Un deceniu de reusite… si o noua evolutie.(2)

[ita2v]

Tocmai aceasta sinceritate a copiilor e cea ce ii face special .Faptul ca inca nu stiu sa minta si sa fie fatarnici ii face umani si e ceva ce am putea invata de la ei

[Eleni]

Sunt o persoana cu un somn beton. Rareori am insomnii, de obicei adorm in drum spre perna.

Si repet, somnul linistit pe perna ta e cea mai de pret avutie. Spun asta pentru ca am tot citit in ultimul timp si am tot auzit de multe cazuri de abuz domestic. In fiecare regasesc un pic din mine... si imi dau seama ca in fiecare din noi se gasesc resurse de a-ti duce crucea. Nu-mi dau seama care e resortul care sa te faca sa vrei altceva. Difera de la caz la caz.

Dar seara, cand ma duc si pun capul pe perna si nu sunt nevoita nici sa respir miros de alcool, nici sa stau stresata ca vrea sex, nici sa fiu atenta cum privesc si ce zic sa nu-l evervez... seara aia in care mi-e somn si pun capul pe perna si dorm e comoara mea.

 

Analizandu-ma am mai vazut ceva: semnalele le ai de la inceput. Crezi ca dupa primul copil se vor potoli... par ca se atenueaza, dar dupa o vreme, dupa ce sugarul devine copil si brusc ai niste minute libere pe banca in parc, semnalele reapar. Crizele se intensifica. Ei bine, solutia nu este al doilea copil. Niciodata. Al doilea copil e a2a ghiulea la picior. Poti sa fugi si cu 2, dar cu siguranta fuga cu 1 ghiulea e mai rapida si mai usor de dus.

 

Secretul scaparii sta in egoism si valorizarea propriei fericiri. Eu imi doresc foarte tare sa am putine regrete la finalul vietii, oricand ar fi ea. Sa nu spun: as fi vrut sa... de prea multe ori.

Dimineata cand ma trezesc nu vreau sa fie inca o zi din viata asta de cacat. NU, e o zi in care ma trezesc (fara chef, ca deh as mai dormi) dar apoi imi savurez cafeaua in timp ce citesc pe facebook sau pe forum 5 minute, ma machiez 10 minute si ma gandesc ce draguta sunt... fac sandwichul de scoala pentru Maria si scot catelul la pipi/caca... si daca ploua nu ma oparesc ca e noroi pe jos ci ma bucur ca am ocazia sa imi port cizmele roz de cauciuc.

Si azi am un curcubeau deasupra lumii sufletului meu... ceea ce va doresc si voua.

 

 

 

 

Elena & Maria Bucuria

[ita2v]

eleni continua tot as asi nu vei regreta .

 

mamica implinita ALEX 30.12.2002

MIHAELA 21.04.2012

[pitzinuca]

Citat:

citat din mesajul lui Eleni Sunt o persoana cu un somn beton. Rareori am insomnii, de obicei adorm in drum spre perna. Si repet, somnul linistit pe perna ta e cea mai de pret avutie. Spun asta pentru ca am tot citit in ultimul timp si am tot auzit de multe cazuri de abuz domestic. In fiecare regasesc un pic din mine... si imi dau seama ca in fiecare din noi se gasesc resurse de a-ti duce crucea. Nu-mi dau seama care e resortul care sa te faca sa vrei altceva. Difera de la caz la caz. Dar seara, cand ma duc si pun capul pe perna si nu sunt nevoita nici sa respir miros de alcool, nici sa stau stresata ca vrea sex, nici sa fiu atenta cum privesc si ce zic sa nu-l evervez... seara aia in care mi-e somn si pun capul pe perna si dorm e comoara mea. Analizandu-ma am mai vazut ceva: semnalele le ai de la inceput. Crezi ca dupa primul copil se vor potoli... par ca se atenueaza, dar dupa o vreme, dupa ce sugarul devine copil si brusc ai niste minute libere pe banca in parc, semnalele reapar. Crizele se intensifica. Ei bine, solutia nu este al doilea copil. Niciodata. Al doilea copil e a2a ghiulea la picior. Poti sa fugi si cu 2, dar cu siguranta fuga cu 1 ghiulea e mai rapida si mai usor de dus. Secretul scaparii sta in egoism si valorizarea propriei fericiri. Eu imi doresc foarte tare sa am putine regrete la finalul vietii, oricand ar fi ea. Sa nu spun: as fi vrut sa... de prea multe ori. Dimineata cand ma trezesc nu vreau sa fie inca o zi din viata asta de cacat. NU, e o zi in care ma trezesc (fara chef, ca deh as mai dormi) dar apoi imi savurez cafeaua in timp ce citesc pe facebook sau pe forum 5 minute, ma machiez 10 minute si ma gandesc ce draguta sunt... fac sandwichul de scoala pentru Maria si scot catelul la pipi/caca... si daca ploua nu ma oparesc ca e noroi pe jos ci ma bucur ca am ocazia sa imi port cizmele roz de cauciuc.Si azi am un curcubeau deasupra lumii sufletului meu... ceea ce va doresc si voua.Elena & Maria Bucuria

align="right" id="quote2">Eu ma bucur ca am 2, nu ii vad ca pe niste ghiulele :), acum, daca ar mai fi cazul as pleca cu inima mai impacata, pt ca se au unul pe celalalt. Ilinca mi-a dat mult curaj si cu ea m-am simtit completa. Si in momentul in care am fost hotarata si am actionat ca si cum nu aveam ce pierde, situatia s-a schimbat. In rest, nu prea apucam noi sa vorbim, va iubesc si cred ca esti cea mai tare mama din lume, invat, invat _______________________mami de andi si ilinca [copil] _________________________ traduceri si asistenta________________________"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[Eleni]

Sa stii ca m-am gandit mult daca sa zic sau nu asta cu 2 ghiulele... dar pana la urma nu am rezistat. Sunt cazuri si cazuri, nu neg, dar sunt uneori (de cele mai multe ori) al doilea copil e facut doar la presiunile sotului care se foloseste exact de asta ca sa te lege de el (unde sa pleci cu 2 copii dupa tine)... si sotia accepta in speranta ca se va schimba ceva, desi stie (eu am stiut mereu) ca nimic nu se schimba.

Nu stiu cum e cu 2 copii. Cu implinirea... cu restul. Aici nu ma pot pronunta. Si daca mi se va intampla, probabil ca voi afla (acum cand zic asta cu intamplatul fac cruci cu limba sa nu fie cazul... pentru ca si Maria a aparut sfidand toate mijloacele de contraceptie, pentru ca trebuia sa vina).

 

Joi a avut carnaval la scoala si targ de primvara la care toate mamicile au adus chestii gatite de ele. Si Maria cu cateva zile inainte imi tot amintea: sa nu uiti ca ai de facut prajituri pentru targ... si in ziua targului, am fugit de la birou devreme si m-am dus si am facut pateuri cu branza si croissante cu ciocolata. Desigur ca le-am facut cu foi cumparate, dar macar m-a vazut bricoland prin bucatarie, plus ca eu sunt foarte tare la impresie artistica si le-am decorat spectaculos. S-au vandut repede ale mele, mai ales pateurile, ca erau toti rupti de foame si branza sarata mai estompa golul din stomac. Si ce bucuroasa a fost ca sunt si eu ca celelalte mame...

 

 

Elena & Maria Bucuria

[pitzinuca]

Sunt sigura ca e mandra de tine ca esti mama rebela si deosebita, dar mai stiu si ca nitzel "comun" nu strica. Baga pe lista de taskuri: "mama comuna in randu'lumii / o data pe luna" :).

 

 

_______________________

 

mami de andi si ilinca [copil]

_________________________

 

traduceri si asistenta

________________________

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

[Eleni]

Ce de timp a trecut... de cand nu am mai scris, s-a schimbat si forumul.

Eu sunt un om loial si oarecum comod in invatat chestii noi. Nu schimb un telefon pana nu se strica (pana nu se strica ireparabil). Nu schimb nimic de la radacina... infrumusetez.

Schimb cand chiar nu se mai poate. Asa ca am facut si in viata personala. Asa am facut si cu mobilierul.

Si tot asa am stat pana in ultima secunda si cu forumul.

Nu prea mai am chef de invatat lucruri noi. Imi place noul, implementez noul, atata vreme cat nu ma solicita prea mult. Nu mai pot sa invat. De fapt nu imi mai place sa invat voiniceste, ca pe vremuri. Ci mai degraba prind din zbor.

 

Am tot citit pe ici pe colo despre multe esecuri si indecizii in vietile personale. Si pentru ca nu sunt eu cavalerul pe cal alb al altora, am renuntat sa mai insist. Dar zic asa: bine cu forta nu se poate. Si nu se poate nici binele tau... pentru altii nu e bine.

Acum ca-s mai libera la birou (doar azi), ma uit in urma si ma gandesc cum am fost eu ajutata... am stiut pur si simplu ca am prietenii langa mine. Nu au existat presiuni sa plec de acolo... si daca am depus actele de divort de 2 ori si le-am retras tot de atatea ori nu m-a facut nimeni sa ma simt mai rau decat ma simteam deja...

Uneori, manati de prea multe bune intentii, calcam pe oameni. In incercarea de a salva un om, ii macelarim sufletul sau ii spulberam increderea in el. Dar il salvam! Il trecem strada, ce daca nu voia sa o treaca...

 

Iata-ma dupa 2 ani de la divort... numarand bunele si relele de dupa. Ce s-a schimbat? Totul la mine, sunt linistita, sunt in control, sunt impacata cu deciziile pe care le iau, nu ma uit inapoi dupa nici o decizie si daca gresesc, ma gandesc ca probabil era momentul sa invat ceva nou. Incerc sa inteleg cum s-a facut Maria deja mare si are nevoi de copil mare. Radem una la glumele celeilalte...mancam impreuna in oras, ne ajungem una alteia.

 

Ce e rau... sunt in continuare blocata emotional. Nu pot sa renunt la 100% control si suficienta. Nu pot lasa nici un procent cuiva care sa completeze ansamblul. Pur si simplu nu pot. Emasculez tot ce prind, fara sa am nici cea mai mica remuscare. Constienta fiind ca omul e animal social, si ca e fain sa ai cui impartasi realizari, suparari, bucuri... descopar cum nu vreau sa las fraiele din mana nici o secunda. Imi sunt insuportabil de suficienta.

 

Daca ies in oras, ma uit in jur la ritualurile de imperechere de parca ma uit la Teleenciclopedia... imi vine sa si rad uneori. Si cand sunt incercate asupra mea, sunt atat de enervant de transanta. Nu ma pot abtine.

Sunt cel mai prietenos si sociabil om, dar incercarea de a-mi accesa spatiul personal se lasa cu vanatai si cucuie. Ma vad uneori cum imi port cu mine capsula transparenta de protectie... si cum prinde cate unul avant, bam... da cu capul de ea...

[emanouela]

Citesc si parca ma vad pe mine in toata splendoarea. Culmea....ca ma simt si bine asa cum sunt, cu blocajele mele cu tot.

[Eleni]

Si eu sunt ok cu situatia... dar mi-e dor sa am emotii.

Nu mai am nici un fel de emotii nici cand merg sa ma vad cu clientii, nici cand am intalniri importante cu licitatii de proiect, nici macar cand gresesc... caci stiu ca le rezolv. E enervant sa fii atat de sigur de/pe tine. Nici cand mai ies in oras cu diversi... nu mai am nici o vibratie. Nu sunt infatuata, chiar nu sunt, dar rationez totul si nu mai las sa treaca nimic mai jos de creier.

I miss the thrills...

[emanouela]

Probabil (mai mult ca sigur)  sa mi se faca si mie dor dupa ce mi se definitiveaza si legal situatia. Mai am si blocajul asta, acusi inchei 2 ani de divort, ma racaie ca nu e negru pe alb, legal, finalizat.