Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

La ce imi trebuie mie jurnal?


Ana-Maria21

Recommended Posts

La ce imi trebuie oare mie jurnal....poate ca sa scriu tot ce e in suflet..tot ce nu am spus la nimeni..?

.de fapt i-am spus cuiva..lui Iubi...numai lui ii pot spune.Da parca prea slaba ma simt in fata lui,ma vad slaba in fata lui,in fata celorlalti ma dau puternica.

Stii ca nu imi place sa imi arat emotiile?Nu imi place sa plang de fata cu familia mea,nu stiu de ce.

Oare de ce am devenit o persoana asa de inchisa in mine?Acum ceva timp....nu stiu cat cred ca acum cativa ani eram foarte deschisa,aveam o relatie cu mama,sora mea.Cu mami nu mai e la fel as sti de ce dar parca nu vreau sa cred..o fiica sa ajunga intr-un fel sa nu isi suporte parintii parca e prea mult asta e cuvantul pe care il caut?

Totul a inceput cand a plecat tati si am ramas singuri cu mami..a fost bine...dar cu timpul ea sa departat de noi.A trait intr-o lume de vis...cat de bine ar fi fost sa fie iar impreuna(cred) si a stat in vis 5 ani iar pe noi ne-a lasat..asa am simtit ,m-am simtit abandonata,pentru ca nu au avut o viata fericita.iar acum a stat si a plns dupa el in loc sa ai grija de noi.Nu o sa-i spun niciodata ce simt nici ei nici lui...Lui ce sa-i spun ca nu a facut bine?M-as enerva degeaba si nu ar intelege nimic.

E in inima mea un alandala de sentimente si nu le pot ordona .

Si pana la urma ma intreb de ce din persoana foarte vorbareata..de care zicea toata lumea ca nu ii mai tace gura am ajuns tacuta..nu imi vine sa scot o varba nu imi vine sa zic nici buna.Sa fie din cauza ca imi e dor de tine?Dar parca incepusem sa ma transform de cand eram impreuna..tot la ei ajung cu gandul...Cred ca nu o sa imi vad de viata si nu o sa fiu pe deplin fericita pana cand nu o sa las in urma trecutul..pana cand nu o sa-i iert..pana cand nu o sa mai fiu nervoasa.

Dar cum?Cum sa fac asta...Doar de as sti..as da orice sa trec peste si sa imi vad de viata mea...pana la urma a fost viata lor,au trait-o cum au vrut sunt sigura ca si eu o sa fac greseli si totusi...de ce sunt atat de inversunata impotriva lor?

As da orice sa las totul in urma si sa imi vad de viata mea.

Ma grabesc sa scriu acum tot ce am pe suflet pentru ca in alta zi nu stiu daca o sa mai vreau sa mi-l deschid...doare.

 

 

http://community.webshots.com/user/AnaMaria360

"Forgive...sounds good,forget..I'm not sure I could,

They say time heals everything...but I'm still waiting....."

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 7
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

Cei mai activi membri în acest subiect

offf cata tristete in ce spui tu...

nu stiu cum sa te consolez sau cum sa te ajut, dar iti sunt alaturi in starea asta proasta, sau in multele stari de tristete pe care le ai si sper din tot sufletul pentru tine si pt toti oamenii tristi, sa iti regasesti linistea si sa ne-o regasim cu totii...

 

Babyblue va pupa pe toti!!id="red">

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Ana draga, esti foarte foarte trista...te inteleg perfect...desi nu sunt psiholog sau asa ceva, cred ca intr-un fel, faptul ca esti intr-un moment nefericit al vietii tale te face sa le vezi pe toate in negru, sa gasesti un motiv pentru asta...si de asta reactionezi asa vis-a-vis de parintii tai...

Personal, cred ca peste o vreme, cand toate se vor aseza, o sa ajungi sa-i intelegi...

Nu stiu nimic despre tine, asa ca sa ma ierti daca imi permit sa-ti dau sfaturi...daca vrei, putem vorbi..asa, pur si simplu...dar cred ca cel mai bine ar fi sa mergi ptr cateva sedinte la un psiholog...poate te ajuta sa-ti deschizi sufletul si sa vezi lucrurile altfel...

Te sarut si ai grija de tine...pana la urma trec toate, ai sa vezi...

Cu drag,

Corina

 

Corina si [copil] Andrei (24.11.2004)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Corina......din cateva cuvinte ale mele parca ma citesti..cred ca te pricepi foarte bine la oameni.E adevarat trec printr-un moment tare nasol si poate din cauza asta dau vina pe ai mei pentru toate.si eu m-am gandit la asta.Deabia astept sa treaca si sa fie totul bine.Va multumesc la amandoua..desi nu vroiam raspunsuri ma jutati mult.multumesc.

 

http://community.webshots.com/user/AnaMaria360

"Forgive...sounds good,forget..I'm not sure I could,

They say time heals everything...but I'm still waiting....."

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 2 weeks later...

Ana Maria...din pacate nu exista o scoala de soti-sotii, asa cum nu exista nici una de parinti...desi probabil ar trebui.

 

Si eu m-am simtit abandonata la o virsta mica - le-am contestat deciziile, m-am indepartat de ei, "m-au pierdut" pentru o buna perioada...

Ne-am reluat relatiile pe parcurs, dar a ramas faptul ca atunci cind aveam nevoie de ei, de amindoi sau macar de unul dintre ei, n-au fost linga mine.

Pentru ei, copilaria mea contine citeva pagini albe.

Intotideauna au considerat ca "celalalt" trebuia sa se ocupe de mine, ca si cum as fi fost o indatorire neplacuta, aruncata de la unul la altul.

 

Am constientizat asta.

Si n-am putut sa o inteleg pina n-am ajuns sa ma casatoresc la rindul meu, sa ma gindesc la copiii, sa imi croiesc singura drumul - uneori cu, alteori fara contribuitia celuilalt.

N-am stiut cit de greu e.

AM crezut ca totul vine de la sine, ca sfarsitul basmului: "...si au trait fericiti pina la adinci batrineti".

 

Nu mi-a spus nimeni ca in realitate e doar un labirint - toata lumea vrea sa ia decizii bune, si atunci de unde atitea greseli?

Am invatat, greu dar am invatat, sa nu mai judec...

 

Elise

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 3 weeks later...

Am vazut zilele trecute o eminiune.....THE MESSENGERS, ei ascultau povestea cuiva si dupa aceea o povesteau la randul lor unui public.

Tema emisiunii era A Ierta.

M-a furnicat pielea la auzul acestui cuvant...a ierta.

Era vorba despre o femeie a carei fata,de 20 de ani,a fost victima unui accident.A murit iar aceasta mama a fost in stare sa-l ierte pe cel vinovat.Poate nu a fost numai el vinovat(nu era in inchisoare)dar cert este ca la iertat.

El nu sa putut ierta in schimb.

M-a emotionat foarte tare ..pana la lacrimi aceasta emisiune.De Ce?

Pentru ca am aflat ca este important pentru dezvoltarea noastra..sufeteasca..psihica sa iertam pe cei care ne-au facut rau.In felul asta ne eliberam de aceasta povara si ne continuam viata.Nu ignoram ce a fost in trecut,nu le cautam scuze doar trecem peste......si cum a spus unul dintre ei""Iarta-i Doamne pentru ca nu stiu ce fac!!!""

Parca asa era.....sa-i iertam pentru ca constient sau inconstient nu au stiut mai bine.

 

Si ma uitam...si plangeam,si stiam ca si eu la randul meu am de iertat si ma intrebam :Dar ea cum a facut?

Si cum fac eu?

Poate daca vroiam se intampla pana acum....Dar VREAU sa iert da parca nu pot scapa de mania,de agresivitatea asta care cateodata pune stapanire pe mine.Am auzit odata ca faci in viata ceea ce ai vazut acasa.

Asta o sa fac eu in viata mea?Ceea ce am urat si o sa urasc toata viata?Ma chinui sa ma controlez...ma chinui sa fiu ma presus de ceea ce urasc,cateodata pot.

Imi e frica sa am copii,daca si ei o s aibe aceeasi sorta.Daca seman asa de mult cu el inat o sa ii tratez la fel.Doamne fereste.

Toti,sau aproape toti zic ca atunci cand o sa se faca mari o sa se poarte cu copii lor altfel decat s-au purtat parintii lor cu ei.Si totusi nu imi pot da seama cum de exact acelasi lucru fac.

21 de ani...si nu pot scapa de mania asta pe care o simt cateodata fata de el.Nu pot.Si incerc sa gasesc explicatii si sa ii gasesc scuze,si ma doare ca e tata,ar trebui sa te intelegi bine cu parintii sau macar sa zici ca au facut cum au stiut mai bine si ca au incercat cat au putut de bine.Poate cateodata asa a facut.......dar cum pot eu sa cred asta cand in momentele de nebuie facea ce facea.

Cand simt ca as fi putut fi mult mai mult decat ceea ce simt,poate o persoana cu mai multa incredere,cu mai multa vointa.

Asta pot incerca sa fiu si de aici incolo.Ce rost are sa ma plnag cand acum sunt mare si ma pot vindeca singura nu?Treci Ana peste ...gata........a fost acum poti sa fii ce vrei tu....(asta zice adultul din mine,sa nu ma mai vaicaresc atat,ca sunt oameni care au suferit si sufera mai mult),dar copilul sacarcu,copilul din mine vrea sa se simta intreg,vrea sa fie fericit si eu ca un adult ce sunt acum nu il pot face fericit.

 

Stiu ca timpul trece,el imbatraneste si la un moment dat nu o sa mai fie,si imi vin imediat lacimile in ochi pentru ca indiferent cum sa purtat tot tatal meu ramane,nu?Si totusi nu stiu daca l-as putea ierta nici atunci.

Nici o fi zis iubeste-ti parintii indiferent de ceea ce fac?si nu ii judeca?

Da cum sa nu il judec?Daca din cauza lui sunt incompleta?

Ce patetica sunt...cateodata ma satur si eu de mine si de depresiile mele.Oare sufar de depresie.

 

Si vorbeam despre a ierta.Cica daca as ierta m-as elibera de trecut.

Mi-a venit acum in minte ceva.Oare faptul ca eu nu am amintiri din copilarie o fi din cauza faptului ca am incercat sa ma izolez si le-am blocat pe toate acolo intr-un cotisor?Eu cand o sa am copii nu o sa le pot spune povesti ce faceam eu cand eram mica(asa cum fac ei,ar putea sa stea ore intregi sa depene amintiri,eu in cateva munte le-am terminat)pentru ca nu tin minte.M-as duce la un psiholog da am citi postarea unei fete de pe forum foarte amuzanta dealtfel,care a scirs ca sa dus si i-a luat ala banii degeaba si nici nu a revolvat nimic.Si cred ca sa decis sa se vindece singura,poate sa le dea la spate.

Gata ca am obosit si nu mai am chef acum de scirs.oricum m-am lungit ca o balega si nici nu am zis nimic concret.

 

 

 

 

 

http://community.webshots.com/user/AnaMaria360

"Forgive...sounds good,forget..I'm not sure I could,

They say time heals everything...but I'm still waiting....."

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...