Mici hopuri

[Eliza5]

quote:

---

Originally posted by oocristina
Mie cel mai mult mi-e teama ca lipsa tatalui ii va influenta viata sentimentala viitoare, viata viitoare de familie. Poate nici nu va avea curajul sa isi faca o familie. Poate nu va mai crede niciodata in barbati, sau poate va deveni credula, cautindu-si tatal si afectiunea lui in fiecare barbat. Si nu vreau asta pentru fetita mea!

---

te inseli.. te inseli amarnic. tot ce scrii tu mai sus, ceea ce am citat eu, se poate intampla foarte bine unei fete crescute intr-o familie, familie cu tata si cu mama care raman impreuna, dar nu se mai iubesc si nu au nimic impreuna. nu am inteles niciodata de ce mama a preferat sa ramana alaturi de un barbat care numai tata nu ne-a fost. si da, ma gandesc de multe ori ca eu imi caut tatal si afectiunea lui in toti barbatii pe care ii intalnesc. iar eu am locuit cu tatal meu! ai mei sunt inca impreuna, casatoriti. si ce folos. traumele pentru o viata traita intr-o casa lipsita de iubire raman adanc intiparite. nu iti mai cauta justificari exterioare, nu o incarca pe fetita pentru decizia ta de a te agata de o relatie disfunctionala doar pentru faptul ca iti este teama de necunoscut si de viitor. fetita ta va fi OK daca tu vei fi OK. Eliza si Alex (15 nov. 2004)

[Ramona J]

Eliza5[floare3] The best thing you can do for your children is to love your wife.

[principe]

cristina, tu esti cuprinsa de o asha nebulosa ca in orice directie ai luao tot te-ai invinui ,tot plina de resentimente ai ramine. eu te sfatuiesc sa cautzi un ajutor profesional ,vezi unde este buba ,shi incearca sa o vindeci.dupa ce vindeci ce este de vindecat sigur ai sa vezi mai limpede care este drumul tau. din ce scrii,starea ta nu este normala ,esti nervoasa ,nemultzumita ,asta nu-tzi ajuta in primul rind tzie shi apoi nici celor din jurul tau. daca ramii in casatorie trebuie sa faci sau sa facetzi sa functzioneze ,iar daca ieshi din casatorie, la fel trebuie sa fii constienta ca o alta optziune mai buna nu exista ,shi deci sa nu te simtzi vinovata shi sa luptzi ptru fericirea ta shi a fetitzei tale. incearca sa te relaxezi,lasa-tzi mintea in alb ca sa se odihneasca ,cred ca esti f obosita psihic. ai grija de tine! monica mami de printz

[oocristina]

[flo]

[liadorian]

quote:

---

Originally posted by Eliza5

quote:

---

Originally posted by oocristina
Mie cel mai mult mi-e teama ca lipsa tatalui ii va influenta viata sentimentala viitoare, viata viitoare de familie. Poate nici nu va avea curajul sa isi faca o familie. Poate nu va mai crede niciodata in barbati, sau poate va deveni credula, cautindu-si tatal si afectiunea lui in fiecare barbat. Si nu vreau asta pentru fetita mea!

---

te inseli.. te inseli amarnic. tot ce scrii tu mai sus, ceea ce am citat eu, se poate intampla foarte bine unei fete crescute intr-o familie, familie cu tata si cu mama care raman impreuna, dar nu se mai iubesc si nu au nimic impreuna. nu am inteles niciodata de ce mama a preferat sa ramana alaturi de un barbat care numai tata nu ne-a fost. si da, ma gandesc de multe ori ca eu imi caut tatal si afectiunea lui in toti barbatii pe care ii intalnesc. iar eu am locuit cu tatal meu! ai mei sunt inca impreuna, casatoriti. si ce folos. traumele pentru o viata traita intr-o casa lipsita de iubire raman adanc intiparite. nu iti mai cauta justificari exterioare, nu o incarca pe fetita pentru decizia ta de a te agata de o relatie disfunctionala doar pentru faptul ca iti este teama de necunoscut si de viitor. fetita ta va fi OK daca tu vei fi OK. Eliza si Alex (15 nov. 2004)

---

Eliza, [flo]! Exact ce-as fi vrut si eu sa spun... [gravi] LIA si [fetita] domnita Miruna Demetra DPN: 31 iulie-6 august si apoi...

[A_Iulia]

Un psiholog te-ar ajuta foarte mult. Te-ar ajuta din mai multe puncte de vedere: sa identifici ce nu merge, ce ai putea face, ce vrei sa faci...la fel si la el. Si cred ca inainte sa divortezi ar trebui sa incerci si asta. Poate fi ultima incercare de a salva ce se poate salva. Desi este inutila atunci cand unul dintre parteneri nu vrea sa continue (si tu spui ca sotul tau nu vrea). Mai vorbeste o data cu sotul tau. fara nervi, fara resentimente, asa, cum vorbesti cu noi. Va datorati asta, nu numai pentru voi, ci si pentru copil. Si odata ce ati epuizat toate caile...nu mai exista decat una singura. Pot sa-ti spun ca exista viata dupa divort, de multe ori mult mai buna decat cea dinainte. Pot sa-ti spun ca exista barbati admirabili pe lumea asta. Pot sa-ti mai spun ca e adevarat ca divortul lasa traume adanci la voi, si la copil, insa de multe ori este cea mai buna solutie. Nu ai de ales solutia perfecta, ci cea mai buna solutie. Dar ca sa ajungi acolo, trebuie sa epuizezi tot ce ai putea face. Sigur, cu conditia sa vrea si sotul tau... Si faptul ca stati asa, intr-o permanenta stare de stres si nervi, este distructiv pentru toti. Inclusiv pentru cea mica. NU MAI STA. Fa ceva. Alege calea de urmat. Adina + [copil]Olivia 04.03.2004

[amelllyee]

Nici nu merit sa scriu si sa vb cu voi aici..ptr ca eu sunt de cealalta parte a baricadei..adica eu sunt cea vinovata, eu l-am inselat si m-am indragostit fara sa vreau, cand nu aveam dreptul asta( fetita mea are acum 4 ani..si ce va povestesc s-a intamplat acum 2 ani)..si de atunci eu traiesc o viata dubla..ptr ca il iubesc pe acest barbat cu toate ca sotul meu este un tip extraordinar..si parca nu pot divorta din cauza fetitei...Toti imi spun ca gresesc...si totusi nu mi-l pot scoate din minte..

[ralucutza77]

Foarte trista situatia in care te afli tu. Nu vreau sa dau sfaturi. tatal si mama mea sunt inca impreuna. Nu stiu de ce. Sunt cei mai nepotriviti oameni pe care ii cunosc eu. Tata a inselat-o pe mama de mai multe ori, chiar. Nu stiu nimic sigur, nu mi s-a spus si m-am si ferit sa intreb, pentru ca nu eram sigura ca as vrea sa stiu. Si tata mai are o problema - bea. Din ce in ce mai mult. Si cu mama se poarta urat, o jigneste, mai des in ultima perioada, dar cam asa a fost din totdeauna. De cate ori mergem la ai mei imi amintesc multe lucruri urate. Nu-mi place deloc atmosfera de acolo. Mama a suferit mult in casnicia asta. Am intrebat-o de ce nu a plecat, de ce nu s-a despartit de tata. Bunicii mei (parintii mamei) aveau o situatia materiala buna, si ar fi ajutat-o. Mi-a spus ca nu s-a desparit de el pentru mine, ca a vrut ca eu sa am tata. Nu am inteles niciodata asta. Nu am inteles la ce mi-a folosit mie un tata care nu s-a implicat prea mult in cresterea mea, care habar nu avea ce fac la scoala, daca ma descurc, daca am vreo problema, care tipa la mama si venea beat acasa...Am fost tare usurata cand am intrat la facultate si am plecat din casa aia. Acum e prea tarziu. Mama se plange in continuare de tata. Nu stiu ce sa-i spun. Acum cativa ani am incercat sa o conving sa plece de la el. Dar acum pentru mama deja e tarziu. E terminata psihic, e o fire slaba si nu se crede in stare sa se descurce de una singura. Nu vrea sa plece, pentru ca s-a obisnuit asa. Cred. Cu ce m-a ajutat pe mine faptul ca ai mei au ramas impreuna? Nu stiu. Da, probabil un divort ar fi fost dureros. Sunt o persoana foarte complexata, nu am incredere in oameni si mai ales in barbati. Sunt casatorita (multumesc lui Dumnezeu, am avut noroc, am dat peste un om bun) deocamdata merge bine, dar nu cred in nunti de aur, pentru ca ce am vazt in casa la ai mei e departe de asa ceva. Nu stiu daca ar fi fost mai bine daca mama era divortata. Poate da, poate nu. Dar nici asa nu a fost bine. Ce-am vrut eu sa spun e ca unui copil nu ii e de nici un folos un tata care nu se implica, un tata care se poarta urat cu mama ...

---

Fiecare zi are doza ei de amaraciune. Nu iti amari si mai tare ziua de azi, gandindu-te si la amaraciunea zilei de maine.

[april]

Tu crezi ca un copil CU TATA crescut intr-un mediu tensionat este mai avantajat decat un copil FARA TATA dar crescut in armonie si liniste? te inseli.

[Bluel]

Imi pare rau prin ce treci si sper ca D-zeu sa iti dea puterea sa depasesti momentul acesta critic din viata ta. [flo] Eu cred ca totul are radacini in adolescenta ta, care te-a „obligat” cumva apoi sa fii „aleasa” de un barbat care te domina si care nu te-a ajutat deloc sa iti depasesti problema, ba, dimpotriva, te-a afundat si mai mult ... Se spune ca „Femeia te ridica, femeia te coboara”, uite ca eu cred ca e valabila si viceversa. Trebuie sa accepti ajutorul unui profesionist, sa te descarci, sa intelegi care e problema ta de fapt si sa lucrezi la rezolvarea ei. Eu as incepe cu perceptia ta despre tine insati, cu atitudinea ta, te invinovatesti de tot si esti cu psihicul la pamant .......si de fapt si tu realizezi lucrul asta. Faptul ca sotul tau nu a venit la nasterea fetitei voastre, mie imi spune totul despre el. I-ai povestit si fetitei tale lucrul acesta? Asta ca sa nu iti mai faci atatea probleme legate de relatia lor lor viitoare in caz ca divortati. Ce fel de barbat e asta?! Tu ai gresit cand ai inchis ochii si ai acceptat prima lui „abatere” (cea cu nasterea), apoi celelalte (cu inselatul, s.a.md.), fara sa incerci sa ii spui foarte serios ca nu accepti asa ceva. El a actionat asa pt. ca i s-a permis. Acum vad ca tot el vrea sa va despartiti, ti-a pus clar motivul? Esti sigura ca nu exista iar o a treia persoana in ecuatie? Eu cred ca nici macar tu nu-l mai iubesti cu adevarat, te agati doar de imaginea de familie fericita pe care ti-ai dorit-o inca din adolescenta. Scrie-ne in continuare, noi sintem aici pt. tine.