Motricitatea fina.

[Qarina]

Ha ha, da la 8 ani ocupa o bucata consistenta din pat. Ciudat cu expresiile faciale, noi nu avem asa ceva.

 

te cred ca e extenuant, daca poti sa ai oricat ajutor, fa-o. Adhd kids spun diverse articole beneficiaza f mult de natura si joaca in iarba, mai mult decat parc standard, beton etc.

 

sport mult. Cand te muti inapoi la casa ia un sac de box. E am in plan pt toamna viitoare. Vezi ce il linisteste. Al meu cel mare sta ca un motan si toarce la povesti si masaj, desi al tau e inca micut, poti incerca.

 

si nu stiu daca e regula, dar sincer pe masura ce trece timpul e tot mai bine.

[ela_04]

Nu am nici un ajutor... si acum chiar nu imi permit unul... asta e.

Sport nu prea e incantat de nimic... mie mi-a pacut mult sportul, ma ajuta mult. El ori unde e asa mic... singura lui pacere e sa se catare si sa se balaceasca in apa. 

Dar nu ii place prea tare nici la inot ca sunt reguli :)

 

Stiu din experienta ca timpul ajuta... de asta nici nu am facut o catastrofa din asta. Insa nici nu vreau sa treaca prin greutatile pe care le-am intimpinat eu cu scoala... si in viata.

Sa sti insa ca nu se vindeca niciodata, eu si acum ma impiedic de toate cele, sunt pe maini taiata de la ceapa, un deget mi l-am prins in usa singura si m-am fript sapt trecuta cu tava de friptura [batcap]  dar e mult mai bine decat acum 10 ani si de-a dreptul miraculos fatza de acum 20! 

Ma bucur ca nu e singurul copil care foloseste tot patul cand doarme 

[flo2]

[ela_04]

Tot incerc sa-mi aduc aminte cum eram eu in copilarie... nu prea pot. Toate imaginile se deruleaza extrem de repede in capul meu. Din copilaria mica...

Insa imi aduc aminte extrem de bine momentele de liniste... cand eram la un picnic... sau pe malul unui lac.

 

Pe la 10-12 ani eram un cosmar miscator... tot timpul veneam cu pantalonii rupti pe vreundeva (in genunchi cel mai des), picioare rupte, cioburi de scos... ma jucam mai mult cu baietii... nu aveam rabdare sa pieptan la o papusa pana ii cadea parul   consideram ca e o prostie asta. 

Adidasii erau cate o pereche pe luna... o disperasem pe maica-mea. Care era singura cu 2 copii de crescut. Ma trimetea uneori cu ei rupti la scoala si ma duceam si asa. 

Nu ma deranja cu nimic. Nu prea stiam eu ce e rusinea.

Am fost un baietoi.

 

La scoala dese ori vorbeam neintrebata, vb cu alti copii... de multe ori m-au scos afara din clasa pe motiv ca deranjez ora. Chiar si la liceu...

Citeam alte carti pe sub banca si ma trezeam razand singura cand prof preda cine stie ce materie plictisitoare...

In primii ani de scoala a fost dezastru... prin clasa a 4 a am invatat tabla imultirii cu un unchi care ma punea sa o tot citesc si sa o tot repet...

Mai tarziu am obs ca daca ceva imi place ma focusez mai usor... asa ca ma autoconvingeam cumva ca imi place materia respectiva. La matematica pierdusem mult tot mutandu-ma cu scoala din cauza divortului alor mei. Nu am reusit sa o inteleg niciodata iar de prin clasa 9 am abandonat ideea ca imi place pt ca era un cosmar.

Insa la orice reuseam sa ma conving ca e o marerie interesanta si ca imi place eram brici. 

Bineinteles ca la bac am copiat la mate. Daca nu, eram pregatita sa il dau iar pana reuseam sa copiez :D 

 

Rau a fost cu depresiile... prima a fost pe la 14-15 ani.... cred ca mai devreme totusi, dupa ce maica-mea m-a batut. Numai stiu ce mai facusem, nu imi mai aduc aminte ca numai tampenii faceam.

A doua a fost in germania. De asta m-am si intors. Reguli multe acolo, prieteni sa socializez nu aveam ... a fost naspa ca nu m-am obisnuit deloc.

A 3 a si cea mai urata a fost depresia postnatala.

Insa fiecare criza de nervi aduce si o depresie... fie inainte, fie dupa. Ce ma aduce in pragul unei crize de nervi este cand vad ca cel de langa mine nu ma intelege, minte, sau incearca.

Crizele de nervi sunt si au fost extrem de puternice. De exp cand m-am intors din germania m-am certat cu maica-mea. M-am dus in dormitor si ma dadeam cu capul de sifonier singura :D ca sa nu urlu la ea... sau din cauza ca nu ma intelegea de ce m-am intors... nici numai stiu exact.

Aceste crize au devenit cu timpul tot mai rare... insa ele exista. 

Asta am apreciat cel mai mult la sotul meu ca m-a suporta asa cum sunt eu... la pachet cu aceste crize. A invatat sa ma ajute sa ies mai usor din ele si e langa mine chiar daca sunt asa.

Dupa ele ma linistesc mult. Daca incerc sa le controlez si sa le inabus, intru in depresie urata. Asa am patit dupa ce am nascut baiatul.

 

La scoala nu am avut niciodata rabdare sa-mi recitesc lucrarea si sa imi corectez greselile gramaticale. Cum nu am nici aici pe forum cand scriu. Cand am facuto a iesit lucrarea mea o varza. Am taiat, mazgalit, sters..scris peste, de numai intelegea nimeni nimic

Nu mi-a pus nimeni vreun diagnostic niciodata. Insa cand m-am lovit de probemele baiatului si am citit de adhd m-am recunoscut intr-o clipa...

[Qarina]

Ela imi pare rau sa aud prin cate ai trecut. Dar gandeste asa: cine, mai bine ca tine, poate sa iti inteleaga baiatul si sa-i fie cel mai bun sprijin?

 

eu nu inteleg chestiile astea cu impulsivitate, lipsa de atentie, caci sunt exact pe dos. La un examen anul trecut intr-o sala de 500 de persoane tacanind la tastatura eu nu aveam nici casti nici dopuri in urechi, si n-am fost distrasa nici o secunda. Imi controlez emotiile fara probleme.

 

mi-a fost cumplit de greu sa imi inteleg sotul, cand avea rabufniri. Cum poti sa nu poti sa te controlezi?

 

cu copiii mi-a fost oarecum mai usor ca ma asteptam sa fie copii si diferiti de mine. Dar tot am ajuns cand avea tudor vreo 3 ani sa nu mai pot intelege si accepta anumite lucruri. Noroc ca nu m-a tinut mult faza asta.

 

asa ca vezi, cat de rau suna, oarecum ai un head start si poti marsa pe asta. 

 

Si mai vreau sa spun ceva, fara sa ma intelegi gresit, sper. Uneori simptomele de adhd pot fi atat de severe incat e chin pt toata lumea si medicatia ajuta mult. Eu am un coleg de munca adhd care recunoaste ca de cand a inceput medicatia, student fiind, viata lui s-a schimbat. Acum e parinte cu copii mici si cand renunta la medicatie, he's losing it. Nu i se mai aduna 1 cu 1. In rest, he's perfectly fine.

 

eu sincer nu iau in calcul medicatia la ora asta. Daca voi simti ca nu putem controla cu autocontrol, yoga, tehnici de concentrare, sport, exista varianta suplimente si daca nimic nu merge nu cred ca voi spune nu si voi incerca si medcatie. Dar sincer la ce progrese am vazut, nu cred ca va fi cazul. 

 

T. Mai are rabufniri doar dand e super obosit sau f stresat, coplesit. In rest, sa bat in lemn, au trecut 4 saptamani de cand nu am decat note de cat de bine s-a descurcat la scoala in caiet. Si am avut perioade cand avea 2-3 incidente pe zi

 

am avut perioade cand numai gandul ca trebuie sa mergem in grupuri, activitati cu alte familii ne taia picioarele si ne punea nod in gat si nu puteam indura nici macar gandul la privirile celor din jur. Ne apuca plansul noaptea cand ei dormeau sincer si ne intrebam de ce nu putem avea si noi copii ca altii. Momente in care vroiau la piscina sau la vreo petreere sau playdate si pur si simplu eram atat de coplesiti ca spuneam nu.  Dureaza sa-ti construiesti imunitatea. Si capac peste toate, la anul ii vom face si celui mic testele caci nici el nu pare a fi departe de adhd, au contraire. Din fericire el nu pare sa aiba probleme de comportament la scoala, le tine bine in frau, in schimb acasa, aiaiaiiiiiiii

 

Nu ma mai lungesc. 

sunt sigura ca o sa gasiti cea mai buna cale pt voi si veti fi bine!

[ela_04]

 

mi-a fost cumplit de greu sa imi inteleg sotul, cand avea rabufniri. Cum poti sa nu poti sa te controlezi?

 

 

Aqai, furia asta... crizele de nervi... e ceva ce simti ca te sufoca. Am spus ca atunci cand am nascut am incercat sa le controlez, sa nu devin agitata pt copil care si asa era destul de agitat. Dar mi-a facut extrem de rau... am cazut intr-o depresie ingrozitoare si am ajuns sa ma duca sotul meu de mana la psihiatrie. Ca m-a gasit jelind dupa o tipa care o aratau astia la tv ca se aruncase de la etaj cu tot cu copil in brate. Cred ca plangeam de vreo 2 ore... 

Asta a fost singura data cand am avut parte de ajutor specializat. In rest m-am descurcat dupa puteri si am incercat sa ma cunosc cat mai bine.

 

Da, inteleg perfect baiatul dar e micut si mi-e tare greu sa-l ajut mai ales ca nici nu prea ma lasa. Mult mai bine lucreaza cu cineva din exterior decat cu noi. Nu stiu de ce si mie tare ciuda pe asta.

Si e greu si pt ca suntem la fel... eu trebuie sa ma controlez aprope tot timpul. El vorbeste in continuu, e intr-o continua miscare, iar eu uneori simt ca expodez. Atunci ma duc la baie si imi fac un dus. Inainte ma puneam pe plans si ma descarcam... acum nici timp pt asta nu am :) fata e langa mine la baie se joaca la butoanele de la masina de spalat.

 

Acum cred ca am ajuns sa am cate o rabufnire de genu asta pe an. Sunt extrem de rare si apar pe fondul unui stres major.

Dar atunci cand apar ciudat e ca le simt din timp... la ultima ii spuneam sotului mai in gluma mai in serios ca urmeaza sa fac o criza de nervi :)

 

Ma gandeam ca poate sunt doar excentrica, poate doar excesiv de extrovertita... :)

Poate e de vina glanda tiroida sau zodia... 

 

Ieri am iesit toti la o pizza ca nu aveam chef de nici o mancare. A fost ok pana la sfarsit cand nu a mai avut rabdare sa o spalam pe cea mica pe maini si sa cerem nota...

Asa ca in urlete de lupta eu m-am dus la masina cu ei iar tati a platit nota. Adica evacuam imediat sala cand simtim ca lucrurile tind sa ne scape de sub control.:) 

[ela_04]

Mai vroiam  sa spun ca exista si o parte buna... se pare ca exista un D-zeu in toate.

Desi am avut parte de multe arsuri unele chiar grave, pielea mea se reface extrem de rapid si de ok. Nu am semne mai deloc. 

Am semne unde am avut cusaturi pe picior sau rani mai grave. O data mi-a intrat un ciob din nisip pana la os. Acolo am semn.

Am o intuitie destul de buna, si chiar daca exprimarea in scris nu e perfecta comunicarea e buna.

Si am avut noroc de ce sa nu recunosc... la cat de neatenta si de grabita sunt mereu... cineva acolo sus chiar ma iubeste 

[monicabo]

Ela [grup]  [flo2]  [floare3]  [flo]

[ela_04]

Multumesc Monica pt suport!  [flo2]

Adevarul e ca ma simt cam in pielea goala scriind despre toate astea. Si parca vad peste un an doi ca cineva o sa-mi de-a peste degete... asta e. O fac in speranta ca poate pe cineva va ajuta macar sa inteleaga mai bine pe cel/cea cu probleme din jurul sau.

 

Copilul cu adhd (mereu imi vine sa spun cu probleme  asta eram eu) va invata foarte repede sa se ascunda. Sa-si ascunda frustrarile, neputinta, in spatele unui zambet. 

Un astfel de copil nu e deloc prost. El vede societatea in care traieste si consecintele nerespectarii reguilor sale. Invata f repede sa fie fermecator -pt atunci cand o da in bara sau plin de umor. 

 

Iar rabufnirile sale vor fi din ce in ce mai rare in societate. Insa acasa raman. 

Ma gandeam ca eu imi ascundeam astfel de furii si de maica-mea. Banuiesc ca e vb de incredere. Trebuie sa ai mare incredere in cineva si sa sti ca te iubeste mult ca sa poti rabufni. Daca nu este nimeni acolo pe care sa-l sti ca te va accepta si asa, o va face intr-un colt al camerei sale...

Sa nu isi inchipuie cineva ca eu merg pe strada urland sau dand din picioare  [:-)))]

[Qarina]

ei nu, stiu eu ca esti big trouble maker :)))) 

 

din ce am vazut, ela, sa stii ca un sport, cu cat mai solicitant, cu atat iti consuma energiile acelea negative. se va vedea in timp.

 

nu glumesc, ia-ti un sac de box acasa cand te muti la loc. si fa-ti obiceiul sa-ti versi nervii pe el zilnic :))))

 

zice la carte ca animalele de companie sunt iar f indicate. vezi in ce masura simti ca te inhami la un animalut de casa. noi sambata ne-am marit familia cu Mr. Basil, un leopard gecko.

 

si mai ales mai ales de construit imunitate fata de cei din jur si curaj sa ripostezi atunci cand se poarta nepotrivit fata de copilul tau. eu m-am infipt si intr-un vecin deplasat, si in invatatoare, si intr-o supraveghetoare de tabara chiar acum in vacanta de primavara cand a fost nevoie si o fac fara probleme cu oricine isi calca limitele si incepe sa-si imagineze ca are dreptul sa-mi "educe" copilul ca ei nu o fac sau sa vine cu copmentarii binevoitoare.

 

si tot din experienta, mai bine comanzi pizza acasa :) si gasesti restaurante bufet sau ai cu tine mereu ipad, carti, caiete creioane daca trebuie sa mergeti la restaurant a la carte.

 

si nu abandona inotul. da, sunt reguli, da, el le ignora, dar in mintea lui mica se inregistraza si nici n-o sa-ti dai seama cand numai vei vedea ca inoata bine, ca respecta reglulile din ce in ce mai mult.

 

aaaa. si umple-i cada de apa sa faca baie cand nu mai poti s-o scoti la capat cu el :)

[ela_04]

ei nu, stiu eu ca esti big trouble maker :)))) 

 

[:-)))]  [:-)))]  [:-)))]  nu recunosc nimic!  

 

Am notat oricum ideea cu sacul de box...chiar ma gandeam ca daca baiatului nu-i place pot sa-l folosesc eu.

Caini avem 2. Dar nu in casa... pe unul din ei ma gandeam sa-l dau pt ca e destul de obositor pt mine sa tot am grija de ei si de copii in acelasi timp. Numai la masa de pranz trebuie sa pregatesc 4 feluri de mancare pt gustul fiecariua. Aleluia! Si cu stransul de kk iar am o problema majora deja. 

Cu 2 copii mici parul de caine ne mai lipsea din casa ca in rest le aveam pe toate. Am zis ca las eu destul par asa ca cei doi caini dorm afara. 

 

 

si mai ales mai ales de construit imunitate fata de cei din jur si curaj sa ripostezi atunci cand se poarta nepotrivit fata de copilul tau. eu m-am infipt si intr-un vecin deplasat, si in invatatoare, si intr-o supraveghetoare de tabara chiar acum in vacanta de primavara cand a fost nevoie si o fac fara probleme cu oricine isi calca limitele si incepe sa-si imagineze ca are dreptul sa-mi "educe" copilul ca ei nu o fac sau sa vine cu copmentarii binevoitoare.

 

Aici m-ai nimerit bine. De cate ori se gaseste cate o doamna de genul asta raman blocata. Deci ma blochez de tot... nu stiu daca sa rad, sa plang, sau sa-i urez de "bine".

Ultima data a fost cand cautam sa ne mutam cu chirie prin zona cu un agent imobiliar care ziceai ca face instructaj cu fi-miu.... "treci pe trotoar imediat!", "taci din gura!", "stai pe loc!" Pur si simplu nu am zis nimic ca ma uitam curioasa sa vad si daca o asculta si pana unde poate merge. Si la sfarsit nu am reusit sa scot decat ...astept tel dvs. 

Bineinteles ca raspunsul a fost negativ. Proprietarul prefera o familie fara copii! 

Zici ca a inebunit lumea asta de tot. Am primit atatea refuzuri din cauza celor 2 copii ca am hotarat sa locuim in garsoniera asta in care oricum nu statea nimeni. Mai facem si economie! Dar e naspa rau

 

La pizzerie am mers pt ca uneori mai simtim si noi adulti nevoia de a mai iesi prin oras. Si cum pe cei mici nu avem cu cine sa-i lasam .. mergem in gasca. Nu ne riscam noi mereu...doar asa din an in Paste. 

Ok. O sa-l inscriu si la bazinul de aici din cartier... ca am vazut ca se fac cursuri. Sa vedem ce iese pana la urma. 

 

Azi am aflat de ce nu mai vrea la gradinita. Pai de ce sa mearga decat el, si Alexandra sa ramana acasa. Vrea si el sa stea acasa sa mergem in parc si la cumparaturi.

I-am explicat ca pe ea inca nu o primeste la gradi si ca din toamna merge si ea la cresa... degeaba. Nu vrea. Mai lucram la chestia asta. Oricum e bine ca mi-a zis, macar stiu de ce face ca toate visele.