LiliGuran Publicat Decembrie 25, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 25, 2012 Dragele mele ,ar fi super daca am servi o cafea si o felie de cozonac fata in fata ,sa schimbam impresii dar e bine caci ne avem aici pe forum ne bucuram cand una dintre noi isi gaseste copilul sau plangem cand intampina probleme.Dar ma repet sa stiti ca copilasul vostru va asteapta oriunde v-ati afla ! Draga mea Amy, va intelegem perfect prin ce treceti si noi am avut tentative de a renunta cand ne luptam ,,cu morile de vant",simteam ca nu ne mai tin puterile dar aceste lucruri se uita repede in momentul cand sunteti parinti.O sa gasesti tu o solutie prin care sa-ti convingi sotul sa nu renuntati ,nu va privati de bucuria de a fi cei mai buni parinti din lume caci nimic nu se compara cu acest sentiment! Sa va dea bunul D-zeu sarbatori asa cum le doriti, caci urmatoarele cu siguranta vor fi brazdate de zambetul unui copil![*] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Iridessa Publicat Decembrie 26, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 26, 2012 Amy, si noi am avut un moment de... nehotarare... am avut o pauza intre cele doua atestate. Nu am avut motivatia necesara sa adunam la timp, din nou, toate hartiile! Dar in final am hotarat ca este mai importanta viata noastra si a copilasului nostru decat sistemul si piedicile lui!!! Si ne-am adunat cioburile, le-am lipit la loc, am pus cap la cap dosarul si... in al doilea atestat a venit si fetita noastra! Ascultati-va sufletele si inimile! Acolo creste puiul vostru in fiecare zi. Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
amy2007 Publicat Decembrie 26, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 26, 2012 Multumesc pentru cuvintele frumoase. La noi situatia e putin mai complicata, sotul are deja 2 copii din prima casatorie, maricei, 14 si 11 ani, lui ii e usor sa renunte, mie nu. Cei mici vin de 2 ori pe luna la noi in week-end-uri, iar mie nu imi e de ajuns. Vreau puiul meu, desi si socrii sunt impotriva. Dar eu sunt singura pe lume, parintii mei au murit demult, sora mea traieste in alta tara de multi ani. Chiar asta i-am zis sotului: tu maine daca pleci pe usa asta, eu raman singura. Ii e mai mult teama ca daca nici anul asta nu o sa gasim un copil, o sa continuam la nesfarsit. Dar nu, daca nici la al treilea atestat nu o sa fie ok, renunt. Deja nu mai am nici eu putere. Va pup !id="blue"> ___________________________________________________________________________________ Copiii nu le datoreaza parintilor viata, ci cresterea (Nicolae Iorga) [http://handmadeamy.blogspot.com/] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dacris77 Publicat Decembrie 26, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 26, 2012 Amy 2007,nu te descuraja, esti atat de aproape! v-ati chinuit pana acum ca sa abandonati totul? cei de la ORA tin cont de vechimea atestatului, este un avantaj in plus pt tine, profita de ea! haide, vei uita totul cand vei ajunge sus! nu v-a prezentat niciun copil pana acum? ati stat pe capul celor de la birouri? pupici! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gabriela_tutuianu Publicat Decembrie 26, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 26, 2012 amy2007id="red"> fii tare si nu renunta la visul tau . asa cum ai aspus sotul are deja copii , ii este usor sa renunte si poate este si normal . se gandfeste la viitorul lor , nu ar avea sens sa mai accepte inca un copil . dar pentru tine inseamna totul . nu renunta . cand vei petrece prima seara acasa cu bebelusul tau / al vostru , vei vedea ca a meritat fiecare clipa de lupta .acestea sunt incercarile tale . trebuie doar sa fii puternica si sa treci peste ele . poti adopta doar tu un copil , nu trebuie decat sotul sa fie de acord sa il cresti in locuinta comuna . [flo] valentina id="red">, nu stiu nimic despre tine si astept vesti . spre sa-mi spui ca ai petrecut un craciun cum nu ai mai petrectu pana acum . astept ... "niciodata nu e prea tarziu" Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
denisa220972 Postat Decembrie 27, 2012 Raport Distribuie Postat Decembrie 27, 2012 Buna dragelor mele , Este seara de Craciun in care se spun povesti, povesti cu printese si printi , eu nu am sa spun o poveste de undeva citita, doar povestea mea , a familiei mele , o poveste cu un zbucium al meu intins pe o perioada de trei ani, nu o scriu pentru a ma critica cineva sau sa va invat ,” faceti asa cum am facut eu” , o scriu pur si simplu, poate sunt fete care stiu sa citeasca printre randuri , sa traga o concluzie daca fac bine, daca sa riste sau nu, fiecare sa faca asa cum simte. Toate in viata sunt predestinate , asta este concluzia mea, am sa incerc sa explic putin ce este cu acest ID-u al meu dupa forum, pe mine nu ma cheama in realitate Denisa, sa stiti ca nu este nici numele copilului meu dupa adoptie lui de catre mine. Acest nume pe mine ma urmareste de 26 de ani, eram in liceu, eram noua fete cu acelasi prenume, cand se striga M……. eram un cor de fete care raspundeam, am hotarat sa ne schimbam prenumele, fiecare si-a ales un nou prenume, al meu a fost DENISA, nu era un nume prea des intalnit la timpul acela( era in voga ALEXANDRA, IOANA ) . Si am spus intr-o doara daca voi avea o fetita am sa o botez DENISA. Bineinteles ca viata si-a urmat cursul , scoala, facultate, casatorie( tarziu[:D]) am uitat de acest nume, am inceput sa ma lupt cu viata, sa-mi schimb destinul de a avea un copil al meu, dar la destinul meu scria alceva. In acea perioada mi-am facut si cont pe DC, nustiu de ce mi-am amintit de Denisa si l-am trecut fiindca oricum pe mine ma alinta cunoscuti cu COCO, COCUTA si tot asa niciodata nu-mi spun pe nume. Dupa ce am facut nenumarate inseminari si fertilizari am ramas insarcinata si am pierdut sarcina, asa a fost sa fie. Dupa ce am pierdut sarcina , mama mi-a spus “ Ma doare sufletul sa te tot vad prin spitale, sa vad cu i-ti bati joc de sanatatea ta, de ce nu incerci sa adopti un copil, fiindca stiu sigur ca-l vei iubi la fel ca si pe al tau”. Soacra mea i-mi spunea “aveti grija de sanatatea voastra” . In mintea mea totul era asa : Sa fac tot ce tine de puterea mea ca om ca, nu cumva mai tarziu sa-mi reprosez “ oare daca faceam nustiu ce , poate reuseam". Atunci am realizat ca am ajuns la un capat de drum( pishic eram la pamant). In seara cand am venit de la spitat am discutat cu sotul,a fost de acord cu propunerea de a adopta un copil. Si asa m-am trezit eu cu noaptea in cap si am plecat la protectie si am inceput sa pun intrebari Ce? Cum? Nu prea am primit multe raspunsuri, dar cum eu intru pe usa si ies pe geam, am intalnit o persoana dezinteresata ,foarte draguta care ma invatat ce sa fac, am respecta ceea ce mi-a spus , dar in sufletul meu nu prea vedeam nicio raza de lumina, faceam totul automat, ei na la cat am cheltuit ce mai inseamna inca ceva banuti acolo. Asa am facut doua dosare , unul pentru plasament si unul pentru adoptie, am terminat si cursurile ptr. atestare si am inceput sa astept cumintica si sa dau telefon cand si cand sa nu cumva sa le strez pe doamne- la fel de dragute si ele i-mi raspundeau “nu sunt copii adoptabili” asteptati-va randul" cand le mai vedeam ca se plange pe la TV ca, au copii foarte multi abandonati, ca maternitatiile sunt pline, schimbam postul sa nu le mai vad ca , ma apucau nervi. Pana intr-o zi ma intalnesc cu cine care sa atestat cu noi si i-mi spune ca are un copil acasa de 6 luni( varsta), si atunci am stat drept si am judecat stramb( corect)Ma cum doamne iarta-ma deci a avut nr. de dosar cu 3…., deci nu are cum sa adopte inaintea altor famiili decat sarind peste randuri, daca cei care a venit dupa mine au adopta eu de ce nu?. Si uite-asa m-am apucat eu de facut tampeni, asa ca, am dat sfoara in tara. Nasa mea de cununie este o tipa in genul meu mai vulcanica, mai nastrusnica, ma trezesc ca ma suna intr-o seara – Fina hai ca ti-am gasit copil, maine daca vrei putem sa mergem sa-l vedem, m-au luat toate caldurile si transpiratile, atat am intrebat - Ce este ? -Fetita ,este bine? -Ei na, este ok. Ii spun sotului ce si cum, saracu ce sa spuna decat HAI ! In noaptea acea daca nu am facut atatea scenari in cap daca adun cat am atipit cred ca nu-mi iese 1h. A doua zi urcarea in masini plecare , fiindca era ceva distanta intre noi – Nasa i-mi spune vezi ca mai are un fratior ( sa nu ma duc cu mana goala la el) - OK, - m-am dus la magazin sa cumpar ceva pentru ei, cred ca am stat 20 de minute si nu reuseam sa ma adun ce vroiam sa cumpar , intr-un final am ales un plus mare pentru fetita si o masinuta ptr. baiat si dulciuri. Cand mai aveam 30 km pana la destinatie incepe sa ninga, asa frumos ca in povesti, in mintea mea era un semn de bun augur. Ajungem la casa respective ne invita oameni in casa , emotii pe capul meu de am inceput sa plang, de am speriat oameni, nu intelegeau ce am[:D]. In casa am intalnit doi copii, frumosi , baitelul mi-a venit in tampinare, fetita nici nu sa dat jos din pat( avea 1 si 5 luni), cu degetelul in gurita, isi sugea de zor nevoie degetelul, nici nu ma bagat in seama, la sot a avut o trasarire, baietelul sa lipit de mine ca o stampila, ea nici nu intorcea capul, dar o surprindeam ca se uita cu coada ochiului si ma examineaza, cand i-am dat jucariile ea a furat masinuta si a fugit cu ea la sot in brate, am incercat sa o pacalesc cu plusul, nimic, i-mi spune printre dinti ca: - A mea, nu dau. - OK. Au inceput( bunica +tatal) sa-mi explice de ce vor sa o dea spre adoptie, am inteles , motivele, este intradevar greu sa cresti singur doi copii mici fara o sursa de venit. Atunci mi-a spus Tatal ca : prefera sa nu o mai vada niciodata decat sa-i planga de mila, fiindca nu poate sa-i ofere un trai decent. Am discutat ca doresc totul legal, fiindca nu vreau sa risc, sa ma trezesc ia copilul, na copilul. A fost de acord. La iesirea pe usa am realizat ca stiu cum il cheama pe baietel dar nu stiu cum o cheama pe fetita , am intrebat , raspunsul a fost naucitor : DENISA. Am plecat cu inima franta, fiindca nu stiam pe ce drumuri sa o apuc.Ma urmarit imaginea ei cu degetelul in gurita, tot drumul pana acasa. A doua zi la Protectia Copilului, am pus intrebari in stanga si dreapta raspunsul a fost asa: - Nu se poate fiindca, se face o ancheta sociala din care reiese ca pentru un copil sunt conditii de crestere si educare iar pentru celalalt nu. Si mai ales ca nu avem voie sa ne cautam noi copilul, ori ii baga pe amandoi in sistem si ii iau pe amandoi, ori ii pastreaza pe amandoi. Bun, comunic tatalui ce si cum si i-mi spune ca nu poate sa renunte la amandoi, fiindca si asa i-si imparte sufletul in doua. Asa ca m-am linistit si mereu ma urmarit chipul ei, bine nu trece mult timp, suna nasa din nou, - Fina am gasit altul, dar stai sa-ti explic, este insarcinata in 28 saptamani , nu este casatorita . - Bine nasa, o luam de la capat( Eu matusa celei care doreste sa adopte[:D]am spus ca sunt) Urcate in masina , cunoaste viitoarea mamica,o fata simpla de la tara,frumusica , sanatoasa, fai analize cat mai multe, ecografe cat mai sofisticate, daca gaseam si 7D ma duceam si acolo, aflul si sexul copilului o fetita. Fiindca ea pana la 7 luni nu facuse nicio analiza , nimic ,nimic, bune rezultatele la analize , cu exceptia faptului ca avea o anemie ,dute cumparai medicamentele necesare, ii dau lista cum sa le ia si cand , ma mananca undeva sa-i spun sa aiba o alimentatie mai bogata in vitamine , bine i-mi incepe cu stiti noi nu prea avem bani, din start am spus - eu bani nu-ti dau sub nicio forma, iti aduc de mancare si atat. Bine fetelor si de aici incep sa arat precum vacuta de la Milka si sotul precum magarul acela din desene pe care scrie "Luzar". Sa nu cumva sa credeti ca eram atat de proasta , eram constienta de tot ce se intampla, dar fugem cu pachetele de mancare de-mi flutura parul in cap si i-mi spuneam ce proasta sunt[:D]. Sotul bineinteles ca mi-a canta in struna, suna telefonul, Coco fugi ca-i este foame lui Clementina( asa o botezase mama mea). Mai era o luna pana sa Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Maribela Publicat Decembrie 27, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 27, 2012 O poveste emotionanta spusa intr-un fel aparte.Ma bucur ca totul s-a sfarsit cu bine!Atunci cand Dumnezeu vrea,se infaptuieste, oricat ar parea de greu!La multi ani tuturor si sa aveti incredere ca Dumnezeu nu ne lasa,ca are ceva bun pentru noi,acolo,in planurile lui!Va pup! Doar cei ce cred,inving!O mamica fericita!!! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
simo_73 Publicat Decembrie 27, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 27, 2012 Denisa, povestea ta m-a impresionat, (poti sa scrii o carte, ai talent), asa este cum spui si tu daca iti este sortit sa devii parinte o sa fim parintii unui copilas, cu gandul acesta am inceput drumul catre reatestare, dar daca nici dupa reatestare nu se intampla, nici eu nici sptul nu mai avem puterea sa mai trecem inca o data timp de 4 luni prin aceleasi intrebari de parca cei de le directie nici nu te-ar cunoaste, mi se pare absurd sa ti se puna aceleasi intrebari ca si la primul atestat, mi se pare absurd ca sistemul acesta sa tot o lungeasca cand sunt atati copii care nu se bucura de dragostea de parinte, mi se pare absurd ca sa fie atatia copii care stau la maternale, prin orfelinate, prin spitale cand atatia oameni (familii) ii asteapta sa ii stringa in brate, ii asteapta sa le ofere tot ce e mai bun pentru ei, ii asteapta sa le vegheze somnul, ii asteapta sa le calauzeasca drumul in viata, ii asteapta, ii asteapta, ii asteapta.......... PS - AMY nu ne ramane decat sa credem in Bunul Dumnezeu ca va fi bine si pentru noi cei care ii asteptam pe acesti copilasi sa vina in sanul nostru. In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma. (Will Rogers) Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dacris77 Publicat Decembrie 27, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 27, 2012 Superba povestea! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
gabriela_tutuianu Publicat Decembrie 28, 2012 Raport Distribuie Publicat Decembrie 28, 2012 felicitari denisaid="red"> pemtru hotararea ta . [flo] "niciodata nu e prea tarziu" Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts