradina

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui bird70

Am o intrebare foarte delicata pentru voi. Daca in familia voastra exista un cuplu echilibrat si iubitor, credeti ca ar fi fost benefic sa cresteti la acest cuplu in loc sa stati acasa cu parintii? Nu vorbesc de rupere totala de parinti, evident cu telefoane, comunicare, eventual vacante impreuna. E foarte important pentru mine si din pacate nu pot sa dezvolt pe forum [flo].

align="right" id="quote2">

Bird la intrebarea asta numai copilul respectiv poate raspunde. Doar el poate spune daca vrea asta si inca cu rezerva de a se razgandi oricand.
Sunt multe variabile in functie de context.

De dorit este intotdeauna ameliorarea climetului familial al copilului si nu mutarea in alta familie, fiindca oricat de minunat ar fi noul climat, nu va inlocui relatia cu parintii, vor ramane zone negre.

Edit: cunosc mai multe persoane care au fost trimise de acasa sa locuiasca cu rude si toate s-au simtit abandonate, toate au capatat credinta ca nu sunt si nu au fost destul de bune pentru a fi iubite de parinti, desi au pastrat legatura, asa cum spui. Un copil se raporteaza intotdeauna la ce a insemnat el pentru parintii lui. E un teren alunecos rau.
Ce varsta are copilul?


Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Tilia [flo] conflictele interne nerezolvate continua, mai mult sau mai putin inconstient. Nu avem capacitatea sa le tinem sub control constient. Iar un copil de obicei are darul sa ne aduca in contact cu toate.

Nu vad nicio problema cu motivatia ta, e doar una din multele motivatii pe care le ai, sunt sigura. Si e fireasca.

Iti recomand ca atunci cand te vei simti depasita, cand nu te vei simti bine cu tine, sa mergi la terapie.

 

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Bird, eu am o banuiala despre cine vorbesti ( desi e posibil sa ma insel, desigur, e doar o idee ce-mi trece prin cap). [flo]

 

Din pacate eu voi fi contra parerilor profesionale si as spune, ca desi in teorie cel mai bine e doar lânga parinti etc, in practica, daca exista posibilitatea de a-i oferi copilului o oaza de stabilitate, calm si protectie, go for it! Eu nu as fi fost om daca nu as fi întalnit in viata mea "salvatori". Si cunosc multe alte cazuri in care doza aia mica de "normalitate" a salvat niste oameni de la pierdere sufleteasca.

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui rrox3
Ce varsta are copilul?
align="right" id="quote2">
Are 5 ani si traieste in conditii foarte grele. Tatal e alcoolic din ala rau de tot care fura banii de mancare si vinde lucrurile copilului ca sa bea. Mama e foarte bolnava si nu e capabila sa aibe grija de copil, dar iubeste copilul foarte mult. Din pacate ii lipseste capacitatea de-a aprecia gravitatea situatiei. Copilul este nemancat, murdar, casa este sub orice critica (un miros infernal, rahati de pisica pe jos, etc). Cum am spus, mama desi iubeste foarte mult copilul este complet depasita de situatie. Abuzul este mai degraba din neglijenta severa.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Citat:
citat din mesajul lui bird70
Citat:
citat din mesajul lui rrox3Ce varsta are copilul?
align="right" id="quote2">Are 5 ani si traieste in conditii foarte grele. Tatal e alcoolic din ala rau de tot care fura banii de mancare si vinde lucrurile copilului ca sa bea. Mama e foarte bolnava si nu e capabila sa aibe grija de copil, dar iubeste copilul foarte mult. Din pacate ii lipseste capacitatea de-a aprecia gravitatea situatiei. Copilul este nemancat, murdar, casa este sub orice critica (un miros infernal, rahati de pisica pe jos, etc). Cum am spus, mama desi iubeste foarte mult copilul este complet depasita de situatie. Abuzul este mai degraba din neglijenta severa.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health OrganisationI'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper
align="right" id="quote2">Poate poti s-o faci mai discret: o dupa amiaza la inceput, cateva lucrusoare, jucarii (nu multe, ca sa nu fie prea evident), apoi un week-end, o mica vacanta. Sigur i-ar face bine copilului, dar doar daca mama este de acord. Nu stiu ce va fii cand va afla tatal. [alcool] S-ar putea termina urat.Alexandra Maria 14.12.2007
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Participă la discuție

Poți posta acum și te poți înregistra mai târziu. Dacă ai un cont, autentifică-te acum pentru a posta cu contul tău.
Notă: postarea ta va necesita aprobarea moderatorului înainte de a fi vizibilă.

Oaspete
Răspunde la acest subiect...

×   Lipire ca text formatat.   Lipește ca text simplu în schimb

  Sunt permise doar 75 de emoji.

×   Linkul tău a fost încorporat automat..   Afișează în schimb ca link

×   Conținutul tău anterior a fost restaurat.   Șterge editor

×   Nu poți lipi imagini direct. Încarcă sau inserează imagini dintr-un URL.

Se încarcă...

×
×
  • Adaugă...