cand parintii dezamagesc(2)

[maru]

Selene, am sa ma intorc sa citesc ce ai postat pentru Ilinca, dar inainte de asta vreau doar inca o data sa te provoc, de data asta mai direct: care e de fapt trauma ta? cum te-au dezamagit parintii, ca doar de asta e vorba in topicul asta?un esec la facultate? pus la suflet barfa rudelor care oricum barfesc, chit ca te mariti cu printu casei regale? acu ma duc sa citesc speech-ul catre Ilinca, poate inteleg mai multe! Emma Aida e inger[ruga] Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[sanziana27]

Am scris pe la inceputul topicului ca sunt o multime de tipuri de parinti. Uneori si pe ai mei i-am regasit in multitudinea de ipostaze:grijulii, indiferenti, autoritari, delasatori, prieteni....am avut momente in viata cand m-au dezamagit. In ce sens:am crezut ca adultii nu fac tampenii, nu iau decizii care sa ruineze visele copiilor. Am invatat ca asta a fost istoria lor, destinul lor.... De acum in colo sunt foarte atenta ca macar greselile pe care ei le-au facut sa nu le repet si eu. Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008) [url="http://admin-sanziana27blogsite.blogspot.com/"] Despre cei doi nazdravani [/url] [url="http://magisavon.blogspot.com/"] Sapunuri 100% naturale [/url]

[Ilinca_M.]

Scrii foarte frumos, Selene, n-am ce zice, doar ti-am mai zis ca daca ai scrie un roman ti l-as cumpara[:D]. Din pacate descrierea pe care mi-ai facut-o o pura fictiune, n-are a face nimic cu portretul meu real, te pricepi sa insirui cuvinte DAR (vorba ta preferata:))) nu esti deloc un bun psiholog, n-ai nicio inclinatie spre a cunoaste oamenii, pur si simplu nu ai abilitatea asta de a intelege firea umana caci daca ai fi avut-o nu ai fi scris zeci de topice lipsite total de empatie despre fiica ta (si nu reiau, ca deja sunt ca o moara hodorogita, dar topicele alea m-au marcat rau, pur si simplu le-am citit si recitit in speranta ca gasesc o "cheie" pentru tine, dar nu, nu pot, ma lasa masca de fiecare data cand le recitesc, pur si simplu esti opaca, nu intelegi sufletul altcuiva decat al tau, asa ca lasa caracterizarile altora, ca n-ai vocatie). Daca ai cunoaste oamenii asa cum faci acum pe isteata ca mi-ai simtit "energiile negative" si stii tu, din fata monitorului, ca "nu sunt capabila sa plang" (am plans si la "Tarzan" desene animate cand a ucis leopardu' puiutzul maimutzei, ce zici de asta? Simti tu de-acolo de la tine ca mint, asa-i?[:D]) ti-ai cunoaste mai bine si propriile rude, n-ai insista pe un topic intreg ca socrul tau face pe el si sta asa cu zilele doar ca sa va enerveze si altele, dar nu incep iar sa deschid firul in patru. Daca ai avea un pic de empatie si eventual de simt al ridicolului n-ai fi inceput iar cu "problemele" tale de la 19 ani (erai adulta, femeie!! Esecul tau la facultate era strict problema ta, tu i-ai lasat pe ceilalti sa-si bage nasul unde nu le fierbea oala!) pe acest topic pe care daca-l citesti te cutremuri si ti se invart viscerele-n tine. TU esti cea care se vede doar pe sine si problemele ei, TIE nu-ti pasa decat de propria persoana si ce e mai trist, in detrimentul propriului copil... Si cu asta imi cer scuze pentru acest imens off-topic, probabil discutia dintre noi va ajunge la ZZ, unde-i este locul. [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=173354&whichpage=1"]IULIA va invinge CANCERUL[/url] I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

[ileanna]

Hei girls!!!! Iar incepurati?? Dusmanul nu e aici [alcool]. Doar vi se pare, c'moooon. Uitati care e treaba: eu am vazut un mesaj al lui Selene la un moment dat, un mesaj care m-a facut sa-mi fie rusine ca am judecat-o, ca m-a enervat ca se incurca mereu in prostii si nu pare ca priceapa. Un mesaj care m-a facut sa-mi dau 1 palma in fruntea intelijenta si sa imi aduc aminte ca IAR am uitat ca nimeni nu se scoala de dimineata si isi spune: azi am chef sa fiu rau, neintelegator, mofturos si etc. Ca de fiecare data, in spatele acestor "atitudini" se ascunde o istorie personala, experiente si emotii care strang persoana in chingi, experiente care de multe ori au si parasit sfera constientului. Si ca atitudinea aia este doar zbaterea inconstienta a persoanei in respectivele chingi si nicidecum decizia "hai sa o enervam pe ileanna sau pe Ilinca_M". Scuze Selene si Ilinca ca vb de voi la persoana a 3-a [flo]. Eniuei, mesajul este acesta de mai jos si daca voua nu vi se pare o viata de copil abuzat ... mie mi s-a incretit carnea: Trimis la: - 21/08/2012 : 11:43:37 -------------------------------------------------------------------------------- oana, eu zic sa incerci, totusi, sa discuti cu mama ta pana mai este in viata. Eu n-am avut curajul si cred ca-mi era si lehamite sa vorbesc cu tatal meu cat a fost in viata. Si as fi avut ce sa-i spun, as fi vrut sa-i spun, de exemplu, cat de mult m-a afectat perioada lui de alcoolism, cum ma ascundeam serile sub patura, prefacandu-ma ca dorm, cum imi era rusine sa ma duc la scoala, pentru ca lumea stia, il vedea beat pe strada, cum m-am simtit cand am fugit de acasa din cauza lui, aveam vreo 11 ani si ceva, cum ne-a speriat de moarte cand a insistat ca un nebun sa conduca beat cu noi in masina, sa ne duca musai atunci la padure, la iarba verde, cum nimeni nu l-a putut face sa se razgandeasca de la a-l duce pe fratele meu la piscina, copilul avand 4 ani si el "pilit" fiind... Cum as fi vrut sa nu se bage DELOC in relatia mea anterioara... Asa ca, oana, vorbeste acum, ca, in fatza unui mormant, o sa-ti fie mai greu sa vorbesti... mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08

[cristinuk@]

normal ca l ai mai intalnit Selene[:D] doar de atatia ani primesti aceleasi raspunsuri mai pe fatza mai voalat vezi tu ...un pumn la un copil de 5 ani inocent pentru care parintii sunt universul lui [q] care se lasa cu dintii sparti, cap spart si spitalizare nu se comara cu o vorba aruncata unul ADULT care are puterea sa gandeasca sa constientizeze altfel sa filtreze prin creierasul lui de ADULT tu mereu cauti vinovatii in alta parte pt nerealizarile tale eu sunt total de acord cu Ilinca https://picasaweb.google.com/111356891978087779654/HikyBird# "...Poti descoperi inca in minunata viata a animalelor profunde semnificatii si nu de putine ori, adevarate valori etice si morale de comportament..." Constantin Mihailescu

[filofteia]

M-am gandit mult daca are sens sa va scriu si experienta mea. Am senzatia ca am reusit sa trec la un alt nivel, ca am reusit sa trec mai departe. Sunt 4 ani de cand mama nu mai este, dar nu am reusit inca sa o iert. Sentimentele insa parca nu mai sunt asa de intense ca inainte. O inteleg oarecum... eu spun ca am inteles-o tot timpul, a fost un copil abuzat la randul ei, atat fizic cat si psihic, peste care s-au adaugat greutatile vietii (a ramas orfana de tata la 11 ani, la 16 ani a murit sora ei care a lasat in urma 4 copii, pentru care a devenit responsabila oarecum, a trebuit sa se angajeze, ca bunica sa poata intretine cei 4 copii, in loc sa urmeze scoala mai departe, a fost o femeie desteapta, a trebuit sa renunte la prea multe dintre visurile ei). O inteleg, ii gasesc circumstante atenuante, dar asta nu ma face sa o iubesc. O respect si atat. Am incercat sa am o discutie cu ea si nu uit nici acum uimirea de pe fata ei cand i-am reprosat ca ma batea. Nu a inteles ... Cand a incetat sa ma bata (spunea ca eram prea mare, in jur de 14 ani) a contituat sa ma agreseze psihic... proasta, c...va si altele si altele. Cand a murit m-a durut sentimentul de indiferenta pe care l-am avut. Nu am simtit ca mi se sfasie sufletul... nimic. Si doare acest nimic. De uitat nu uiti, oricat ai vrea... poate sa ierti, eu inca nu am reusit, dar parca sunt mai aproape, nu ma mai gandesc la ea cu ura... Relatia mea cu copilul este la polul opus... deseori ma gandesc ca sunt mult prea indulgenta, tocmai pentru a nu repeta experienta mea cu mama. Cert este ca fiecare traire dintre mine si copilul meu este influentata de ce am trait eu cu mama, incerc sa fiu altfel, la fiecare pas mi-e teama ca voi proceda ca ea ...

[olympia]

Sunt parinti care-si cresc copiii de parca viata acestora le-ar apartine, ii manipuleaza si-i conduc dupa bunul plac si ar fi in stare sa continue asta si la varsta adulta. Relatia este una abuziva si daunatoare pentru copil fiindca-l impiedica sa devina un adult autentic. Daca manipularea are succes fara sa fie nevoie de abuz fizic, sau in orice caz nu de unul grav, ea este si mai greu detectabila de catre copil si acesta n-o va percepe ca pe ceva de care trebuie sa se fereasca. Parintii vor fi mandri ca "educatia" lor da rezultatele dorite iar copilul se va lupta din rasputeri sa-si multumeasca parintii. Cel mai probabil conflictele vor izbucni deschis tarziu de tot, abia la alegerea profesiei sau a unui partener. Adultul crescut astfel se va dumiri greu ce se intampla cu el si va avea mari probleme in a se defini, a-si planui viata si a impune limite celor din jur. [url="http://penecolorate.blogspot.com"]Pene colorate... cate putin din toate![/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/EsarfePictateVitrinaCuFluturi#"]album[/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/Gradina#"]gradina[/url]

[ileanna]

Si acum, sa spun si eu ceva la subiectul asta. M-am tot uitat pe el si parca am simtit ca va fi ceva greu aici dar aveam altele in minte. Aseara inainte sa inchid compu’ la job, zic: hai sa arunc o privire. Si vreau sa va zic ca 20j de minute nu m-am putut desprinde de PC ca sa ma duc acasa la copilul meu. Am simtit fizic cum ma loveste direct in plex ... extrem de multa durere, furie, frustrare ... parca curgea din toate randurile. Am condus pana acasa cu senzatia asta in piept. Vad ca sunt 2 tabere: cele care iarta si sfatuiesc sa ierte si cele care nu iarta. Ma intreb cum vad viitorul, cele care nu iarta (eu as corecta aici cu „nu pot”) ... Cum? O viata intreaga cu ghemul ala de durere in suflet? O trecere pe lumea ailalta cu el in gat? Eu zic ca uneori si dimensiunea problemei pe care o ai, ar trebui sa determine forta cu care esti determinat sa cauti solutii. Mie sa traiesti zilnic cu aceasta durere mereu prezenta undeva ... mi se pare de neacceptat. Mi se pare living hell. Poate fi chiar mai chinuitor decat abuzul propriu suferit acum multi ani. Si mai e ceva ce am observat: persoanele care nu iarta par sa creada ca iertarea este un cadou pe care il faci vinovatului. Ori eu zic ca nu este asa. Iertarea este un dar pretios pe care il faci DOAR sufletului tau. Nici macar nu e nevoie sa afle vinovatul ca l-ai iertat. Altceva: iertarea nu inseamna ca ii spui „comitentului” ca e ok, ca a avut dreptate. Cred ca inseamna doar ca renunti la resentimente pentru ca stii ca de atat a fost capabil la ora aia. Ca nu ti-a facut tie personal ceva, si ca probabil ar fi facut oricarui copil acel lucru. Pana la urma ce reprezinta exact resentimentele si la ce ne ajuta ele? Ne pastreaza sentimentul ca am avut dreptate si ca cineva este de vina? Ce inseamna exact „sa ai dreptate”? De cate ori ti-a fost asta de ajutor? Eu cred ca neputinta de a ierta ... nici macar nu este centrata pe abuzator, ci ... chiar pe abuzat. Ca neputinta de a ierta abuzatorul este de fapt neputinta de a te ierta pe tine, ca ti s-a intamplat tocmai tie, ca tocmai tu ai avut parintii acestia, rusinea ca ai fost acolo, ca nu te-ai opus, ca nu ai plecat ... ca ... ca ... ca ... Acel mare si dureros: de ce? De ce mie? De ce eu? De ce parintii mei? De aia spun ca neputinta de a ierta este mai degraba un pumnal care se indreapta catre propriul piept. Si ca mereu credem ca e vorba despre „ceilalti”, cand de fapt este vorba mereu doar de noi insine. filofteia, este mult mai greu sa faci ceva daca parintele a murit (aici Selene a avut mare dreptate). Experimentez si eu asta, o sa povestesc un pic mai tarziu. mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08

[AgnesLuca]

De ce trebuie subiectul asta care a atins anumite profunzimi sa se transforme intr-o rafuiala cu problemele Selenei ? Cele pe care va deranjeaza atit de mult contrastul, chiar nu puteti trece peste postarile ei, cine va pune sa cititi ??? Chiar nu va dati seama ca voi sunteti cele care de fapt aruncati paiele pe foc ? "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[ileanna]

Selene, eu cred ca ce ai trait tu este un abuz groaznic. Poate ca nu a fost atat de mult unul fizic. Eu cred (poate gresesc) ca este mai greu sa te lupti cu abuzul psihic decat cu cel fizic. Pe cel fizic il recunosti mai repede, poti sa i te opui (macar mental), este mai clar si in unele cazuri de poate ajuta chiar sa devii mai puternic odata iesit de sub abuz. Cel psihic insa ... se poate uneori nici sa nu il recunosti (vezi cazul tau) si atunci ... chiar nu ai nici un instrument cu care sa te aperi. Cred ca si eu am fost un copil abuzat. Zic cred, pentru ca am depasit atat de mult asta, incat acum chiar nu mai are relevanta. Am iertat complet acest abuz (exercitat de intreaga mea familie si in mod special de tatal meu) cam de 10 ani cred ... Dar am senzatia ca au fost factori (independenti de mine) care m-au ajutat, si o sa incerc sa vi-i spun. Haideti mai intai sa va spun cum arata „abuzul” si imi ziceti voi daca a fost abuz si cam pe la ce nivel de duritate se situeaza: Am mancat extrem de multa bataie, era singura metoda de educatie cunoscuta. Nu mai zic de boacane, dar luam bataie si daca veneam cu a 3-a nota de 9 la rand. Cand am luat un 4 (in cls a 4-a) dintr-un accident de tema uitata probabil, imi aduc aminte ca am stat minute intregi in fatza usii de la intrare (pe dinafara) si mi-am facut o serie intreaga de rugaciuni. Probabil ca as fi fugit de acasa atunci, daca as fi avut curaj sa fug ... (cum e nene, sa fii abuzat si sa nu ai curaj sa fugi). Bataia o primeam in general cu cablul de la priza. Inainte sa fiu batuta, mama si tata negociau in bucatarie al cui este randul sa ma bata (imi aduc aminte atat de viu copilul socat care dupa morala de rigoara si motivanta, privea la parintii care negociau, aveam o senzatie de blocaj pe creier, ca un computer care nu poate procesa ceva). Odata s-a nimerit sa am nevoie de un tratament injectabil intramuscular fix la putin timp dupa ce incasasem o bataie cu cablul. Alta faza vie, la care m-am gandit ani de zile: la cabinetul medical ... mama incerca cu disperare sa-mi dezgoleasca cat mai putin corpul plin de vanatai negre, si tragea disperata de hainele mele. Cred ca atunci a fost primul moment in care a incoltit o indoiala salvatoare in mintisoara mea: ca de fapt nu e sigur ca eu sunt atat de rea si ca saracii parinti sunt nevoiti sa faca toatea asta din cauza rautatii mele. M-am gandit mult atunci: de ce mama era atat de stresata sa ascunda urmele bataii, daca intr-adevar era doar o biata mama cu un copil imposibil?????????? Abuzuri verbale? In general erau pe tema „nu esti buna de nimic” (problema depasita de mine acum vreo 5 ani, in proportie de ... 80%). Culminant a fost cand eu eram in cls a 8a si invatam sa dau la liceu. Cu totii erau atat de isterizati incat nici nu mai puteam scoate capul din camera ca urlau la mine: „nu esti in stare sa inveti nimic! O sa ajungi sa faci trotuarul! Altceva nu se poate intampla cu tine!”. Asa am aflat si eu care e treaba cu ... trotuarul. Dupa ce am intrat la liceu am cazut fizic la pat, cateva zile cu febra si voma continua. Chiar avand doar 13 ani, am realizat ca sunt bolnava pe fond de stres si epuizare nervoasa. Oricat m-as gandi, nu imi pot aduce aminte din toata copilaria mea de vre-un gest accidental de afectiune sau de vreo vorba buna. Acestea erau un fel de rusine (nici azi nu stiu daca am reusit sa invat sa-mi arat afectiunea, poate de multe ori nici nu-mi dau voie sa o simt). In fine, mama a murit cand aveam 12 ani, am suferit enorm atunci, si am urat-o extrem de tare pentru ca a murit (adica in mintea mea ... si-a pus palma’n fund si s-a dus, lasandu-ma fara sa inteleg nimic si fara sa imi mai poata raspunde vreodata la ceva). Bataile de la tata s-au mai rarit (era singur si probabil avea mai multe pe cap) dar nu au disparut. In cls a 12-a am incasa-o probabil pe ultima , cu bastonul de metal a lui tata (intre timp tata suferise un accident ... avea un picior amputat, proteza si baston). Devenisem atat de revoltata si furioasa, incat tata lovea cu bastonul in mine, iar eu stateam nemiscata si il priveam fix in ochi. La un moment dat s-a intamplat ceva socant pentru mine: a cedat nervos, i-au dat lacrimile si a plecat in atelierul lui ca sa ... isi indrepte bastonul care se strambase. Ulterior a venit sa isi ceara scuze, pentru prima oara in existenta mea. Nu mi-a spus pentru ce isi cere scuze. Nu l-am intrebat nici eu. Tot prin cls a 12-a, am intrat intr-o zi pe usa si m-am trezit cu o geanta cu acte direct in cap. Urmata de 2 palme (nu va zic ca palma lui tata data peste fatza era mai rea decat orice baston si cablu; era atat de grea ca vedeam realmente stele mov, nu verzi). Nici nu ma descaltasem. Am aflat ca ma vazuse cineva in masina prietenului meu de pe vremea aceea. La 19 ani lucram ca sora medicala deja si imi plateam singura meditatii ca sa iau naibii odata la fac. si sa plec (picasem imediat dupa liceu). Cam atunci a aflat tata ca eu nu mai sunt domnisoara (mi-a gasit jurnalul) si am fugit pentru prima oara de acasa. De frica pura, organica. Am mai fugit de atunci de 2 ori (dat din cauza unor iubiri ranite) si a treia oara am fugit definitiv la Bucuresti. Noaptea mi-am dus bagajul la o prietena iar a doua zi la pranz ... am iesit cu poseta pe umar pana la ... farmacie. Si dusa am fost. De tot. Am facut multi ani foamea prin Bucuresti, suportand diverse de la unii si altii pt ca eram o fetita speriata si furioasa, tinuta 19 ani sub cheie. Probabil ca ar fi multe de povestit dar ... nu mi le mai aduc aminte. Si nici nu ma intereseaza. Pana si pe astea le spun relaxat, ca pe un film pe care l-am vazut vreodata. Nu am nici cel mai mic resentiment. mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08