Jurnalul unei romance "americanizate"- si nu numai

[alintaroma]

Olguta draga am ajuns pe la bloguri din intimplare cu citeva zile in urma si te-am descoperit si citit absolut tot (desi te citeam cu drag si pe forum in general). Acum am terminat ... si am senzatia ca te-as cunoaste de cind lumea desi stiu ca nu e asa simplu . Esti un om deosebit pe care mi-as fi dorit mult sa-l fi intilnit. Dar vad ca nu-s norocoasa si de cind am aterizat pe land american am avut mari dezamagiri referitor la persoanele intilnite pe aici de aceeasi nationalitate ... cu mici exceptii.

Bleumarina spunea undeva sa nu mai scrii c'o zice lumea ca sunteti familie de zapaciti ... dar eu va consider o familie norocoasa ca va aveti unii pe alti si va iubiti si va invidiez si aunci trebuie sa fiti cu adevarat o familie minunata ca altfel nu are cum fi cu asa persoana ca tine [il]

Imi pare rau ca ultimele tale mesaje sunt asa triste .... mi-as dori sa te pot ajuta ... macar cu o imbratisare si o vorba buna ... dar niciodata nu-i prea tirziu sa dau o fuga in Ohio [^]

Un brat de [flo] si pentru sufletul tau minunat ....

 

PS abia astept sa te mai citesc ...

 

Galushtei si tot binele din lume vi-l doresc !

 

 

 

 

Happiness keeps you Sweet,

Trials keep You Strong, Sorrows keep You Human,

Failures keeps You

Humble,

Success keeps You Glowing,

But Only God keeps You Going

 

 

[olguta12]

Supa de pui fara pui- in stil "american"

 

Am venit aseara dintr-o vizita- la ultima familie pe care-mi mai permit sa-i numesc amici sau prieteni, si am gasit pe aragaz o oala de 10 kg cu pui si legume fierte, taman bune pt a face o supa, o ciulama, chiar si pilaf... si m-am reintors la "aventura" de acum aproape 26 de ani cu supa de pui fara...pui.

Oricare emigrant care ar spune ca odata ajuns in tara "adoptiva" s-a adaptat "imediat" la noul fel de viata, s-a acomodat cu cultura, sau cu societatea, mananca...cozonac cu rahat. Eu sint aici de-un sfert de secol( am venit si "copila"), si tot ma mai acomodez, tot ma mai obisnuiesc. Odata ce ai trait intr-o cultura diferita, cu alte obiceiuri si datini, pt oricat de putin timp, acele obiceiuri si datini iti raman intiparite. In gand, suflet, in tine ca om. Vezi lucrurile altfel, simti si traiesti viata altfel. Pt mine nu-i Craciun daca nu simt aroma cozonacului sau nu vad si miros sarmalele pe foc. NU imi place "shunca" cu glazura de miere pe ea- asa cum o prepara americanii. Friptura de porc preparata pt Revelion nu-i friptura daca nu am si un castron cu muraturi alaturi. In limba engleza nici nu exista cu adevarat un nume pt "muraturi". Au ei "pickled" vegetables, canned vegetables, dar nu este la fel. Realizez ca fara sa vreau, incerc sa pastrez datinile "din moshi stramoshi", chiar daca nu am mari "tangentze" cu cei de-acasa. Chiar daca nu stiu exact daca e corect "datinile" sau "datinele". Imi e mai usor sa ma exprim in engleza decat in romana (sau romaneste? hmmm), citesc mai usor o carte in limba engleza decat in limba materna. Dar cu toate astea incerc- din rasputeri- sa nu uit cine sint, de unde am plecat. Poate de aceea ma zbat sa o invatz si pe Pishcoata DOAR romaneste, de aceea ii pun numai cantecele de bebei romanesti, de aceea am inceput sa-i spun Pungutza cu Doi Bani si Motanul Incaltzat, chiar daca de multe ori uit shirul povestei, si o "inventez" pe parcurs. Cand se urca seara in pat- intre mine si Bombonelu- ne pupa pe amandoi zgomotos, ne strange-n bratze de ne ia suflarea, si ne spune cu glas de primar "NOAPTE BUNA", creste inima-n mine cat un ficat. Nu GOOD NIGHT. NOAPTE BUNA. Cea mai mare satisfactie a mea pina acum a fost cand fiica-mea nu mi-a acceptat parerea acum vreo 2-3 luni, cand i-am spus ca e un pitic URIT. S-a uitat la mine pe sub gene, mi-a suris ingaduitor, mi-a facut cu ochiu', si mi-a raspuns: "SANCHI". S-a intors, a plecat la jucarii, si m-a lasat sa vorbesc singura. La 2 ani stie sa-mi raspunda "la misto"- cu SANCHI. Am un pitic BENGOS si SMECHER[^]. Declara tare mandra ca e BANDINTA- bandita. Si ca e MICA SI MOASA. Si este. Si mai presus de orice e ROMANCA. Get beget.

Pt ea- si NUMAI pt ea- as trece si prin foc, as face, si voi face ORICE sa-i fie bine. Sa aiba o viata linistita, fericita, si nu vreau sa folosesc cuvantul "indestulat", dar vreau sa aiba o viata fara lipsuri. Si eu si tatal ei, pt ea traim acum. Pt ea muncim, pt ea ea ne zbatem. Asa cum la randul lor, si parintii nostri s-au zbatut si si-au sacrificat viata, cand au plecat de acasa.

 

Primul "job" al mamei in America a fost postul de bucatar sef. Sau bucatareasa... Prietenul tatei- M- in al carui "conac" aterizasem, ducea dorul mancarurilor romanesti gatite. Nu se mai intalnise omu' cu o ciulama sau o supa, de cativa ani buni, ca deh...sotia lui era "lady", si nu gatea.

Asa ca, inarmat cu rusine putina si foame multa, a "informat-o" pe mama ca avea sa-i faca ciulama, supa de pui si pilaf. S-au dus la magazin, au cumparat toate cele de trebuintza( in dulapuri si camara batea vantul), si urma ca mama sa-i pregateasca de-ale gurii. Pleaca omu' la scarbici(lucra de noapte), iar mama si bunica s-au apucat de treaba. Au pregatit totul, aveau doar sa termine mancarea a doua zi "de dimineatza", sa fie totul proaspat. Oare mai este necesar sa spun ca in acele zile ne-am culcat si ne-am trezit infometati? Daca unul din noi indraznea sa se apropie de punga cu paine, fiul familiei- care avea pe vremea aceea 120 kg ( 8 ani mai tarziu aveam sa-l vad din nou, si deja ajunsese la venerabila greutate de 175 kg), se repezea asupra noastra, sa ne spuna ca o felie de paine ajunge si cainilor, dar noua, doua uscate amarite- astea fiind eu si Bleu... El saracutzul era si mai amarit. Isi facea cate o "gustare" dintr-o franzela si jumatate de kg de salam ofata...

Faceau semne la paine, la galonul de lapte...era plina bucataria de carioci negre...

Intr-una din zile cand a intrat tatal lui in bucatarie sa-si faca un sandwich, n-a mai gasit nici paine, nici salam( care impreuna cu cerealele pe care le mancau cele 2 fiice ale familiei de 3 ori pe zi, era mancarea "nationala" in casa), si cand a inceput scandalul, atit mama lui cat si el au declarat foarte senini ca "tzarancile nemancate" mai mult ca sigur erau de vina...

Oricum..inapoi la supa lui Peste. Trezire generala, foamete generala, disperare totala, si scarba. Mama si bunica la frigider, incep sa scoata legumele, zeama, orezul din dulap....Bun. Carne de pui...ioc. 3 pui mari- cat caciula lui tata- facusera pasi. Unde-s puii, neamule? Ne-au trimis pe mine si pe Mina in cautarea pasarilor... Cum am mai spus, amandoua TROSNEAM de smecherie si de inteligentza pe vremea aceea.. si in baie am cautat puii- in cada, ca in WC n-am avut tragere de inima s-o facem. Prin dormitoare, in beci, in GARAJ...nimic. Ale dreq oratanii intrasera in pamant. Ne-am intors inspaimantate, deoarece eram sigure ca vina tot pe noi avea sa cada. Intr-un bun sfarshit, pe la 1 dupa-amiaza, se trezesc "shefa si sheful" casei.

"Gata ospatzul, Guritza?" ( porecla mamei din tineretze).

"Pai mai M, nu e gata nimic... ca nu gasim carnea de pui... si pe cuvant ca n-am atins-o noi".

"Hmmmm...si atunci unde e, doamna?"

"?!?!??!?!?!?!?"

Prin fumul de tigara si aburul de la ceasca de cafea, "shefa casei" s-a sinchisit sa raspunda tacticos: "Castroanele alea carea putzeau a stirv??? Alea le-am dat la caini azi-noapte pe la 12...ca nu aveam ce le da. Si asa...ce faceti cu atita carnaraie plina de oase???"...

Al III lea Razboi Mondial a fost in casa aia... Vreo 2 ore pline de cuvinte tandre "idioata, imbecila, retardata, si nenorocire de creatura proasta" s-au incheiat si cu cateva palme peste ochi si trageri de par...imbulzeala in pereti, amenintzari, si injuraturi ca la usa cortului.

Legume si cesti, borcane...zburau toate prin casa ca artificiile in noaptea de Revelion. Mama si tata incercau sa ii opreasca pe "adversari", bunica se crucea si-si scuipa in san, repetand mereu "i-a innebunit America de tot", iar eu si Bleu care nu vazusem niciodata asa ceva la noi in casa, ne facuseram mici, mici, de tot, mai sa devenim parte din mobilier.

Bumbacita si injurata, shefa a plecat sa cumpere alti pui, mama si bunica s-au apucat de curatenie, iar tata l-a inshfacat pe "shef", si l-a scos la "aer", sa stea oleaca de vorba, sa-l educe putin in ale casniciei si ale omeniei.

N-am mancat decat vreo 4-5 linguri de supa, si aia mi-a intrat cu noduri, cu toate ca aveam o foame in mine de-as fi mancat si hartia igienica din baie...

Si in ziua de azi, cand vad supa in farfurie, revad morcovii si taitzeii zburand pe deasupra capului. De aceea prefer ciorba...

 

olguta12

 

"Fear less, hope more;

Whine less, breathe more;

Talk less, say more;

Hate less, love more;

And all good things are yours."

 

[copil] GALUSHCA IN ACTIUNE

 

 

 

POVESTEA DREI PISHCOT

[ELIZA MIRON]

Olgutaaaaaaaaaaaa.....

[crism]

Oricare emigrant care ar spune ca odata ajuns in tara "adoptiva" s-a adaptat "imediat" la noul fel de viata, s-a acomodat cu cultura, sau cu societatea, mananca...cozonac cu rahat.

 

Cu respect vreau sa te contrazic aici. Sunt plecata de la 19 ani (acum 10 ani)din Romania si ma simt aici mai mult acasa decat in Romania. :o) Nu ma crede nimeni ca sunt romanca decat daca le spun "ceva" in romaneste.

I enjoyed povestea ta. ;)

 

http://ksmommy.wordpress.com/

 

Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)

[valentinag]

Uau!Incredibil!Cei mai multi dintre emigranti nu ar povesti niciodata relele si greutatile prin care au trecut!

Cand mai ai timp,te astept sa ne mai spui una alta!

Pup galusca mumoasa!

 

"La vita e bella"

De mancare

Iarna pe ulita

 

 

[olguta12]

Adevarul Adevarat...

 

Cele scrise de Valentinag si de Crism imi reamintesc bine de cele petrecute acum un sfert de secol..(batrana mai sint[alcool])...

Ma asteptam ca cele scrise de mine sa nu multumeasca pe toata lumea.

Dar ma repet- cred pt a 100 a oara- ca asta a fost experientza mea- si nu vorbesc ptr sutele de mii de emigranti. Unii se adapteaza mai usor, altii mai greu. Diferentza intre viata din Romania si cea din America- acum 25 de ani- era ca de la cer la pamant. Cei ce au venit in ultimii 10-12 ani, nu au avut un soc atit de mare. Societatea si viata romaneasca fusesera deja "expuse" Vestului. E una sa "pleci" in lume la 12 ani sau la 42, si alta sa pleci la 19... La 12 ani oricum nu stii pe ce lume esti, la 42 esti deja putin obosit de viata si de greutati, iar la 19 inca poti cuceri orice-ti scoate viata in cale. Ai putere de munca, inveti limba mai usor, nu ai - precum parintii mei- 2 copii si o batrana dupa tine, care iti "complica" existentza. Afara-i vopsit gardul, inauntru-i....

Faptul ca sint oameni care-s socati cand le vorbesti romaneste, Crism- se intampla destul de des, multora. Eu una ma "descurc" mai bine in engleza, ma pot face inteleasa mai usor in limba adoptiva, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca-s romanca. Eu m-am adaptat mult mai usor la viata de aici, pe cand parintii mei mereu vor avea "probleme", oricat de mici si neimportante ar fi ele. In 13 ani, cand vei ajunge la virsta de 42 ani, sa te gandesti cum ar fi sa lasi TOTUL, si sa pleci undeva departe cu sotul, 2 copii, si mama varstnica dupa tine. Dar nu la Londra sau in Sydney, Australia. NU. Undeva unde viata ar fi total diferita. Sa zicem ... Africa...un continent tare frumos si tare...diferit de ceea ce stim noi. in Ruanda.... Si incearca sa inveti limba si sa te acomodezi felului de viata. Atunci sa vezi acomodare usoara [cool].

Asa...inapoi la amintirile mele "deocheate" si "gresite"...

Ajunsi in State, si socati de viata de aici, parintii mei au crezut de cuviintza sa scrie prietenilor ramasi in Romania, despre ceea ce "gasisera" aici. Au spus adevarul... ca nu toata lumea primeste emigrantii cu bratzele deschise, ca e greu de gasit servici, ca cei care credeai ca-ti vor da un sfat sau te vor ajuta, ti-au dat un ...shut si un branci pe usa. Reactia celor ramasi in tara a fost si mai dureroasa: "Da, BA PULPACHE, ne scrii baliverne de-astea pt ca ti-e frica ca venim si noi acolo, si nu mai e loc pt tine, asa-i? Lacom ai mai devenit ba de cand ai plecat"(si noi eram aici de o saptamana!!!). Nu a fost om care sa-i creada. Toata lumea a fost de acord ca Nicoleta si Mircea au devenit peste noapte niste capitalisti zgarciti si egoisti, care nu doreau sa imparta "bogatia Americii" cu "amaratzii de acasa". Dupa ani, au fost unii dintre ei care au si ajuns aici, si au venit sa-si ceara scuze pt. ca "n-au avut urechi de auzit si ochii de vazut". "Cum sa te credem BA ca viata era grea? Ca doar erati in AMERICA!!!!" Eu una sint ferm convinsa ca vina o poarta tot cei care sint aici, si care si in ziua de azi, merg in concediu in Romania si "se rup in figuri". Nimeni nu stie cu adevarat cu ce se ocupa aici "sint businessman- am firma mea".. Firma "lui" avand 4 angajati:el, sotia, si cei doi fii ai lor; toti 4 fac curatenie in birouri, seara si noaptea, de la ora 6 seara pina la 4-5 dimineatza. Nu e rusine sa muncesti. Fereasca Dumnezeu!! Nu toti putem fi avocati sau medici, ingineri sau profesori universitari( eu nici atit!!!!). Atit timp cat muncesti CINSTIT si iti castigi existenta fara sa furi sau sa inseli, BRAVO TIE!!! MORE POWER TO YOU!!! Dar nu minti!!! Nu spune celor care nu stiu, ca ai mosie si sofer la scara, cand tu locuiesti intr-un apartament cu 3 camere, si platesti chirie ca tot muritorul de rand. Nicidecum "mosie" sau casa proprietate personala, cu piscina interioara si cu femeie in casa sau valet. Nu iti lasa masina de spalat rufe amanet ca sa iti poti lua 5 lanturi de aur la gat si 7 ghiuluri de prost gust, ca sa te poti da "rotund" cand mergi in Romania 3 saptamani pe an. Mai sint unii care si imprumuta bijuterii de la rude sau de la amici. Altii isi cumpara haine, scot etichetele frumusel, si cand se intorc din vacantza, pun etichetele la loc si duc catrafusele inapoi la magazin. Si il scuip pe-ala care-mi spune ca mint, deoarece stiu cel putin 30 de familii de romani care fac treaba asta ACUM, fara nici o rusine. Si fac asta si nu numai cand merg in "concediu", ci o fac si cand merg la cate-o nunta sau vreun bairam. Isi cumpara tablouri sau lampi "bengoase" atunci cand au invitati multi , iar peste 2 zile pun totul la loc in cutii, si duc bunurile inapoi. Eu, mai timpa si mai "colectivista" imi cumpar haine care nu-s de "firma"- Hugo Boss, Donna Karan, Chanel, sau D&G, dar imi cumpar ceva pe placul meu, care port mai mult decat o data. Nu dau $400 pe o bluza "imprumutata" pt o zi, doua. Dau $20-30, si o port cat vreau si cand vreau. Nici nu-mi umplu credit cardurile ca sa ma "lafai" in haine de firma. Cat imi pot permite, atit cheltui.

Cea mai grea boala de care suferim- ca natiune- este grandomania. Si sincer nu-sh cand si daca o sa ne lecuim vreodata...

Astept sa aruncati cu rosiile de rigoare[^]

 

 

 

 

olguta12

 

"Fear less, hope more;

Whine less, breathe more;

Talk less, say more;

Hate less, love more;

And all good things are yours."

 

[copil] GALUSHCA IN ACTIUNE

 

 

 

POVESTEA DREI PISHCOT

[LoraG76]

De cand asteptam sa revii!!!

 

Lora, mami de Iustina

 

 

 

[Alynutza]

Olgutza atat de frumos scrii [flo] abia astept sa citesc continuarea. Si e atat de normal ca fiecare vede lumea cu alti ochi.

Eu nu dau cu nici o rosie. Nici nu-mi sta in fire, in plus, am vazut si eu ce vorbesti: o verisoara de-a sotzului, casatorita in State a venit in vizita si se uita la noi cu atata dispret si nu-i ajungeai nici cu prajina la nas. In schimb sotzul ei, american get-beget, un tip super ok, simpatic, prietenos, fara nici un fel de fitze.

 

 

---

Truly great friends are hard to find, difficult to leave, and impossible to forget.id="red">id="Comic Sans MS">

id="left">id="size1">

prajituresc si bucatarescid="size1">

Mrs. Perfect for more than 1 yearid="Book Antiqua">id="red">

id="right">

[crism]

quote:Au spus adevarul... ca nu toata lumea primeste emigrantii cu bratzele deschise, ca e greu de gasit servici, ca cei care credeai ca-ti vor da un sfat sau te vor ajuta, ti-au dat un ...shut si un branci pe usa. Reactia celor ramasi in tara a fost si mai dureroasa: "Da, BA PULPACHE, ne scrii baliverne de-astea pt ca ti-e frica ca venim si noi acolo, si nu mai e loc pt tine, asa-i? Lacom ai mai devenit ba de cand ai plecat"(si noi eram aici de o saptamana!!!). Nu a fost om care sa-i creada. Toata lumea a fost de acord ca Nicoleta si Mircea au devenit peste noapte niste capitalisti zgarciti si egoisti, care nu doreau sa imparta "bogatia Americii" cu "amaratzii de acasa". Dupa ani, au fost unii dintre ei care au si ajuns aici, si au venit sa-si ceara scuze pt. ca "n-au avut urechi de auzit si ochii de vazut". "Cum sa te credem BA ca viata era grea? Ca doar erati in AMERICA!!!!"

id="quote">id="quote">

 

[dual][iartama]of am patit-o si io si eramvai de mine singura, abia facusem 19 ani, studenta fara drept de munca si cand am venit in Romania dupa un an, in vizita, toti se mirau de ce nu le am adus nimica din america... of... asa e!!!

 

http://ksmommy.wordpress.com/

 

Cristina, mamica lui Connor(7), Elena(4) si Zeke(18 luni)

[Denisam]

Olgutza- mare adevar graiesti cu grandomania asta..ma bucur ca ai revenit,mi-e dor de postarile tale,mai vreau,pls!!

 

Denisa [mamica]'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007)

 

Zambeste, si maine e o zi!