cand femeia insala

[Rufus]

quote:

---

Originally posted by ruxij
In asteptarea rosiilor, parerea mea e sa stai langa copil si barbat si sa lasi naibii caii verzi de pe pereti.

---

Cam dur. Dar foarte bine spus... Ai insa dreptul la o optiune. Cum a spus si Marius. De ce te-ai intors din drum? Si daca te-ai intors de ce mai visezi? [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[Elise]

In locul tau, as pune copilul pe primul plan. Voi... trei sinteti adulti, ce-si face omul cu mina lui e lucru manual, dar copilul saracul n-are nici o vina. Deci m-as gindi care sint optiunile din punctul de vedere al situatiei copilului: poti sa continui bine merci viata cu sotul tau de acum incolo, si sa-i oferi copilului un mediu cald si echilibrat? Fara tensiuni intre voi, fara resentimente? Sau o sa aiba parte de o mama vesnic nemultumita si constienta de "sacrificiul" pe care l-a facut - eventual asteptind compensarea, si proiectind asteptari nefiresti asupra copilului? Ca doar pentru copil ai ramas intr-o casnicie care nu iti aduce satisfactii, macar copilul sa-ti aduca?! Sau crezi ca ar fi mai bine sa desparti copilul de tatatl lui biologic - si aici intervin alte discutii: cine e "celalalt"? E dispus sa te accepte pe tine, dar pe copil e dispus sa-l accepte? Dar copilul pe el? Care crezi ca ar fi relatia lor? ... analizeaza lucrurile din toate punctele de vedere si ia o decizie. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]

[wonderful]

Sa spunem ca pleci cu celalalt: 1)n-ai sa il cauti pe sotul tau in tot ce face si spune iubitul?2)daca peste un timp te indragostesti de altul?Nu spune'nu' ca nu se stie niciodata.

[ileanna]

madam diana, dar mata cand l-ai despartit pe viitorul sotz de iubita lui? sau dc nu sunt acte si kupii e ok? amelllyee eu zic sa te gandesti in ordinea in care au zis Elise si Felicia. Never say NEVER.

[Miramar]

De acord cu Ileana.

[szivarvany]

Parerea mea: ai de ales intre familia ta actuala (sot si copil) si sufletul tau (aici tin sa scriu ca dragostea fata de copilul tau ramane aceeasi, indiferent de ce ti se intampla, sunt sigura, asa cum sigur iti vei creste fetita in continuare) . Trebuie sa te gandesti foarte bine, in primul rand sa ai in vedere ca poate nu functioneaza, poate dragostea nu e totul, si va trebui sa -ti cresti copila singura. Gandeste-te foarte bine si fii sigura ca nu vei regreta ce ai acum pt ceva ce poate nu e asa cum speri. Sau poate asta e sansa ta la un viitor plin de impliniri. NU exista garantii !!! E foarte greu. Unii ar spune ca daca ramai o faci din lasitate. Altii te pot condamna foarte aspru ca ti-ai acordat o alta sansa. Eu iti doresc sa alegi cea mai buna solutie pt tine si fetita ta. ________________________________________ Daria & [zana] [url="http://www.webshots.com/user/giulia16"]GIULIA_(2004_08_16)[/url]

[mamitzica]

Eu as zice sa nu dai cioara de acasa pentru aia de pe gard.

[mihuta]

1: orice alegere e mai buna decat nici o alegere. Tu iti petreci viata in expectativa, netraind nici casnicia cum ar trebui nici noua relatie cum ar trebui. Fa o alegere si accepta consecintele care apar. 2: nu e important atat ce are unul si n-are celalalt ci cum te simti tu in relatia cu iubitul de exemplu si nu te-ai simtit vreodata in relatia cu sotul. Aici e cheia a ceea ce lipseste de acasa. De aici pot face alegerea sa-ti vezi de noua viata sau daca nu, stii ce ai de reparat/adaugat la casnicia ta. [gravi] 24s + [fetita] Sophia

[amelllyee]

OFF...aveti dreptate...stiu asta, mintea imi spune asta..stiu ca asta trebuie sa fac,( sa raman cu sotul si fetita) si totusi mi-e teama ca nu-l voi uita....adevarul este ca nici nu am incercat sa-l uit, din aprilie 2005, ne-am vazut permanent( fiind colegi de servici), am avut si cateva delegatii, la mare ..la munte...( avem aceleasi gusturi in tot...mama imi spunea ca parca as fi o adolescenta de 16 ani..iar sora mea mi-a spus sa am grija cu criza femeii de 30 de ani -- eu am 32) nu mai am prea mult timp la dispozitie ca sa iau o hotarare...ptr ca intr-un final ..sotul meu mi-a spus ca daca nu-l mai iubesc si chiar vreau sa divortez..ok..sa o fac( cu toate ca plangea aproape cand i-am spus ca fetita ramane cu mine)... sincer mi-e frica si sa raman cu sotul meu..daca toata viata imi va reprosa..daca familia ..rudele..si nu stiu ..cativa tot mai sunt dintre cunostinte care au auzit macar zvonuri...vor rade la nesfarsit de mine, ca mi-am inselat sotul????...acum barbatul respectiv imi spune ca trebuie sa ma casatoresc cu el..ptr ca el a divortat ptr mine...si ma simt vinovata si fata de el...le-am incurcat rau..ptr ca lucrurile au ajuns departe..si nu stiu in ce parte e mai9 bine sa o iau.....

[Elise]

diana, amelllyee nu e sotul tau. Cam incurci borcanele. In alta ordine de idei, asta e viata, astia sintem si astia sint oamenii: se mai intimpla si ca unul din cei doi sa "scape" pe alaturi. Dar varianta cea mai dezavantajoasa pentru toti cei implicati este stagnarea intr-o situatie in care nimeni nu e fericit: sotul nu e fericit pentru ca a fost incornorat si nu trece peste, EA nu e fericita cu el, celalalt e nefericit ca a ramas si fara nevasta initiala. Si copilul, undeva la mijloc, este cel mai nefericit dintre toti, si nici macar nu intelege ce i se intimpla. Deci, asta fiind cadrul, sustineti in continuare ca da, cu orice pret ar trebui sa traga cu dintii de o casnicie mentinuta artificial, de dragul si de gura lumii. Lume care te condamna, e drept, cum faci un pas, dar cind e sa te ajute... pauza. Nu te ajuta nimeni. In schimb toti sar imediat sa dea cu parul. Elise & [url="http://i177.photobucket.com/albums/w214/bblisa/63.jpg"]BBLisa[/url]