Se mansardeaza

[vio_reurean]

Blocul in care stau a fost invadat de cateva luni de zile, inca dinainte de a ne muta,de gramezi de nisip,grizi de lemn, saci cu ciment, tevi de toate marimile si multe alte asemenea atat de utile in a servi la mansardare. Pentru interfon, usi si zugraveala noua pe scara, locatarii si-au vandut linistea pe o vara intreaga suportand cu stoicism bormasinile infernale, franghiile scripetilor coborand si urcand neobosite prin fata ferestrelor cat e ziua e lunga, praful, ciocanelile pe care uneori le simti pana in dinti si vorbele de duh ale domnilor care lucreaza cand trece cate o dama bine prin fata.

Dimineata la 6.30 cand vin muncitorii(sambata nu este crutata) ma trezesc cu:"Ba' Costele! Ba' Costele? Da ce faci ma acolo? Zi si mie cum .... se da drumu la asta de receptie?" Sar din pat cu indignare si ma uit pe geam. Un barbat se uita la Costel care e probabil pe acoperis cu statia de emisie-receptie in mana... Spun ceva de bine si ma bag inapoi in pat, ascultand daca copilul nu a fost trezit de Costel si prietenul lui. Pe moment e liniste.

Mai trec 20 de minute;"Uai! Da' tu esti normal? Ti-e rau ba? Nu ti-am zis sa tragi?" Iar sar ca arsa, dar de data asta Costel nu intelege de ce nu trage de scripeti omu' de jos, si uita sa foloseasca statia. Bebe incepe sa se foiasca. Mai am putin si-l duc la bunica sa pot eu invata ceva si azi, in zgomotul infernal. Bine ca macar la pranz doarme in liniste , acolo, la bunica nu se mansardeaza.

Oare cand o sa incepem si noi sa ne pretuim linistea si confortul personal? Nu stiu de altii, dar mie mi se pare ca tine de respectul fiecaruia pentru propria persoana.

 

Delia-Vio

POZE cu Andrei