Copii cu ticuri / Copii cu Sindromul Tourete

[Flori123]

Buna dimineata, Am dat peste aceste discutii cautand si eu informatii despre sindromul tourette. Fetita mea de 7 ani a fost diagnosticata cu acest sindrom acum un an si jumatate si de atunci tot caut si sper ca va aparea un tratament adecvat pentru copii care sufera de acesta. Ticurile au inceput dupa varsta de 3 ani,cand am avut probleme de sanatate cu ea si a trebuit sa mergem la spital. In urma acelei frici de medici, s-au declansat. Am mers cu ea la un medic neurolog, a vazuto si un psiholog dar au spus ca nu e nici o problema, ca acestea vor trece cand va ajunge la varsta de 6 ani. Numai ca nu au trecut deloc, de-a lungul timpul a schimbat fel de fel de ticuri iar la cinci ani si jumatate au aparut ticurile vocale. Am urmat fel de fel de tratamente cu medicamente neuroleptice si antipsihotice. Mentionez ca am apelat la aceste medicamente pentru ca ticul vocal era foarte accentuat si striga foarte tare, fiind deranjant si pentru copii de la gradinita dar si pentru ea. Ajunsese sa nu mai vrea sa iasa afara. Aceste medicamente i-au adus numai reactii adverse precum cresterea in greutate, incontinenta urinara si dereglari intestinale. Am hotarat in luna mai sa-i scoatem acest tratament si am incercat cu terapia florala Bach. Am reusit sa le tinem sub control pe toata perioada vacantei de vara. Ele nu au disparut de tot dar le facea foarte rar, iar ticul vocal era aproape inexistent. Acum a inceput clasa I, iar din cauza emotiei si a schimbarii colegilor, au aparut din nou ticurile vocale, striga foarte tare litera "A". Se simte foarte rau la scoala, copii fac ca ea. Eu am vorbit cu dl. invatator, d-lui ii permite sa iasa afara cand simte ca are nevoie, dar nu e de ajuns. Mentionez ca am mai facut si sedinte de bioenergie si reflexoterapie dar nu au ajutato. Am vazut ca la americani sunt multi copii cu acest sindrom dar pentru ei sunt fundatii care ii sprijina si ii incurajeaza. As dori foarte mult sa vorbesc cu Bogdan si rog moderatorii sa-mi publice adresa personala de mail pentru a vedea ce anume medicamente a luat baietelul d-lui si eventual sa ne consultam la ceea ce a mers mai bine pentru copilul fiecaruia. Adresa mea este flori_toader@yahoo.com.

[Bogdan-Marin]

Copilul meu nu a fost diagnosticat cu Sindromul Tourette. Dar i s-au prescris neuroliptice care ii dadeau reactia adversa de Efectul Extrapiramidal. Am luat decizia de a intrerupe orice medicatie si cred ca am procedat corect. Daca mergeam la medic acesta mi-ar fi prescris cresterea dozei de Romparkin pentru contracararea efectelor adverse. Ma bucur ca participati activ la acest subiect. Va rog lasati deoparte sagetile ca nu aduc nici un folos. Este bine sa dicutam contradictoriu ca asa se fac progrese. Acum baiatul meu este bine. A uitat de tipete si dat din cap. Dar pufneste din nas. Cel mai bun psihoterapeut pentru copil este familia. Incercati sa-i eliminati toate nemultumirile. Hraniti copii sanataos. Multumesc pentru recomandarile facute de psihoterapeuti buni, dar nu pot sa fac naveta de la Constanta la Bucuresti. Am reusit sa intru in contact cu un medic homeopat foarte bun din Constanta si incepem un tratament nou contra ticurilor. Avem incredere in reusita acestei metode. Flori123 te inteleg prin ce treci tu si fetita ta. Am sa-ti trimit un mail cu nr meu de telefon. Va doresc o zi buna tuturor.

[olympia]

Bogdan, un psiholog bun, recomanda alt psiholog bun [:)] Daca ati reusi sa mergeti macar la o intalnire, spunandu-i din start deschis doamnei toate rezervele voastre si problemele cu terapeutul anterior, eu cred ca sunt sanse mari sa obtineti rezultatul dorit. Si printre psihologi ca si printre medici sunt oameni mai mult sau mai putin competenti, mai mult sau mai putin seriosi. Generalizarile nu ne ajuta desi e firesc sa avem si mai multe rezerve dupa o experienta proasta. Copiii vor avea o saptamana de vacanta, poate rupeti atunci o zi. Macar sa ziceti, am incercat-o si pe-asta. Si daca sansa da roade poate va recomanda un ajutor mai aproape. Nu mi-ai raspuns la partea cu sportul [:I] Flori, vad ca voi ati incercat tot felul de terapii alternative. Reciteste subiectul, poate incerci si o consultatie la psiholog. Nu-s toti ca cel peste care a nimerit in mod nefericit Bogdan. [url="http://penecolorate.blogspot.com"]Pene colorate... cate putin din toate![/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/EsarfePictateVitrinaCuFluturi#"]album[/url] [url="http://picasaweb.google.com/penecolorate/Gradina#"]gradina[/url]

[AgnesLuca]

Citat:

citat din mesajul lui Bogdan-Marin Copilul meu nu a fost diagnosticat cu Sindromul Tourette. Dar i s-au prescris neuroliptice care ii dadeau reactia adversa de Efectul Extrapiramidal. Am luat decizia de a intrerupe orice medicatie si cred ca am procedat corect. Daca mergeam la medic acesta mi-ar fi prescris cresterea dozei de Romparkin pentru contracararea efectelor adverse. Ma bucur ca participati activ la acest subiect. Va rog lasati deoparte sagetile ca nu aduc nici un folos. Este bine sa dicutam contradictoriu ca asa se fac progrese. Acum baiatul meu este bine. A uitat de tipete si dat din cap. Dar pufneste din nas. Cel mai bun psihoterapeut pentru copil este familia. Incercati sa-i eliminati toate nemultumirile. Hraniti copii sanataos. Multumesc pentru recomandarile facute de psihoterapeuti buni, dar nu pot sa fac naveta de la Constanta la Bucuresti. Am reusit sa intru in contact cu un medic homeopat foarte bun din Constanta si incepem un tratament nou contra ticurilor. Avem incredere in reusita acestei metode. Flori123 te inteleg prin ce treci tu si fetita ta. Am sa-ti trimit un mail cu nr meu de telefon. Va doresc o zi buna tuturor.

ok, avea deci Roxana dreptate, doctorul s-a ocupat de simptom... Bogdan, e o decizie buna intreruperea medicamentelor, de asemenea e foarte pozitiv ca tu ca parinte ti-ai regasit echilibrul si poti astfel sa ajuti copilul [flo] Ce ar putea face un terapeut in plus fata de ceea ce face un parinte este sa invete copilul anumite tehnici de relaxare si strategii de relationare cu ceilalti copii. Nu stiu care sunt legile in Romania, dar cu un diagnostic de ST aici, copilul ar beneficia de 1 ora de terapie psihologica sau psiho-pedagogica gratuita pe saptamina. Ideea cu homeopatia mi se pare de asemenea buna, oricum merita incercat. Va doresc mult succes si, chiar daca n-ai un diagnostic, ai putea sa infiintezi o asociatie pentru parintii copiilor cu ticuri cronice. Sa stii ca merita, si in tarile din vest tot parintii sunt principalul motor si atunci cind reusesc sa schimbe ceva este in primul rind pentru ca isi unesc fortele ! Edit: ora aia de terapie saptaminala nu e pentru cautarea si ameliorarea cauzelor ticurilor, ci pentru sustinerea copilului si imbunatatirea calitatii vietii acestuia. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[viviana]

Eu as face asa: MEdic psihiatru specializat in psihiatria copilului si adolescentului. Psihoterapie: consilierea este utila atuci cand prezenta ticurilor afecteaza viata copilului. Prin psihoterapie invata cum sa faca fata ticurilor si eventual sa si le poata stapani (asa cum noi cateodata ne putem abtine stranutul sau scarpinatul) Suportul in familie si la scoala e foarte important. S-ar putea ca la scoala manifestarile sa fie mai puternice din cauza presiunii. Ar fi bine daca s-ar putea vorbi cu invatatoarea (profesorii) ca atunci cand da teste sa nu aiba limita de timp - asta ii poate accentua ticurile. La fii-mea in scoala era o fetita cu sindrom Tourette + ADHD (in clasa a v-a). In timpul orelor statea la catedra, avea voie sa manace, sa rontaie ceva (o linistea) iar testele si tezele erau fara limita de timp ceea ce ii oferea relaxare. In pauze, directorul numea cate un elev mai mare pentru a sta cu ea. La catedra statea pentru ca profesorii constatasera ca se simtea ocrotita si mult mai relaxata. -------------------------------------------------------------------------------------------------- Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui AgnesLuca ST nu se trateaza cu psihoterapie dar e posibil sa fie si ticuri ca manifestare a unei tulburari emotionale. Agnes si Alexa (21.06.2009)

Distinctia asta clara pe care imi pare ca o faceti mai multe participante la topic intre ST si a avea ticuri nu e chiar asa de clara. Spuneti ST e o tulburare neurologica. Asa e. Dar si oricare alt tic reprezinta tot o tulburare neurologica. Orice modificare psihica si/ sau comportamentala este in acelasi timp si o modificare neurologica, nu se produce in eter. Psihicul are o baza neurologica. Cauza ST nu este exact cunoscuta. Se crede ca este vorba de o combinatie gene + mediu. Adica, in functie de mediu, genele respective se exprima sau nu, incluzand aici si intensitatea cu care se exprima. Desigur nu putem schimba genele, dar orice urmeaza dupa ele, da. (Foarte interesante studiile de epigenetica) Din perspectiva asta putem intelege de ce ticurile apar cand apar si de ce mai si dispar. Diagnosticul de ST e doar o clasificare a ticurilor, o eticheta care se citeste "are ticuri de minim 1 an, motorii si verbale, nedatorate altor afectiuni sau medicatiei". In opinia mea psihoterapia poate ajuta. Si copilul si parintii. Ii poate ajuta in ameliorarea mediului si in mecanisme de coping. Asa cum pot ajuta si alimentatia si altele, desigur. Ca o paranteza: si anxietatea include o predispozitie genetica, si in cazul ei e nevoie de conditii de mediu care sa o activeze. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[Chuny]

Rrox, ce înseamna mediu?

[rrox3]

Citat:

citat din mesajul lui Chuny Rrox, ce înseamna mediu?

Sa zicem pe scurt totalitatea factorilor externi (fie ei fizici, chimici, emotionali, sociali, etc.) Ma indoiesc ca nu stiai [:)] Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

[AgnesLuca]

Citat:

citat din mesajul lui rrox3 Citat: citat din mesajul lui AgnesLuca ST nu se trateaza cu psihoterapie dar e posibil sa fie si ticuri ca manifestare a unei tulburari emotionale. Agnes si Alexa (21.06.2009) Distinctia asta clara pe care imi pare ca o faceti mai multe participante la topic intre ST si a avea ticuri nu e chiar asa de clara. Spuneti ST e o tulburare neurologica. Asa e. Dar si oricare alt tic reprezinta tot o tulburare neurologica. Orice modificare psihica si/ sau comportamentala este in acelasi timp si o modificare neurologica, nu se produce in eter. Psihicul are o baza neurologica. Cauza ST nu este exact cunoscuta. Se crede ca este vorba de o combinatie gene + mediu. Adica, in functie de mediu, genele respective se exprima sau nu, incluzand aici si intensitatea cu care se exprima. Desigur nu putem schimba genele, dar orice urmeaza dupa ele, da. (Foarte interesante studiile de epigenetica) Din perspectiva asta putem intelege de ce ticurile apar cand apar si de ce mai si dispar. Diagnosticul de ST e doar o clasificare a ticurilor, o eticheta care se citeste "are ticuri de minim 1 an, motorii si verbale, nedatorate altor afectiuni sau medicatiei". In opinia mea psihoterapia poate ajuta. Si copilul si parintii. Ii poate ajuta in ameliorarea mediului si in mecanisme de coping. Asa cum pot ajuta si alimentatia si altele, desigur. Ca o paranteza: si anxietatea include o predispozitie genetica, si in cazul ei e nevoie de conditii de mediu care sa o activeze. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Roxana, ai dreptate, exprimarea mea de mai sus e aiurea, dar cred ca e o greseala intilnita si in lumea specialistilor (nu stiu daca ai citit materialul postat de Olympia). Eu incercam cumva sa sintetizez pozitia Olympiei si a lui Chuny. In caz de ST insa se spune clar ca psihoterapia e doar o terapie adjuvanta, ca sa zic asa si ca-i aiurea sa se caute cauzele ticurilor facind analize psihologice. Cel putin asta scrie la nemti, prin alte parti ale lumii nu stiu. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)

[AgnesLuca]

In legatura cu diagnosticul, sunt de acord ca e doar un nume, o eticheta, o clasificare. Etichetarea asta de multe ori poate face rau, dar de multe ori si bine. A avea un diagnostic atunci cind ai simptome serioase e de cele mai multe ori o usurare si pentru cel afectat si pentru mediul in care traieste. Deodata nu se mai simte singur si exista o explicatie pentru ceea ce i se intimpla. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009)