Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Lumea mea!


Mirrin

Recommended Posts

Acum mi-am dat seama, asta cu 'deshidratoza' e de la doctorita Plusica [:p]. Am vazut o gramada de episoade weekendul asta [:I]

Si Denis ma intreaba daca exista 'deshidratoza', 'satuloza' si altele asemanatoare [:D]

 

"Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit - si nu trece niciodata peste ea" F.A. Clark

 

Mami de [cavaler] Denis (17.06.2006)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 22
  • Creat
  • Ultimul răspuns

Cei mai activi membri în acest subiect

  • 1 month later...

Azi nu sunt chiar in apele mele teritoriale, asa ca atitudinea si rezultatele au fost pe masura starii mele de spirit. Sunt suparata din doua motive ( ori fi mai multe , dar astea ma streseaza si le constientizez acum) :

 

- din grupul meu de parinti de pe un site de socializare, toti dau likeuri si distribie toate minunile, nimeni nu s-a aratat interesat de o actiune care, din punctul meu de vedere era primordiala pentru un parinte...la un moment dat a devenit penibil, eu distribuind o indivinda urland si ceilalti distribuid "sa mori de ras"... am zis ca nu ma pricep eu, ca nu fac ce trebuie, am adus problema mai aproape ( respectiv pe mail )...degeaba...

 

- tot azi mi-a fost adusa in vizor o reclamatie pe care o facusem mai de mult, cam din categoria celei de mai sus, am constatat ca totul e curat si luminat...asta intr-o clinica privata, mi-am adus aminte de aceeasi incercare de musamalizare, de dat vina pe "copil rasfatat" si parinti ingaduitori... si m-am enervat, din nou, la doi ani dupa incident, asa ca le-am scris un mail sa ma racoresc.

 

Si ca bonus, mi-am adus aminte si de educatoarea fetitei mele, care incepuse pe motive medicale cica, sa urle la copii si desi mutasem fata de la ea din grupa, cand a vazut-o la serbare a inceput sa planga singura pe scena fiindca ii era frica sa spuna ca o trece pipi, sa nu distruga serbarea lu doamna X...[bang] si am sentimentul ca nu am facut suficient si mai repede ce aveam de facut, ca mi-a luat mult timp sa ma dezmeticesc...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Inbox [grup]

 

Un cliseu: nimeni nu e perfect! Deci, nici tu. Nu te mai invinui, e un obicei tare nociv (stiu pe propria piele). Stiu ca e usor de spus, dar uita-te in fata, nu in spate, pentru ca sunt convinsa ca ai extras din trecut ceea ce era de retinut...

 

"Un copil se naste cu nevoia de a fi iubit - si nu trece niciodata peste ea" F.A. Clark

 

Mami de [cavaler] Denis (17.06.2006)

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Da natalia, nimeni nu e perfect, imi mai aduc din cand in cand aminte de asta :).

 

Acum, una vesela, eram cu fata in parc, cand imi zice in gura mare "uite mami ninja", ma uit in jurul meu si ii zic incet :" Mami sunt niste maicute, calugarite", "Bine, bine, dar stiu sa se lupte ?", " Calugaritele nu lupta, ele se ocupa cu altceva, asculta oamenii, ii sprijina, au grija de sufletele lor...", dezamagire totala, trece faza asta, la o saptamana, discutand din una in alta si observand eu cat de atenta este la unele aspecte, emotii etc, ii zic sotului, ar fi buna de psiholog...bineinteles ca ea fiind cu urechile ciulite, vine imediat: " Mami, ce este ala psiholog?", " Cineva care asculta oamenii, ii spijina in ceea ce simt...", la care ea foarte fericita :" Super, imi trebuie costum din ala de ninja!"

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 1 month later...

Nici nu ma gandeam ca anul asta va incepe prost, am avut niste Sarbatori superbe, un Revelion asa cum mi l-am dorit, alaturi de prieteni cu care nu ma mai vazusem de mult... am stat la discutii si amintiri...am avut casa plina de copii, cand mai aveam cateva zile de concediu de care vroiam sa ma bucur ne facand nimic, nici macar griji ( ca nu aveam de ce), ma anunta bona copiilor ca de la 1 februarie nu mai poate veni, ca pleaca in Italia la munca...parca m-a lovit in cap. Nici acum nu-mi vine sa cred, adica m-am agitat atata, copiii s-au atasat foarte bine...si dupa 3 luni, gata, sunt suparata ca, daca stia ca are ganduri de a pleca, nu ar fi trebuit sa se bage, ca am discutat ceva si i-am acordat tot creditul meu si se pare ca am vorbit aiurea ( cel putin eu), ca uneori nu-mi vad interesul, dar altii si-l vad, sunt suparata ca am avut ocazia sa-mi stea cineva din familie cu copiii si eu am zis nu, ca am vorbit o vorba cu un om si nu vreau sa-l incurc...

Stiu ca lucrurile se vor rezolva ( desi imi vine sa turbez ca fata plange dupa bona si ma tot intreaba daca nu cumva pleaca de la noi ca a mai suparat-o ea din cand in cand) si ca le va lua ceva timp sa se obisnuiasca cu altcineva, dar nu pot sa nu ma simt ca naiba.

 

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 1 month later...

Se pare ca anul asta nu numai ca a inceput prost, dar o tine tot asa, dupa faza cu bona ambii copii au facut pe rand o forma foarte urata de varicela, la cel mic s-a terminat cu complicatii si tratament pentru pneumonie...cand a trecut si asta, ieri am ajuns la spital tot cu baiatul cu capul spart...dupa o zi de supraveghere se pare ca totul este in regula...insa pe mine, psihic m-a terminat, atat accidentul stpid in sine cat si atitudinea noastra, a oamenilor...

 

Subliniez ca medicii au fost de exceptie, s-au purtat mult mai bine decat ma asteptam, insa, daca mereu am dat vina pe sistem, pe politicieni, pe te miri ce...mi-am dat seama ca avem ce meritam! La urgente, plin de copii cu rosu in gat care au facut un pic de febra, exact cum spunea altcineva, au iesit in oras si au zis sa treaca pe la urgente...plin de " Suna-l ba pe medicul X sa vina aici ca e de garda...ce stau ca prostul la coada", majoritatea gatiti turca ( eu inteleg ca pleci la urgente, de urgenta,nu de parca rosu-n gat te-a prins subit machiata si cuafata la 9 dimineata...nu ca as avea ceva cu aranjatul), vine medicul de garda, ma vede cu copilul mai mult lesinat, ma intreaba ce are si imi spune sa intru sa-l vada imediat...moment in care, un individ incepe sa-mi urle despre bunul simt...un individ care venise la mult timp dupa mine, insa care, ignorase cu desavarsire coada formata si se postase fix in usa cabinetului ( ca nu cumva, medicul sa nu-l vada, eventual sa se se si impiedice de el cand iese...medicul si asistenta sa faca slalom printre oamani cand trece din triaj in camera de urgente!) Bineinteles ca daca nu am stat ciorchine gramada pe usa, printre ceilalti copii cu alte probleme... a inceput individu-l sa-mi urle ca nici macar nu eram la coada, ci ca ma plimbam...

Pe moment nu am reactionat ca eram prea grabita sa fac ce-mi zisese medicul..au ramas oamenii la usa, toti ii spuneau individului ca eram cu mult inaintea lui acolo ( de parca mai conta odata ce medicul spusese ceva), el nu si nu, ca suntem nesimtiti si ca asa se baga lumea in fata...ca de aia nu merge in tara asta nimic! A trecut ziua si nu m-am ganit la asta, insa de dimineata mi-a revenit toata scena in minte si m-am enervat, am o stare de nervi care nu-mi trece...o stare de nervi, pe noi, pe noi ca vecini de casa, de suferinta, de aproape, ca nu stim sa ne facem viata mai usoara ci alegem in prea multe cazuri sa o tracasam aiurea...

 

Ca si concluzie, inte cele doua evenimente: cel cu bona si cel cu spitalul, am ajuns la concluzia ca:

- vreau sa se renunte la ajutoarele sociale, sau cel putin sa se regandeasca sisteml,

- si vreau sa se plateasca de 10 ori o consultatie la urgente care nu este urgena...dar sa fie pe bune!

 

 

Ceva este putred in societatea asta, inteleg frustrari, istorie, saracie, inteleg multe, dar este ceva ce imi scapa...

Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Oaspete
Acest subiect este acum închis pentru alte răspunsuri.

×
×
  • Adaugă...