cand parintii dezamagesc(2)

[Ilinca_M.]

Am plans pana mi s-a facut rau citind ultimele postari ale danielei_b, cum poate sa existe asa ceva, Doamne, nu stiu ce mai simte ea si celelalte fete (mackaroo, tilia samd) fata de parinti dar eu pur si simplu citind am simtit o ura crancena fata de ei, sper ca n-a avut niciunul o soarta prea buna pana in final, poate nu-i frumos ca zic asa ceva dar numai asta simt! Si mai simt o durere de-mi explodeaza inima numai cand imi imaginez scenele acelea si copiii aceia nevinovati incasand palme, pumni si picioare...Cand ma gandesc ca eu ii reprosam maica-mii ca prea m-a cocolosit si a exagerat cu iubirea si grija ei si ma enervam ca aveam 25 de ani si cand ieseam pe usa era musai sa ma pupe si sa-mi spuna "ai grija cum treci strada"[bang] Si-apoi nu pot sa nu ma enervez de vad negru inaintea ochilor cand vine Selene si incepe iara taca-taca, cum e ea Rac sensibil si degeaba au iubit-o parintii (ma rog, tatal ei mai tragea cate un damf de alcool catre ea in timp ce o dragalea) caci ei dupa 19 ani i s-au declansat necazurile si abuzurile cand toate neamurile s-au coalizat impotriva ei ca a picat la facultate si ca si-a gasit iubit si de ce-i minimalizam noi ei adanca suferinta, ca doar ea tot atat de autentic a suferit precum copiii cu dintii sparti si batuti cu furtunul de la masina de spalat, care e problema, de ce n-o intelegem?! [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=173354&whichpage=1"]IULIA va invinge CANCERUL[/url] I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[rrox3]

Ilinca sunt multe moduri de a suferi, hai sa nu le ierarhizam. O suferinta mai mare nu o face pe cea mai mica inexistenta sau mai usor de suportat. La fel cum o suferinta fizica foarte vizibila nu e neaparat mai mare decat una psihica mai greu vizibila. Fiecare om are reprezentarea lui asupra durerii, experienta lui subiectiva, reperele lui. Sa-i ingaduim fiecaruia dreptul la a simti asa cum simte. [flo] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[olympia]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Ilinca sunt multe moduri de a suferi, hai sa nu le ierarhizam. O suferinta mai mare nu o face pe cea mai mica inexistenta sau mai usor de suportat. La fel cum o suferinta fizica foarte vizibila nu e neaparat mai mare decat una psihica mai greu vizibila. Fiecare om are reprezentarea lui asupra durerii, experienta lui subiectiva, reperele lui. Sa-i ingaduim fiecaruia dreptul la a simti asa cum simte. [flo] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Nu numai atat dar sunt date din biografie, cele din primii 3 ani de viata de pilda, mai putin accesibile, le aflam de obicei de la altii si abia atunci o anume "neadecvare" a fiecaruia cu el insusi capata brusc posibile explicatii. Multe le acoperim cu frazele altora si cu "traducerile" lor si poate doar la terapie ele se dezvaluie a ne fi marcat. In rest desi nu ajuta decat putin de tot, e bine sa ne amintim ca parintii care gresesc grav, se lupta de fapt cu proprii demoni, chiar daca cei in care lovesc sunt copii. [url="http://penecolorate.blogspot.com"]Pene colorate... cate putin din toate![/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/EsarfePictateVitrinaCuFluturi#"]album[/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/Gradina#"]gradina[/url]

[Qarina]

rrox [flo] pentru ultima postare. Totusi te-as intreba de ce crezi ca e vorba de "presiunea" de a ierta. Eu am inteles ca de ex inbox sau emanouela si-au gasit pacea si incearca sa ofere si celorlalti o cale inspre asta... mie mi se pare o diferenta imensa calitativa intre a-ti trai viata urand si intrebandu-te de ce sau sa accepti ca asta e si sa vezi ce ei de facut. nu spun doamne fereste ca in ipostaza 2 nu mai doare. sau ca nu mai sunt rabufniri. in cazuri atat de grave ca cele povestite (va imbratisez, nu stiu cum rezistati si va admir pentru felul in care sunteti mame dupa toate astea) cred ca nu trece niciodata. Dar consumul emotional e mult mi mic si in timp apar si perioade de soare real. sper sa reusiti sa-l gasiti, meritati cu toatele. va imbratisez!

[AgnesLuca]

Citat:

citat din mesajul lui Tilia Uite, eu prefer o mama care sa nu ma iubeasca, dar sa se poarte bine cu mine uneia care-mi declara marea ei iubire dupa ce, in urma cu cateva ore ma dadea cu capul de perete.

Tind sa cred ca un astfel de comportament este mult mai greu de integrat decit cel al unui parinte care e constant impotriva ta. Chiar as fi curioasa daca e numai impresia mea subiectiva. Apoi ma tot gindesc la ce inseamna iertarea, am gugalit, am luat chiar si o carte din biblioteca si mi se pare ca paleta de semnificatii e larga de tot... "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[rrox3]

Aqai unii dintre noi simtim presiunea imediat, poate altii suntem prea obisnuiti cu ea si nu o mai sesizam. La topicul asta a fost multa presiune spre a face ceva, a trece mai repede peste, a rezolva cumva si mai putina capacitate de continere a ceea ce s-a povestit aici. Semn ca e multa intoleranta pentru suferinta proprie. Cred ca doamnele care si-au povestit aici bucati de viata au simtit foarte bine presiunea despre care am scris eu. In rest... e o vreme pentru jelit, alta pentru facut diverse si tot asa. [flo] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[maru]

cunosc furtunul ala gri de la masina de spalat atat de bine! ma uit si acum la coapsele mele si ma mir ca nu se vad urmele, in zilele bune puteai numara dungile, in zilele mai putin bune, in schimb era tot o vanataie... am lasat in urma totul, am ignorat, si am fost ok! Pana cand Andrei a ajuns in his teens, si m-a luat frica ca am sa ma port cu el cum s-au purtat ai mei cu mine... plus multe alte schimbari in viata mea, si am constatat ca acel copkil speriat de tipete, de certuri e tot acolo, nu a disparut... Emma Aida e inger[ruga] Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[msl1]

wow, ce orori pot sa citesc aici! pe mine parintii nu m-au batut niciodata, s-au purtat frumos cu mine, mai strigau la mine cind faceam vreo prostie dar atit. In schimb am fost abuzata fizic si psihic de catre societatea romineasca. Diriginta avea obiceiul sa ma ridice in picioare la inceputul orelor si sa ma faca in toate felurile de la curva la ce vreti voi doar pt ca aveam rude in strainatate si maritate cu straini. Avea obiceiul sa imi numeasca nepotul "hotentot" si pe cuvint ca copil mai dulce decit el cred ca nu a existat vreodata si nu, nu era copil de negru!Directoarea obisnuia sa imi traga o palma asa cind i se parea ei, si sa ma aduca la ea in birou sa ma faca cu ou si cu otet, fara nici un motiv doar pt ca aveam rude in strainatate; profesoara de matematica a fost obligata sa ma lase corigenta de catre directoare si si-a cerut scuze mamei dupa aceea ca a fost obligata nu ca a vrut ea. Copii ma marginalizau, ma bateau pt ca erau instruiti de catre parinti sa nu vorbeasca cu mine pt ca eu sint aia cu rude in strainatate si am molima.Parintii mei nu au putut face nimic sau poate s-au complacut in situatia asta nu stiu, poate au fost prea slabi sa lupte cu sistemul. Dar imi dau seama ca acestea sint floare la ureche fata de ce au suferit unele din fetele care au scris aici; totusi si-a lasat amprenta foarte mult asupra vietii mele;nu mi-am putut inchipui viata mea/viitorul nici in Ro si nici maritata cu romin din aceasta cauza.Si in multe alte aspecte "sociale" m-a influentat sint neprietenoasa nesociabila suspicionez pe toata lumea si neadaptata nu ma pot incadra in societate imi este greu sa cred ca exista oameni buni cu adevarat.

[Qarina]

nu-i asa, maru, uite cum spui tu ce gandesc eu... Aveam 33 de ani cand mi-am dat seama ca orice cearta, tonuri ridcate ma fac sa ma simt exact ca la 3 ani. speriata si mai ales ... neputincioasa, intr-o stare apropiata de panica. Aproape mi se bloca mintea. singurul meu reflex intr-o astfel de situatie era " gandeste, gandeste, ce sa spui, ce sa faci sa inceteze". doar ca ma dadeam cu capul de ziduri literally fiindca mintea mea blocata uneori nu spunea nimic si cand spunea, n-a fost sfatul corect. si toate astea fara sa fi fost tinta directa a abuzului patern. tinta era mama, eu eram doar... martor [:D] nici nu-mi pot imagina cat de rau va puteti simti voi, cele direct abuzate, daca pe mine m-a bulversat intr-atat. dar, ca e si un dar, cand am inteles starea respectiva am inteles si faptul ca acum sunt adult. acum am optiuni, nu mai sunt neputincioasa in situatii de conflict. Mai greu cu pusul in practica, dar ajungem si acolo....

[Ilinca_M.]

Citat:

citat din mesajul lui Selene_Bunny Ilinca_M., zau, beat it! Tu crezi ca eu ma compar cu fetele astea??? Ca am ce comenta la ceea ce au scris ele??? Nu, draga, eu urlu. Tu nu esti Scorpion cum nu sunt eu popa. Atitudinea ta are o denumire: atitudine demoniaca. Nu demonica, demoniaca. Si ma porti raporta, by the way. [url="http://dinputinsefacemult.blogspot.com/"]Din putin se face mult - ajutor umanitar![/url] [url="https://picasaweb.google.com/106847915526522394338"]Lucrusoare de vanzare...[/url] In atentia celor carora le face placere sa depaseasca limitele celor scrise de mine: in cazul in care considerati ca aveti dovezi de necontestat cum ca am facut 99 de oua, pe care le ascund in camara, cu intentia de a le vinde la suprapret, va invit sa deschideti un subiect special pe aceasta tema. Multumesc pentru intelegere.

Esti o scumpa, de ce sa te raportez? N-ai suferit destul ca nu ti-au placut rudele iubitul?!Oricum, nu inteleg ce-ai vrut sa spui cu "eu urlu", de ce urli, sau la ce, la luna? Nici nu stiu care e diferenta dintre "demonic" si "demoniac" si de ce ar fi atitudinea mea "demoniaca" numai fiindca imi fileaza mie lampile cand vad ce tragedie faci din toate nimicurile si ce "scuze" iti gasesti. Sper ca merge bine terapia in continuare, pentru copilul tau sper, sa nu ajunga si el sa scrie la asemenea topice. [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=173354&whichpage=1"]IULIA va invinge CANCERUL[/url] I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.