Mici hopuri

[Chuny]

Bluel, subscriu. Mihuta, [flo]! Ai explicat foarte bine situatia Cristinei.

[cleo78]

uite aici al 'copil' din familie destramata. Mama a divortat de tatal natural. Si s-a recasatorit. Si a 2a casatorie a fo un fiasco, dar nu a mai avut puterea sa o ia de la capat. Nu cred ca un UN GEST/UN FAPT distruge o relatie. Ci micile rautati zilnice, tensiunea continua, fizica sau psihica, micile frichineli care te fac sa stai cu garda sus, acolo unde trebuie sa te simti cel mai confortabil: acasa. Sa nu uiti ca si copilul simte tensiunea si incordarea, si nu vede zambetul de dimineatsa. Un parinte preocupat de 'micile rautati cotidiene' nu va putea sa se dedice copilului. Copilul e f. atashat de mama. De la cateva luni simte fiecare tensiune din mama, unele teorii zic ca si in burtica! De la o varsta in colo, copilul simte si pe tata. Cum au mai zis si alte fete, nu egista o solutie unanim valabila. Tu tre sa alegi pe cea mai buna. Din ce citesc aici, vad copii deranjati de parinti care nu se inteleg dar care au ales sa fie impreuna, si copii deranjati de parinti care nu au mai suportat si s-au despartit. Nu poti sa ii judeci, fiecare face cat il duce sufletul. Vreau sa atrag atentia ca o relatie presupune 2. Amandoi sa se implice. Daca unul inclina balanta, e greu ca celalalt sa reechilibreze .Iar copilul e produsul relatiei. Fizice, si mai ales psihice. Probleme sunt in orice relatie. Cand unul nu mai poate... e deja destul de grav. V-ati gandit la o consiliere psihiatrica ? Trebuie sa faci ceva. Orice. Psihologul e o solutie

[casandra]

Eu cred ca tu abordezi gresit situatia. Tu vrei sa ramaneti o familie, dar il urasti, il acuzi, ii vezi doar partile negative, esti nemultumita de el, va certati tot timpul,.... Daca vrei ca el sa ramana sotul tau, adu-ti aminte ca esti sotia lui. Nimeni nu poate schimba pe altcineva, doar cel mult pe el/ea isusi/insasi. Deci, daca vrei schimbare, incearca sa te schimbi. Nu ii mai cauta greselile lui, ci incearca sa ti le corectezi pe ale tale, din perspectiva scopului propus, acela de a mentine familia, daca asta iti doresti. Incearca sa renunti la psihanaliza, la rascolirea trecutului,... Abordeaza o atitudine mai pozitiva si iti va fi bine, in orice situatie. Cu drag,

[oocristina]

[pup]

[Rufus]

quote:

---

Originally posted by oocristina Nu stiu mare lucru despre tine Rufus, nu vreau sa te supar, sa te jignesc in vreun fel, nu vreau sa intru in polemica cu tine. Chiar apreciez si iti multumesc pentru parerile/raspunsurile tale. Dar esti divortat. Si eu nu pot intelege cum de nu s-a putut face nimic mai mult. Poate sunt incapatinata, poate sunt absurda, dar chiar cred ca atunci cind o casnicie se destrama inseamna ca cineva vrea cu tot dinadinsul sa plece. Si de cele mai multe ori barbatul este cel care vrea sa plece.

---

Da, Cristina, sunt divortat. Da' n-am raie...Nu stiu daca este o regula ca barbatul sa ceara divortul, dar in cazul meu, eu am vrut sa plec. Nu mai aveam nimic sa ne spunem. Eram doi straini, fara sa avem amanti, fara sa ne jignim. Pur si simplu nu mai vorbeam. Cand se supara pe mine, fosta sotie nu mai vorbea. De loc. Dupa ani de zile de episoade de acest gen si dupa o luna intreaga in care nu ne-am adresat nici un cuvant, am spus ca eu divortez. Si vrei sa spui ca ar fi trebuit sa merg mai departe? De ce? Ca asa ar fi vrut ea? Fetele au sesizat bine, am spus ca sotul tau vrea sa plece de langa tine, nu de langa copil. Iar faptul ca tu nu vrei, nu conteaza. Asta ar trebui sa constientizezi. In loc sa-i arunci in cap sotului tau toate frustrarile tale (care chiar pot avea un temei real), mai bine te-ai calma si ai salva ce se mai poate, de dragul copilului tau. Tu il vrei de sot, dar el nu te vrea. Asta-i realitatea. Nici eu nu vreau sa te supar. Poti sa fii furioasa. Dar nu fii naiva... [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[maru]

n-am citi toate postarile, dar pe masura ce citesc nu pot sa ma abtin si vin si comentez: Adina, stiu ca e greu de priceput, dar te asigur ca femeile ca mine si ca oocristina suntem genul ala care ne-am dorit mult o familie si copilul si vrem pentru ea ce e mai bun. In mintea noastra , pentru copil, optima solutzie este familia fericita, in care totzi sunt fericitzi si oferi copilului casa, confort, mama si tata impreuna si toata lumea este fericita, oferi copilului absolut totul. sa inteleg noi celelalte nu ne dorim o familie pentru copii nostri? ca am luat familia in deras, dar am fost norocoase ca inca avem o familie si un sot langa noi? poate am ales cu ochii deschisi omul langa care sa traiesc o viata intreaga, poate n-am lasat orgolii sau parintii sa fie factori in alegere Doamne'ajuta!

[maru]

revin cu scuzele de rigoare pentru cristina n-am intentionat sa atac pe nimeni, ci m-au deranjat profund randurile acelea on topic: Cristina e clar ca nu te mai iubeste. e clar ca ce nu a mers de a cautat destul de repede alinare in afara casniciei. poate nu e tipul de barbat monogam, poate genul ce zboara din floare in floare. poate e prea tanar Ce e sigur e ca nu vrea sa mai fie in casnicia asta. Te-ai gandit ce ar fi fost daca situatia ar fi fost total invers? ca tu ai fi fost cea ce ar vrea sa iasa din casnicie, fara sau cu adulter, numai sa iesi, sa nu il mai vezi, sa nu ii mai auzi vocea? El nu te mai iubeste. numai cand scriu asta ma trece un fior la gandul ce as face daca sotul meu ar veni si mi-ar zice ca ar vrea sa plece.... crede-ma ca nu e sufletul tau pereche, ca o sa iti gasesti un barbat care sa te merite si sa te aprecieze, fara doar si poate ai mei au stat impreuna din cauza copiilor si a ce zice lumea. care-i situatia acum? eu sunt pe alt continent, nu suport sa ii aud certandu-se si slava Domnului aici nu am cum sa ii mai aud ciondanindu-se. ne propunem sa ii aducem, dar separat, pe rand, ca nu suport cearta la mine in familie. Doamne'ajuta!

[aidaciolac]

quote:

---

Originally posted by april
De ce sa te umilesti? Crezi ca este singurul barbat din lumea asta? Crezi nu vei fi iubita din nou? Sa cersesti dragoste nu inseamna sa fii iubita. Daca el nu te mai iubeste nu ai alta solutie decat sa-ti vezi de viata ta fara el. N-are rost sa te tii scai de el, nu rezolvi nimic. Doar te umilesti. Nu te vrea? ok. lasa timpul sa-ti vindece ranile si te va iubi altul, care te va merita. Nu e usor, insa nu poti sa fii nici stergatorul lui de picioare.

---

april [flo] Aida - mama de pisica mica. [pis][flo][pis]

[aidaciolac]

Fetelor scuzati exprimarea , dar se potriveste :cristina ,pentru un carnat nu se merita sa tii tot porcul in casa. Somn usor! Aida - mama de pisica mica. [pis][flo][pis]

[mihaela_s]

Cristina, e greu sa treci prin ceea ce treci tu...toate framantarile astea, toate gandurile tale...doar ca ar trebui sa intelegi un lucru: ca el nu va face asa cum vrei tu: sa ramana langa tine. Eu cred ca ar trebui sa ai mai multa demnitate, sa recunosti sus si tare ca nu mai e nimic de salvat in casnicia ta. Eu cred ca ti-ai consumat destula energie si destul bun simt, iar ceea ce ai obtinut nu e pe masura efortului tau. E pacat, e mare pacat, dar asta e realitatea. Ar trebui sa te ridici in picioare, sa tii coloana vertebrala ddreapta, iar fetita ta te va avea de exmplu si va creste cu exemplul unei mame demne si va invata mai multe din asta decat ar invata din exemplul unei mame care se tanguie si jeleste, cersind dragostea barbatului care numai sot nu se mai numeste. Poate pese cateva luni sau cativa ani va fi el cel care va pleca de acasa...pur si simplu...crezi ca iti va fi mai usor? Atunci fetita ta ce va crede? Eu zic ca e destul de mare sa inteleaga ca adultii au problemele lor, sa ii explici ca nu va despartiti din cauza ei, ca va ramane tot tatal ei si daca spui ca e un tata bun, va fi si in continuare, iar fetita nu va suferi, ba va avea o mama calma si simpatica, care va invata sa-si petreaca timpul impreuna cu ea, sa descopere ce inseamna copilaria si nu sa stea mereu nervoasa si stresata ca pe unde mai sta sotul si oare acum cu cine mai e... E doar parerea mea, eu asa vad lucrurile si asa as proceda...poate sunt eu mai hotarata...si am trecut si eu printr-un divort cu un copil de 5 ani, o fetita...n-am urat barbatii si nici fetita mea care are acum 11 ani nu-i uraste...sigur ca mai are de crescut, dar i-am oferit o familie in care sa simta dragostea adevarata si nu conflictele eterne....sper sa fie un exemplu in viata ei de viitoare femeie... Multa incredere in tine si demnitate iti doresc! [url="http://community.webshots.com/photo/429406350/429409894tbctgI#"]Mihaela[/url] si [url="http://s119.photobucket.com/albums/o151/mihaela_s20/Atena%202007/?action=view¤t=Picture096.jpg"]fetele mele[/url]

[url="http://www.nazdravani.ro/"]nazdravanii[/url],[url="http://site.neogen.ro/alinasabau/index.html"]Alina [/url],[url="http://community.webshots.com/user/calatorii"]calatorii[/url],[url="http://community.webshots.com/user/calatorii1"]1[/url],[url="http://community.webshots.com/user/calatorii2"]2[/url],[url="http://community.webshots.com/user/calatorii3"]3[/url],[url="http://community.webshots.com/user/calatorii4"]4[/url]