Comunicarea eficienta

[coraly]

Da, in mod sigur are si ceva calitati. Cu ce te incalzesc pe tine insa? Si pe copil? Te-ai maritat pentru copil sau de ce? Pentru sustinere financiara? Ca doar nu suntem in secolul 19 sa o faci de rusine. Sau ca 'sa aiba copilul tata?' Daca nu exista iubire sau macar respect si prietenie intre voi, nu aveti ce cauta sub acelasi acoperis. Va veti distruge reciproc, dar, cel mai rau, veti face mult rau copilului. Nu stiu de ce te amagesti tu cu calitatile lui, atata vreme cat nu da 2 bani pe tine, nu te place nici fizic, nici psihic. Regaseste-ti respectul fata de tine! Nu sta cu un asemenea om. Ai si tu o sansa la fericire si implinire in dragoste in viata asta, nu crezi? Copilul este fericit cand mama este fericita. Daca tot e asa tata bun, poate linistit sa plateasca pensie alimentara si sa impartiti custodia. Care e problema? Nu pricep cum poti sta langa cineva care te dispretuieste asa fatis, ca de batut ce sa zic... Coraly, Sergiu (3 ian 2005) si Dominic (11 mai 2009) [url="http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=97022"]Alaptatul - Help Line[/url]

[larasarit]

Mi-a facut asa de bine sa va citesc, va multumesc mult, acum stiu unde ma aflu

[herra]

Citat:

citat din mesajul lui larasarit Lady da, o sa ma duc la psiholog. Am amintit de exa pt ca vroiam sa se inteleaga ca ceea ce face el nu are nici o legatura cu stresul si nici nu e un comportament aparut acum. Herra era vorba de o injuratura acolo nu de gasit vinovat sau scuza. Nu-s troll, te inteleg, la fel gandesc si eu cand mai vad cate un subiect de user nou in care ceva nu pare in regula. Cristoiu o limita am trasata, undeva foarte departe. Da, nici eu nu-l pot respecta, sigur ca nu doar o parte e nebuna si cealalta e miel. Multumesc Marius. Coraly un om nu-i doar bun sau doar rau, bruta cum zici tu. M-am mintit din prima clipa, apoi a trebuit sa cred ca decizia luata de mine e cea buna.

nu stiu la ce te referi. din pacate se pare ca e reciproca neintelegerea.

[marius]

Drama mamelor si a femeilor (nu stiu m-am intrebat din ce in ce mai des de ce?) este ca au o anumita conformatie psihologica (este opinia mea) care nu stiu din ce motiv le "dicteaza" ca un ceas "asteapta", "copilul", "poate eu sunt de vina", "e barbat, ei sunt altfel", "daca totusi...", "ce voi spune copilului...", "ce va spune mama/lumea?", "ce voi face singura?", "cum o sa arat asa fara sot?"... Sunt doar o parte din zecile de intrebari spuse sau poate doar gandite de ea. Sa fie o conformatie naturala? Sa fie o reminiscenta sociala? Cat este dat de la natura si cat este cutuma prost promovata (jnca)? Pentru ca daca este in firea femeii nu prea am ce spune, nu te poti bate cu ce natura te inzestreaza. Insa daca este (si eu cred ca o buna parte este) o reminiscenta a unor relatii interumane, sociale, cutume depasite moral atunci cred ca ar fi timpul sa se discute din ce in ce mai mult despre adevarata fata, putere si posibilitate a oricarei femei in societate.

[histamina]

marius, este o cutuma sociala invechita. fina mea a asteptat pana la 38 de ani,virgina,ca sa se marite si a nimerit oribil,dar nu divorteaza,ca e fata cuminte. am niste prietene, sunt pe la 40 de ani,asteapta ca pe vremuri,taica, sa nu cumva....... cunosc femei care nu divorteaza din cauza presiunii familiei.o prietena a fost nevoita sa se mute din oras,ca pe parinti ii aratau lumea cu degetul,iar acestora le era rusine,domnle, cu ea. tampenii d egenul:nimeni nu a divortat in familia mea..... la noi pe strada,alt caz. tipul efectiv a simtit ca nu isi mai iubeste sotia.civilizat s-a dus la judecatorie si a cerut divortul.cu lupte,l-a obtinut. s-au perindat pe rand la usa lui:mama lui, mama ei, ex nevasta.lasa domnule femeie cu 2 copii,nenorocitul. nenorocitul le cumparase deja cate o casa fiecarei fetite si se intalnea cu ele saptamanal.a continuat sa fie tata.fetele sunt acum la cas alor, au avut in el un sprijin permanent,un tata f atent,care mereu le-a intins o mana,care mereu le-a fost prieten.omul si-a refacut viata. sunt vecini care nici acum nu o saluta pe noua nevasta si au trecut numai vreo 15 ani de la divort. 3 ani, ex nevasta urla sa ramana cu el,ca pe ea o sa o rada lumea divortata,ca poate sa o insele,dar sa nu divorteze. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

[ela_04]

Parerea mea e ca aici nu e vb de ce zice lumea/familia. Cineva zicea o data ca ne alegem parteneri puternici tocmai pt ca in subconstient vrem ca ei sa fie tati buni pt copiii nostri, care sa le poata oferi cat mai multe...spiritual, material etc. Numai stiu exact dar persoana respectiva a spuso mai frumos [:)] Cred ca si aici e mai mult o chestie de supravietuire. Din cate am inteles Lasarit nu lucreaza...(poate ma insel) in cazul asta instinctul de supravietuire al ei si al copilului este mai mare decat trauma emotionala si chiar fizica data de casnicie. Multe mame refuza sa divorteze de frica. Pt confortul copilului si al sau, de ce nu. Eu si sotul meu ne-am certat o data...cred ca avea copilul vun an. I-am pus bagajul la usa si fara prea multe discuti am vrut sa spun stop. O prietena m-a intrebat apoi...si ce te faceai daca te lasa. [:)] Simpul. Duceam copilul la cresa si ma intorceam la munca vazandu-mi de viata mea. Oricum e tare ciudata speta [:)] Mami de: baietel [copil] & fetita [bb]

[histamina]

aici e marea gresala:dependenta financiara de el.sunt si situatii fortuite,dar.......... de curand o cunostinta era la pamant.sotul divorta si i-a mai venit cu un copil din flori. ok. dar tu ce ai facut? pai ,pana la 36 de ani 2 copii,pe al doilea cand a aflat ca el are amanta,ca sa il lege de ea,ea zice ca sa il responsabilizeze.a acceptat tacit relatia extraconjugala a lui.ea nu a lucrat nicio zi,ca sa se ocupe de copii.nu a investiti 5 minute in educatia ei. astfel de persoane isi merita soarta. pe noi mama,casnica multa vreme, ne-a invatat ca o femeie trebuie sa fie independenta financiar.de la 16 ani toate trei ne-am castigat banul.gemanuta e cea mai tare dintre noi trei.si ,slava Domnului, am facut si scoli si doctorate. maine daca sotul meu decide sa plece,e liber. ii pot oferi copilului meu cele necesare. de 11 ani oricum eu tin familia.niciodata in viata mea nu am luat un leu de la un barbat,niciodata nu am stat cu nimeni pt ca ar avea ceva material. asta m-a facut puternica si independenta.ca frumoasa si despteapta is oricum si modesta,evident.[:D][pk] http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

[giulia81]

Citat:

citat din mesajul lui histamina aici e marea gresala:dependenta financiara de el.sunt si situatii fortuite,dar.......... de curand o cunostinta era la pamant.sotul divorta si i-a mai venit cu un copil din flori. ok. dar tu ce ai facut? pai ,pana la 36 de ani 2 copii,pe al doilea cand a aflat ca el are amanta,ca sa il lege de ea,ea zice ca sa il responsabilizeze.a acceptat tacit relatia extraconjugala a lui.ea nu a lucrat nicio zi,ca sa se ocupe de copii.nu a investiti 5 minute in educatia ei. astfel de persoane isi merita soarta.

nu stiu daca e corect spus "isi merita soarta"...poate nu au avut pe nimeni sa le sprijine, sa le deschida ochii, au facut cum au stiut ele mai bine, sau cum au vazut in familia lor...poate cu un pic de sprijin reuseau sa isi depaseasca conditia si sa devina femei "puternice" asa cum esti tu, de exemplu. sincer, te admir, ti-am mai spus-o si pe alte topicuri [flo] sunt pefect de acord cu ce zicea Marius "Insa daca este (si eu cred ca o buna parte este) o reminiscenta a unor relatii interumane, sociale, cutume depasite moral atunci cred ca ar fi timpul sa se discute din ce in ce mai mult despre adevarata fata, putere si posibilitate a oricarei femei in societate." __________________________ "Un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice." Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)

[histamina]

de acord cu tine giulia,dar e putin probabil ca macar o persoana intalnita o data in viata s anu le atraga atentia. apoi mai functioneaza,daca functioneaza, modelul social.vezi ca xuleasca si-a luat nu stiu ce pt c alucreaza si vrei si tu. si mai e si situatia zilnica in care trebuie sa ceri bani de la barbat. eu am fost atat de stresata in copilarie de chestia asta,incat toti banii ii iau si ii pun intr-un loc anume de und eluam amandoi.nu se aduna nciiodata cine a adus mai mult. cumnata mea cea mare,la medicina,intre timp a terminat.locuia de la 18 ani cu prietenul ei,prezumtiv sot.au stat 11 ani.tot atatia ani d eumilinte,de da-mi si mie un ban. m-am oferit sa o invat s afac ainjectii,desi e clar ca ar fi trebuit s ainvete la practica,sau macar sa ia tensiunea,sa faca CEVA!nu a vrut.o femeie est eintretinuta de barbat. un an a stat in cas ain contextul in care ex venea si cu cealalta....... a doua cumnata,somera convinsa. o rog,hai macar sa dai meditatii,ca ai facut pedagogicul,psihologia.sa ai macar grija de un copil.aceeasi replica:gaseste ea pe unul. din pacate cea mare e singura,mai bine ca cealalta.a ales o specializare destul de riscanta pneumologia si e la Strasbourg,la spitalul lor central. teoretic,pana isi termina acolo ceea ce are. cea mica,dupa lupte seculare, pe la 26 de ani s-a angajat ca secretara. ambele asteapta marele barbat cu si mai marele portofel........ deci, eu nu cred ca nu au intalnit o femeie care sa le deschida ochii. nu cred ca nu au fost umilite macar o data cadn au cerut bani sotului/partenerului,nu cred ca nu au dorit macar o data sa aiba banul lor. se exclud situatiile extreme:copil bolnav,sotie bolnava,desi si aici.......depinde de boala. http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=167651&nm=Sebastian-Minunea-mea

[giulia81]

in exemplele date de tine, isi merita soarta, intr-adevar... doar sa nu generalizam [flo] __________________________ "Un om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice." Compasiunea fata de animale e intim legata cu bunatatea caracterului si se poate afirma cu siguranta ca cel crud fata de animale nu poate fi un om bun. (Arthur Schopenhauer)