cand parintii dezamagesc(2)

[ileanna]

Agnes, cred ca primul aspect care nu ajuta la o "impacare" cu persoana tatalui tau este faptul ca ... intretineti o relatie [:)]. Nu cred ca se poate ajunge la o schimbare fara sa ... schimbi nimic. Parintii astia ... nu inseamna neaparat ca daca au trecut 10 - 20j de ani, ei sunt altii mai buni. In marea majoritate a cazurilor, sunt tot aia, ba chiar mai rau. Doar ca nu isi mai pot permite iesirile alea. [alcool] Pe mine asta nu m-a impiedicat sa il iert pe tata. Pana la urma ... de ce sa se schimbe? Ce, eu vreau sa iert "alt" tata? Eu il iert pe ala de a fost. Parca mai tare m-ar durea sa se transforme acuma in Santa Claus: pei stai putin nene! Acu' poti si atunci cand aveam eu nevoie n-ai putut??? [alcool] Eu nu am mai avut o relatie cu tata vreme de vreo 3 ani. Intre 22 si 25 de ani ai mei. Niciodata nu am incercat sa imbinatatesc sau sa salvez relatia cu el. Tot lucrul a fost centrat pe MINE. Eu ma consider cheia si nu schimbarea situatiilor din afara. Si ... de ce trebuie sa fii acceptat de parinti (bine ... stiu ca aici este o mare slabiciune general valabila)??? Faptul ca sunt parinti,ii face sa aiba 2 capete? Pun pariu ca te-ar impresiona mai putin sa te accepte si admire Einstein decat parintii tai. De ce (bineinteles incercand sa facem abstractie de toate emotiile si sa fim rationali si atat)? Au ei o putere de intelegere deosebita - ceva? Ba chiar unii mai sunt si fara carte si poate si senili la ora asta. Sunt niste bieti si amarati oameni. Iara acceptarea asta pe care o cerem de la ei ... si care valoreaza atat de mult ... este "doar" o emotie extrem de puternica care sta la baza acestei cerinte care ne face sa suferim atat. Am putea sa incercam sa ne desprindem. Pe baza a ce o cerem? Pe baza faimoasei si indestructibilei iubiri pe care o au parintii pt copii? Ete na. Discutam de n'spe pagini fix despre absenta ei. Cu martori. Cu marturii. Si nu am vazut pe nimeni care sa vina sa ne dea pe spate cu vreo specie de parinti care sa fi rupt lumea in doua pentru ei (au fost cativa care au zis ca au avut parinti OK). Sa recunoastem ca parinti sau nu, suntem cu totii bieti oameni care au trait diverse dureri. Si cata vreme nu reusim sa ne acceptam si iubim pe noi insine ... intotdeauna cineva de langa noi va plati pentru asta (alaturi de noi, bineinteles, totul e pe share). Totul duce inapoi la noi insine. Si incepe de aici. mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08

[ileanna]

A, si scuze de logoree. Dar mi-am permis. In 2,5 ore dispar din peisaj si nu stiu zau cand mai apar. Toata saptamana viitoare sigur nu. Mah si pana la urma, io n-am inteles: exista si parinti super??? Specia aia ... exista?? (sau se presupune ca tb sa fim fix noi?) Care vii aicea sa demonstrezi??? [bibe] Dar as vrea mai mult decat: "au fost super ok pe langa ai vostri" sau "nu m-au batut si nu mi-au zis nimic rau". As vrea ceva de genul: mama m-a ocrotit mereu si am simtit dragostea si caldura ei cum ma vegheau si in somn, tata m-a inspirat si m-a facut sa cred in mine ... Cred ca am ghicit asa ceva doar in niste dedicatii ale unor scriitori pe niste carti ... Daca calc pe bec cu ceva, scuze. Dar nu mai am chef sa stau la birou si nu mai stiu de ce sa ma apuc ca sa treaca vremea (fromos din partea mea). mama [mamica]gandacelului Vladut [copil], 08.07.08

[Mirrin]

Am editat mesajul ca iertarea ca se intelegea aiurea o fraza, adica exact pe dos. In concluzie, daca cineva isi cere iertare, nu inseamna ca o si primeste, nu inseamna ca cel de la care o cere poate sa i-o si dea. Asta vroiam sa spun, ca, daca mie mi se cerea iertare acum 10 ani probabil ca nu as fi considerat ca este necesar ( insa cererea era acolo cand aveam nevoie de ea). Acum cativa ani tanjeam dupa o cerere insa nu as fi fost capabila sa-i raspund decat ori simtindu-ma inferioara si vinovata ca am judecat omul, ori sa arunc cu toate frutrarile in cel ce mi-o cerea. Acum imi este indiferenta o astfel de cerere. Cam pana aici am ajuns, recunosc ca nu m-am gandit prea mult la iertare, pana acum m-am chinuit doar sa inteleg [flo].

[maru]

aveam 5-6 ani cand am fugit de acasa. Prima si ultima data. am ciocanit la vecina in diagonala. M-a primit in casa, nu a intrebat ce vreau, m-a intrebat daca vreau ceva bun de mancare. I-am zis da. (nu am facut acasa niciodata foamea) M-a intrebat daca fac multe boacane, ca ai mei ma bat mereu. Am zis ca nu stiu, dar nu ma bat ca sunt obraznica ci pentru ca sunt adoptata (nici acum nu stiu de unde am auzit de cuvantul asta, de idea asta. Mama si acum imi reproseaza ca nu vreau sa fiu a ei, ca am zis toata copilaria ca sunt adoptata. Deh, tot vina mea...) Femeia nu a avut nici un motiv sa nu ma creada, nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns acasa, stiu ca am mancat bataie pentru asta la vreo saptamana ca mama a fost shocata... cand si-a revenit mi-am primit-o!!!! vorbiti de iertare si acceptare. Iertarea o vad ca o acceptare a ceea ce s-a intamplat. Dupa ore de terapie si dupa ce am citit topicul asta, am realizat ca am acceptat. Nu si iertat. Am acceptat ca asta a fost trecutul meu, ca sunt unde sunt si datorita celor intamplate. Ca regret ce ar fi putut fi total diferit, toata lupta asta a lasat urme si... Ah, am mintit. Am mai fugit de acasa o data. Definitiv. La 21 de ani nu am mai suportat bataile primite si i-am zis prietenului sa ne casatorim. Am fugit si m-am casatorit zicandu-le cu o zi inainte. Toata noaptea dinainte am mancat bataie. Spart cu capul toate geamurile alea de 4/5mm de la vitrine... Gata, e vineri! inainte de long weekend! imi trantesc un zambet larg pe fata si ma gandesc la ce planuri sa fac pentru 3 zile de vara adevarate! Happy Friday! Emma Aida e inger[ruga] Doamne'ajuta! http://maru-incotro.blogspot.com/

[rrox3]

Ileanna iertarea autentica e pentru cel care ti-a gresit, e ceva ce face adultul. Cand ierti pentru tine, ca sa-l poti iubi sau ca sa fii buna, e o iertare-sacrificiu, ca si cea pe care o face copilul. Copilul e dispus sa ierte orice pentru a pastra relatia. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Mirrin]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Ileanna iertarea autentica e pentru cel care ti-a gresit, e ceva ce face adultul. Cand ierti pentru tine, ca sa-l poti iubi sau ca sa fii buna, e o iertare-sacrificiu, ca si cea pe care o face copilul. Copilul e dispus sa ierte orice pentru a pastra relatia. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Uite rrox, la asta ma gandeam, find vorba de doua parti, ca sa fie iertarea aia totala si autentica, nu cumva amandoua partile trebuie sa ajunga intr-un moment de intelegere...adica cel care cere iertarea sa si inteleaga si daca ar fi sa mai fie pus exact in aceeasi situatie, ar face altfel, iar cel care da iertarea sa aibe ce da sa nu-i dea durerea lui?

[Mirrin]

Nu gasesc cele mai fericite exprimari...dar m-am gandit azi la iertarea asta.... Ileanna [flo].

[Archa]

Citat:

citat din mesajul lui ileanna Specia aia ... exista?? (sau se presupune ca tb sa fim fix noi?) Care vii aicea sa demonstrezi???

Da, exista:) Ai mei au fost asa. S-au iubit foarte mult, s-au luat din facultate, amandoi saraci si au continuat sa se iubeasca pana tata a inchis ochii. Mama il iubeste si acum, se duce in vizita la cimitir foarte des (s-a dus ani de zile in fiecare zi dar acum are de lucru cu nepotu-sau). Mi-au zis mereu ca iubirea e cea mai importanta. Tata ma ducea cu masina la petreceri pana pe la vreo douajdeani si voia doar sa stie unde intru si cand ies de-acolo. S-a dus sa vada singur rezultatele admiterii mele la facultate, ca, in caz de Doamne fereste, sa stie cum sa ma ia ca sa nu sufar prea tare. Distractia noastra de pe vremea cand eram mica era mersul in parc si aruncatul cu pietre in apa. Imi amintesc ca ne facea pe mine si pe mama sa radem foarte mult. Mesele de duminica erau prilej de ras cu sughituri. A fost un om deosebit. Nu-mi pare rau decat ca nu a apucat sa-si cunoasca nepotul. Si cu mama am avut si am o relatie apropiata. Stam de vorba foarte mult si despre chestii 'grele' si despre barfitze. Isi iubeste nepotul ca pe copilul propriu dar, in acelasi timp, imi respecta 'teritoriul'. Am avut o perioada de revolta impotriva ei - vechea poveste oedipiana sau ma rog, electriana, cand mi se parea ca 'nimeni nu ma intelege ca tata' si 'ia uite la ea, nu-i place rujul meu maroniu-cacaniu'. E un om cu multa iubire si o cheltuieste atat responsabil cat si iresponsabil. Si ii mai ramane mereu. (Dumnezeu sa-i lungeasca zilele si sa-i dea sanatate!)

[JuliaSM_2]

Asa niste treburi rascoliti in mine cu topicul asta, offf... Tot ce pot sa spun acum e ca asa bine m-au lucrat ai mei, ca nici nu pot sa vorbesc despre asta.Nu in public, nu in amanunt. Gotta be tough, cu asta m-am incurajat o viata intreaga, dupa ce am tot auzit in urechi lasa, ca si noua ne e greu, nu te mai plange si victimiza atat, toti suferim, nu esti tu mai cu mot! Ai ce manca, ai unde dormi, altii n-au nici atat! Imi amintesc si eu de cozi de matura, nuieluse, tras de urechi si de plete, palme...fara numar, vorba aia :)). Inca ma straduiesc sa ma repar si imi impun zilnic sa fiu un parinte mai bun decat au fost ei cu mine.Nici nu trebuie sa ma straduiesc prea tare pentru asta :)) , noroc ca-s perfectionista si caut detaliile. [:I]

[oanap85]

Citat:

citat din mesajul lui JuliaSM Asa niste treburi rascoliti in mine cu topicul asta, offf... Tot ce pot sa spun acum e ca asa bine m-au lucrat ai mei, ca nici nu pot sa vorbesc despre asta.Nu in public, nu in amanunt. Gotta be tough, cu asta m-am incurajat o viata intreaga, dupa ce am tot auzit in urechi lasa, ca si noua ne e greu, nu te mai plange si victimiza atat, toti suferim, nu esti tu mai cu mot! Ai ce manca, ai unde dormi, altii n-au nici atat! Imi amintesc si eu de cozi de matura, nuieluse, tras de urechi si de plete, palme...fara numar, vorba aia :)). Inca ma straduiesc sa ma repar si imi impun zilnic sa fiu un parinte mai bun decat au fost ei cu mine.Nici nu trebuie sa ma straduiesc prea tare pentru asta :)) , noroc ca-s perfectionista si caut detaliile. [:I]

Julia sa stii ca si mie mi-a luat mult timp pana sa deschid subiectul,aveam asa o retinere si imi era si rusine [:I] acum nu imi vine sa cred cate cazuri de copii dezamagiti ,sa zic, sunt:((si ma bucur ca am discutat ca parca m-am descarcat Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).