Denisam Publicat Martie 3, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 3, 2008 Vreau continuarea please si multumesc din suflet ca scrii asa fain,desi stiu ca nu v-a fost usor atunci,chiar deloc..Pupici! Denisa [mamica]'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007) Zambeste, si maine e o zi! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
valentinag Publicat Martie 16, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 16, 2008 Cand esti intr-o pasa buna,te astept cu sufletul la gura! "La vita e bella" De mancare Iarna pe ulita Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ralualexandrei Publicat Martie 17, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 17, 2008 [floare3] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adi2003 Postat Martie 18, 2008 Raport Distribuie Postat Martie 18, 2008 Ieri am citit tot jurnalul si am lasat ultima parte "Ogarul Cenusiu" pentru aceasta dimineata. Olguta, te rog mai scrie, ai atatea de povestit! Iar m-ai bine-dispus prin felul tau de a scrie. Album 1 + Album 2 Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
olguta12 Publicat Martie 18, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 18, 2008 2 paie la 5 magari... Ah...California. Palmieri, soare, nisip si-n dinti- nu numai in chiloti- si optimism la kilogram. Acum niste ani, Los Angeles-ul (ca multe alte orase mari ale Americii) era considerat un MELTING POT...adica..o oala in care se "topeau" toate natiunile si rasele posibile din Gradina lui Dumnezeu. Iar noi- cei 5 care speriasera Estul, si acum aveau de gand sa sperie VESTUL, sigur eram sarea si piperul necesar. Ce pot spune despre prietenul V si mama lui? Cu toate ca eram intr-un apartament cu 2 camere, si am dormit ca niste sardine, si cu toate ca mama lui era putin mai mult dilie, s-au purtat omeneste cu noi, ne-au scos "in lume", ne-au lasat sa scoatem capul din casa si inainte de apusul soarelui..ce mai, trai boieresc!!! Prima mare surpriza a fost "carutza cu iarba si verzituri" cu care am dat ochii cand am iesit din curte, a doua zi dupa ce am aterizat. Era un fel de "Maxi Taxi" mai smecher, mai titirit, adica un mini bus... care era plin cu legume si fructe, cu tot cu cantar si cu cate vreun nene, care de obicei vorbea si engleza, si armeana, si romana, rusa, si Dumnezeu stie ce alta limba. Baietii cutreierau strazile din Hollywood- fiecare avand "area" lui de "actiune" bine definita, ca niste "pesti".Se mai incaierau ei cand se calcau pe "conduri", sau isi incurcau "raza de activitate", dar nu se paruiau. Cert e ca aveam fructe si legume proaspete, ieftine, chiar "peste gard". Asta viata, neamule!!! Ce Gostat, ce Alimentara??? Ce piata Obor??? Sa-mi aduca verziturile la POARTA!!!! Ca-s neam cu Vlahutza!!!!!! ...uuum.... pardon... persoana gresita... statul gresit... [alcool]. Iaca ce usor se molipseste omu' in America!!! V fuse om de omenie, si cu toate ca nu conducea-(nici acum dupa mai bine de 30 de ani de America, de-abia conduce masina de tocat, dar o "carutza". De cand il stiu se deplaseaza cu autobuzul sau cu taxiul- are o "jena" incurabila fatza de "covrig".Nu s-ar urca la volan nici sa-l biciuiesti[sm])ne-a carat peste tot, sa ne rezolvam problema cu actele. Unde mai pui ca ne-a dus si la "welfare", adica la ajutorul social, care pe vremea aceea nu era un motiv de a-ti fi rusine. Era doar atit- un ajutor. In mai putin de-o saptamana ne-a gasit si un apartament cu 3 camere..ce mai... boierie curata. 1139 N.Kenmore Avenue. Prima noastra adresa in America. N-am s-o uit niciodata, asa cum n-am sa uit nici numarul de tel pe care l-am avut acu' un sfert de secol in Romania... 27-81-63..pe vremea cand nu-ti trebuiau 14 numere de cod INAINTEA numarului in sine[bang]. Eheeee..fost-a-i lele cat ai fost[biz]... Si cum spuneam, bucurosi ca avem verzituri la scara si nisip in nadragi, ne mutaram la "madam Lili", noua propietareasa care minunea minunilor, era romanca[wow]. Apartamentul bineinteles ca era mai ceva ca Pelesul pt noi, il vedeam perfect si imens, in special ca era GOL PUSCA!!! Nici praf n-avea in el, dar mobila sau alte alea. Noroc cu mocheta veche de 12 ani... ca pe aia te puteai intinde fara nici o problema[:D]. Noroc cu ideile lu' coana mare sa luam "zestrea" cu noi in America, ca acum aveam plapumi pe care sa dormim ca niste boieri! Se apucara sa deschida si geamantanul cu "cioburi", sa gaseasca lingurile, furculitzele... si bagara de seama ca din tot setul de 12 ...mai aveam 2 din fiecare... 2 paie la 5 magari... asa ca..mancam pe rand... in ture..eu si Bleu primele, mama si bunica in tura 2, si barosanul- papa- ultimul. Presupun ca decizia s-a facut usor- dupa gabarit[^]. Papa si-a gasit prieteni din tineretze, si si-a gasit de lucru cu ziua...la constructii. Dar nu orice constructii. Smecherie curata. Lucra cu ziua in Hot Springs..la aproape 100 de mile de Los Angeles, langa Palm Springs.. in deshert. La 45-48 de grade Celsius. Acolo distractie!!! 4 in echipa, lucrau sub case. Faceau cu randul. 2 puneau furunul pe ceilalti doi, intrau 2 "shobolani", dadeau la lopata 15 minute, ieseau afara, isi puneau furtunul in cap, apoi urmatorii doi... asta trai de burghezi. Venea seara acasa, RUPT de oboseala, si plin din cap pina-n picioare de praf si namol, de zici ca venea de pe Valea Jiului[bang]. Coana mare nu-l lasa sa intre in acasa pina nu se dezbraca la chiloti. Cica sa nu-i murdareasca mocheta..ca altceva n-avea ce murdari. Si uite-asa i se duse faima lu' tata in sat ca e un nudist notoriu. Ca-i place sa se "despoaie" la indispensabili inainte sa intre in casa, ca sa-l bage nevasta in seama[:-)))]. Pe vremea aia n-aveam bani nici sa trecem strada...dar dormeam toti ca niste prunci. De-abia acum realizez ca intr-adevar, cand esti sarac, esti mai fericit. Mai linistit. Cand incep sa apara gologanii, apar si lacomia, si aerele de 2 lei, si dorintza absurda de a avea din ce in ce mai mult. Nu esti NICIODATA multumit de realizari. Cand esti neavut, te bucura lucrurile mici, orice nimic iti pune zambetul pe buze. Si tare imi e dor de zilele cand dormeam pe plapuma si mancam in ture... Bani nevoie, masina nici atit, dar eram "baieti descurcareti". Mergeam la cumparaturi, si la fel ca jumatate din intreg statul, nu plecam din magazin doar cu cumparaturle. Plecam si cu coshul dupa noi. Ne cumparau babacii inghetzata de la Thrifty's... un cornet cu o singura "lingura" de inghetzata era 15 centi..dublu, 30 centi...triplu 40 centi. Lacoma cum eram, tot timpul ceream un cornet triplu. Si ma mai intreb de ce m-am ingrashat[biz]. Acum fara 2 parai nu scapi din magazin... ah..tinerete, tinerete..unde esti??? Ne tiram carutzu' pin-acasa, de zici ca duceam aur in el. Si in arshitza aia, ajungeam acasa plini de inghetzata topita, cu laptele fiert, dar eram acasa..LA NOI. In cocioaba noastra!!! Ieseam la "promenada" cu papa, si ne holbam la toate vitrinele, faceam planuri maretze, si socoteli de zici ca aveam milionul la banca. Intr-una din zile, intr-una din plimbarile noastre, daduram peste un televizor "mare si frumos", pe care SIGUR ca niste oameni nesabuiti il scosesera afara, pe marginea soselei. Era chipes rau, stil "mobila", si ni se parea tare nou. Acum ca ma gandesc mai bine fusese el nou...cand era bunica fata mare[bang]. L-am carat cu tata pina acasa...ne-a luat 2 ore sa parcurgem 5 strazi, atit de usor si mititel era. L-am bagat in priza, si minunea minunilor...s-a aprins!!! Frumos el, n-am ce zice...alb negru, exact ca acasa. Numai cand s-a "incalzit" i-a luat-o imaginea la sanatoasa. Eh..am devenit si "serif de televizor". Eram singura din familie care stia cum sa-l regleze. 2 pumni in dreapta, un picior in stanga, si alti 3 pumni deasupra... si se oprea. Alte 5 minute...iar combinatia fatala... 2-1-3. Cred ca in 3 luni alea cat ne-am "uitat" la televizorul buclucas, toti 5 ne-am "dereglat" vederea- ne sareau ochii-n cap de zici ca eram la Circ[wow]-, iar eu am facut dira in mocheta- intre plapuma si televizor. Plus ca am facut niste muschi la piciorul stang si bratze, de zici ca eram halterofil[alcool]. Dar aveam televizor[zz]. Mama si-a gasit de munca intr-o "fabrica" de 2 lei, cu 5 angajati, unde imprima toata ziulica tricouri. Poate de-asta refuza sa mai calce rufe si in ziua de azi... are alergie la fiarele de calcat si la aburi. Statea intr-o caldura infernala, si slabea cam 1 kg pe zi. Asa cura de slabire, nici dusmanilor nu le doresc... Ca sa fie treaba rotunda, s-a "angajat" si tata cu ea...macar sa se chinuie si sa sufere impreuna. Asa casnicie mai rar. Noi la scoala, cu coana mare acasa, ii asteptam seara ca pe painea calda. Ne aduceau bomboane si banane aproape zilnic, si ne infruptam amandoua ca niste bezmetice..de parca se terminau bananierii din Sud America. Rad acum, mai si plang, dar alea sint cele mai frumoase amintiri pe care le am din copilaria mea. Bananele si bomboanele "servite" pe plapuma din sufragerie, cu pauze de bumbacit televizorul... olguta12 "Fear less, hope more; Whine less, breathe more; Talk less, say more; Hate less, love more; And all good things are yours." [copil] GALUSHCA IN ACTIUNE[ Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ralualexandrei Publicat Martie 18, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 18, 2008 [cit] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
adana Publicat Martie 19, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 19, 2008 Olgutza ma bucur ca ai scris si la acest subiect,abea astept sa mai scrii..Inceputurile sint intotdeauna grele si frumoase..si ne amintim cu placere de ele Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Denisam Publicat Martie 19, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 19, 2008 Da, bine ca ai scris, ce amintiri frumoase chiar dc a fost greu-si ale mele de una singura prin canada din 2001 nu au fost prea placute, dar uite ca am avansat-pupici! Denisa [mamica]'de Emma Andreea (17 Ian.2006)si Mark Alex(5 Iulie 2007) Zambeste, si maine e o zi! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Ruby. Publicat Martie 21, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 21, 2008 Hai Olguta mama,curaj fata.Indrajnestete si mai baga un desht in tastatura lui Dell si mai mangaie nitelus vederea noastra cu talentul tau cu deshtendenta derecta de la neamul lui Creanga. Baga mare aici ca zau,tare pe bune iti zic ca e singura metoda de a mai zambi nitel ultimamente.Varsa naduful aici ca stam multe ca gaitele pe gard in asteptarea continuarii. Pupi multi,invidie pentru talentul tau de naratoare innascuta,si o imbratisare de aia sufocanta...toate de la o adicta de tine[:D] Muakkkk si astept The Next[bis] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
valentinag Publicat Martie 21, 2008 Raport Distribuie Publicat Martie 21, 2008 Bis,bis! "La vita e bella" De mancare Iarna pe ulita Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts