Romani in Regatul Tarilor de Jos (Olanda)

[danyce]

Salutare tuturor!

 

Acesta se vrea un al doilea capitol timpuriu al subiectului "Romancute in Olanda".

La capitolul 3 va las pe voi sa schimbati titlul . Sugestii oricum nu am primit de la niciuna pana acum.

 

Va astept la povesti, impresii despre tara adoptiva a noastra si nu numai.

 

Numai bine!

[coracora]

Romance in Olanda... n-ar fi ok?

Mie "romancute" imi suna peiorativ indiferent pe ce "parte" il intorc... poate numai mie, nu stiu.

 

Eu "impresii" nu stiu daca mai am... traiesc aici de prea mult timp ca sa mai fiu in faza de acumulat impresii. Ceea ce am postat pe site la diferite subiecte sunt realitatile (bune si rele) traite in viata de zi cu zi.

Am constatat ca romanii de-aici nu formeaza un grup omogen; exista grupulete mici de oameni care s-au imprietenit, insa de o comunitate nu cred ca poate fi vorba (similara celei din Italia / Spania / UK, etc).

Chiar si forumul romanilor din Olanda nu mai e ce a fost, discutiile sunt fade, centrate pe obtinerea permisului de munca sau pe aducerea in NL a masinilor cu nr. de Romania...

[danyce]

Cora, imi pare bine ca ai revenit!

Ei, acum mi-am zis sa nu fac discriminare intre sexe. La urmatorul capitol, putem sa schimbam titlul iar [flo2] .

 

Si eu locuiesc de foarte mult timp aici, din 2002,impresii mi-am facut o gramada de-a lungul anilor,  insa mereu simt ca am parte de experiente noi, fapte ce uneori ma surprind placut, alteori negativ, in functie de conjunctura, personaje,nivelul de pregatire al oamenilor etc.  Si eu ce am postat dincolo sunt tot idei legate de experientele mele de aici, atat ca am punctat doar aspectele ce ma deranjau.

 

Azi de exemplu dau doua exemple pozitive: unul din ele e faptul ca am rezolvat problema cu "tempo-ul" Almei la scoala pentru ca am cerut expres o reevaluare si o analiza amanuntita a acestui aspect. Nu ma obisnuiam nicicum cu ideea ca un copil poate avea rezultate foarte bune, cu un tempo foarte slab. Cred ca dezvoltasem o obsesie si nici macar nu mai suportam acest cuvant.   In fine, a evaluat-o un psiholog care colaboreaza cu scoala si i-a dat calificative foarte bune, considerand ca la Alma tempo-ul chiar nu e o problema. Nu e nicidecum un copil cu probleme, dimpotriva: o eleva foarte buna si isteata, un copil cu idei originale si foarte creativ. Asta scrie acum negru pe alb pe evaluarea scrisa de acel psiholog, ce va fi atasata la dosarul ei de la scoala. Aceeasi persoana a specificat ca d-ra nu se grabeste pur si simplu pentru ca e constienta ca are timp suficient (stie exact de cate secunde/minute dispune pentru a termina ce i se cere si se incadreaza in ele,nu se grabeste tocmai in ideea ca stie ca are timp... I s-a explicat d-rei ca e bine sa termine si mai repede daca reuseste, insa le e clar ca nu pentru ca nu poate, nu termina totul mai repede decat limita impusa de timp, ci pentru ca ea considera ca nu e nevoie. Invatatoarei i s-a explicat ca nu trebuie sa se streseze deloc vis-a-vis de ritmul domnisoarei si sa nu o mai depuncteze la acest capitol ca nu e nevoie. Asadar, subiect rezolvat cu succes! Daca taceam, nu stiu daca, in acest caz, filozof ramaneam . Am invatat si eu destule, a invatat si scoala.

 

Un alt exemplu pozitiv de azi: in jumatate de ora mi s-a modificat biroul, dupa ce i-am spus directoarei ca nu mai rezist sa stau toata ziua pe scaun intr-o pozitie normala pentru ca acuzam din ce in ce mai des dureri de burta. Am primit un scaun suplimentar pentru a-mi ridica picioarele pe el si mi s-au mutat computerul si telefonul pentru ca a trebuit sa ma si mut in alta parte, unde era loc de doua scaune.Recunosc ca nu ma asteptam ca totul sa se rezolve asa de repede. Credeam initial ca o sa primesc un taburet pe care sa-mi asez picioarele sub birou si ca va dura ceva timp. Eu le-am povestit cum stau acasa la laptop, cu picioarele pe un fotoliu la celalalt capat al mesei,ca asa simt eu ca stau comfortabil, asa ca acum am un colt al meu ca si acasa...la job .

 

Forumul romanilor din Olanda nu-l cunosc pentru ca nu am participat la discutii. La topicul "Aici in Olanda" de acum cativa ani am intalnit-o, in schimb, pe una dintre prietenele mele de suflet din Olanda. Ea nu mai activeaza, din pacate, pe forum, insa face parte din viata mea. Ne vedem destul de des. Fetitele ei sunt acum destul de mari. Cu mai multe fete din acel club am tinut ani de zile legatura si pe vremuri ne intalneam, ieseam impreuna. Chiar si cu Adminii ne-am intalnit la Scheveningen, prin 2004. Tin bine minte asta, pentru ca si atunci aveam burtica, desi mult mai mica.

[Amonar]

Buna fetele din Olanda,

 

Ma bag si eu in vorba, nu am activat pe forumul asta la olandeze..inca. Eu am locuit in Olanda din 90 pana in 2007 cand ne-am mutat in Germania. Pe forumul romanians, nici eu nu mai intru de mult, este o persoana cu caracter autoritar care a monopolizat forumul si care 'matura' cu toti cei care nu au o parere ca a lui. Prin 2005 activam destul de des pe forumul ala.

Noi anul asta vom pleca si de aici...destinatia...Romania   Plecam intr-o aventura mare, mare de tot cu un joint-venture olandez. Mie mi.a ramas inima in Olanda, acolo m-am format si am devenit ceea ce sunt acum. Am vazut Olanda transformandu-se din anii 90 pana acum. Imi place mentalitatea, imi plac oamenii dar nu as mai trai acolo din cauza nivelului ridicat de costuri care sunt sufocante. Am ajuns la concluzia ca nu conteaza in ce 'belasting schijf' esti, viata tot e scumpa si o mare parte a salarului se duce la stat si la..regina [flo2]  Nu sunt pro.monarhie, dar ii inteleg de ce o vor....

Azi de exemplu am fost in Olanda, a fost soare, totul inflorit, m-a cuprins melancolia....dar nu as mai putea sa locuiesc in stilul ala de case, m-am 'stricat' aici in Germania, unde intr-adevar iti poti permie sa ai spatiu. Dar de cate ori vin acolo, simt ca ma destind. Exista o anumita atmosfera care ma calmeaza, oamenii sunt asa de  "Laissez-nous faire" ("Leave us be", lit. "Let us do"). ^{Voi mai intra pe aici din cand in cand, mai schimbam o vorba despre politica si alte chestii [flo2]} 

[danyce]

Buna fetele din Olanda,

 

Ma bag si eu in vorba, nu am activat pe forumul asta la olandeze..inca. Eu am locuit in Olanda din 90 pana in 2007 cand ne-am mutat in Germania. Pe forumul romanians, nici eu nu mai intru de mult, este o persoana cu caracter autoritar care a monopolizat forumul si care 'matura' cu toti cei care nu au o parere ca a lui. Prin 2005 activam destul de des pe forumul ala.

Noi anul asta vom pleca si de aici...destinatia...Romania   Plecam intr-o aventura mare, mare de tot cu un joint-venture olandez. Mie mi.a ramas inima in Olanda, acolo m-am format si am devenit ceea ce sunt acum. Am vazut Olanda transformandu-se din anii 90 pana acum. Imi place mentalitatea, imi plac oamenii dar nu as mai trai acolo din cauza nivelului ridicat de costuri care sunt sufocante. Am ajuns la concluzia ca nu conteaza in ce 'belasting schijf' esti, viata tot e scumpa si o mare parte a salarului se duce la stat si la..regina [flo2]  Nu sunt pro.monarhie, dar ii inteleg de ce o vor....

Azi de exemplu am fost in Olanda, a fost soare, totul inflorit, m-a cuprins melancolia....dar nu as mai putea sa locuiesc in stilul ala de case, m-am 'stricat' aici in Germania, unde intr-adevar iti poti permie sa ai spatiu. Dar de cate ori vin acolo, simt ca ma destind. Exista o anumita atmosfera care ma calmeaza, oamenii sunt asa de  "Laissez-nous faire" ("Leave us be", lit. "Let us do"). ^{Voi mai intra pe aici din cand in cand, mai schimbam o vorba despre politica si alte chestii [flo2]} 

Amonar, bine ai venit! Si mie asta imi chiar place in Olanda, ceea ce numesti tu  "Laissez-nous faire" ("Leave us be"), atitudinea relaxata a oamenilor si faptul ca poti sa mergi nestingherit peste tot, sa te imbraci, aranjezi cum doresti, fara a-ti pune problema ca esti analizat din cap pana-n picioare oriunde te duci. Te simti liber/a.

 

Tu chiar din '90 ai fost in Olanda? De mic copil ai fost aici?

Pai imi dau seama ca ai observat indeaproape schimbari majore in aceasta tara.

 

Am vazut ca tu scriai mai sus ca-ti place mentalitatea olandeza..In cazul meu, nu pot afirma asta. Consider mentalitatea un termen mult prea vast si complex pentru a putea afirma ca imi place sau displace in totalitate. Exista multe aspecte pozitive, care imi plac. La fel, exista aspecte pe care le accept, in mare masura, pentru ca stiu ca asta e realitatea aici, asa sunt oamenii, dar atat. Ce nu pot intelege, de exemplu, e faptul ca oamenii se distanteaza unii de altii, tocmai cand unii au nevoie de ajutor de orice fel..Am remarcat o atitudine gen "nu e treaba mea, rezolva-ti problemele si vorbim cand totul e bine in viata ta". Am vazut destule cazuri concrete in jurul meu. E ca si cum unii oamenii construiesc un zid in jurul lor, poate e un mod de "autoaparare", de a nu se incarca negativ cu emotiile, trairile altora.

 

Despre mine pot spune ca m-am adaptat foarte bine din mers la societatea olandeza, sunt respectata,apreciata, simt asta. M-am integrat, am progresat, dar mi-am pastrat si identitatea si sper sa raman asa intotdeauna. Aspectele ce nu-mi plac prefer sa nu mi le insusesc . Ce mi-a placut mereu a fost titulatura de "pittig dammetje" sau "vrouw met pit"  pe care am primit-o de mai multe ori de la olandezi si asta nicidecum in sens negativ. Spun ce simt, gandesc, ma lupt cu toate morile de vant cand vreau sa obtin ceva.

 

In alta ordine de idei, mult succes in Romania! Te cred si eu ca e o adevarata aventura dupa atatia ani departe de tara.

[Amonar]

Nu, nu am fost de mic copil...as fi vrut eu. Aveam pe atunci 21 de ani  Eu sunt o mama 'batrana' ca si majoritatea olandezelor. Cariera inainte, traitul vietii si dupa aceea copii

 

Mentalitatea despre care vorbesti tu o cunosc foarte bine...si eu am inteles-o foarte greu la inceput. Noi eram obisnuiti sa fim ajutati sau cel putin ascultati la greu, dar oamenii nu erau stresati, toata lumea cam avea aceleasi probleme...era mai simplu in Romania, ca sa zic asa. Societatea vestica mi se pare o societate complexa, acolo unde este libertate multa este si complexitate. Adica repede se poate depasi granita libertatii in a 'te amesteca in treburile altuia'. Eu zic ca balanta asta sta la baza atitudinii lor. Si calvinismul, care ii invata sa stea pe picioarele si sa raspunda pt faptele lor, sa nu se eschiveze. Ceea ce nu este la fel in catolicism. Mie mi-a prins bine mentalitatea lor, am invatat chiar sa fiu ca ei si realizez ca nu ajuti pe cineva dandu-i ajutor ci din contra il mentii in problema lui. Raspunsurile si solutiile sunt in noi, noi trebuie sa ne transformam ca sa vedem iesirea din situatie. Depresivitatea e o problema nationala, schimbarea dietei si a atitudinii fata de persoana ta face miracole. Multi prefera sa inghita pastile si isi dau seama ca nu ajuta pe termen lung. La fel e si cu ajutorul asta. La chestii practice se ajuta, la mutat sau la chestii de colaborare in domeniu practic. Mie mi-a fost greu sa inteleg mentalitatea managerului olandez, care de fapt nu spune ce trebuie sa faci ci te lasa sa alegi tu calea, dar in ´schimb te inlatura daca nu iti dai seama tu singur cam care este directia in care trebuie sa o iei. Daca i-as compara cu elementele din astrologie, sunt 'aer', vorbesc mult si neconcret.....dar sunt very sharp.

 

De scoala nu pot sa spun nimic, copilul meu urmeaza invatamantul primar in germania. Si din septembrie in Romania.....Sper sa reusesc sa pun pe picioare o scoala gen olanda, unde copiii invata sa raspunda pt deciziile lor si unde au voie sa ia decizii personale. Vom vedea.

 

Cam toate femeile din Europa de est sunt 'pittig vrouwtje', pt ca asta ne e temperamentul. Nu pot sa zic ca mi-a folosit intotdeauna, din contra uneori a lucrat impotriva mea. Olandezul e obisnuit sa colaboreze sa isi caute aliati si o atitudine rigida te poate indeparta de ei. Nu vor 'afkraken' in fata faptul ca esti pittig dar pe termen lung nu stiu sa o managen. Multi isi doresc femei puternice dar pana la urma isi dau seama ca e mai bine o femeie receptiva si colaboratoare. Cam asta e parerea mea despre ei. Si daca esti pittig s-ar putea sa iti castigti antipatia din partea   partii feminine olandeze

[danyce]

Edit pt ca si asta s-a vrut a fi citat din Amonar:""""Mie mi-a fost greu sa inteleg mentalitatea managerului olandez, care de fapt nu spune ce trebuie sa faci ci te lasa sa alegi tu calea, dar in ´schimb te inlatura daca nu iti dai seama tu singur cam care este directia in care trebuie sa o iei. Daca i-as compara cu elementele din astrologie, sunt 'aer', vorbesc mult si neconcret.....dar sunt very sharp.

"""
De scoala nu pot sa spun nimic, copilul meu urmeaza invatamantul primar in germania. Si din septembrie in Romania.....Sper sa reusesc sa pun pe picioare o scoala gen olanda, unde copiii invata sa raspunda pt deciziile lor si unde au voie sa ia decizii personale. Vom vedea.....

. Si daca esti pittig s-ar putea sa iti castigti antipatia din partea partii feminine olandeze

Salut again,

Mie chiar asta imi place la jobul meu: libertatea de a-mi alege drumul pentru a atinge obiectivele dorite. Din fericire, nu am gresit inca calea si am obtinut rezultatele scontate.

Despre scoala cred ca poti sa-ti formezi o parere concreta doar daca ai chiar de-a face cu ea. Eu ma bucur ca am rezolvat diverse neintelegeri si sunt sigura ca de acum fata mea va fi evaluata corect. Daca imi tacea gura si nu ceream o reevaluare si acum , vis-a-vis de tempo , dar si acum vreo 3 ani, chiar la inceput, cand o credeau "surda" pt ca era dromerig, nu cred ca ar fi fost la fel. Eu oricum nu sunt o mama care sa lase totul la voia intamplarii. Nu ma bag mereu inseamna, intervin doar cand simt ca ceva nu e ok.

Eu ziceam de "pittig" nu in sensul negativ, artagos. Sa nu-ti inchipui ca ma iau la harta cu olandezii, nicidecum. Pot sa spun frumos cu ce nu sunt de acord, insa nu ma las cu una, cu doua, nu ma iau dupa ceilalti doar pentru ca sunt olandezi, imi place sa lupt pentru ideile mele. Nu am viziune de tunel si nu cred ca eu am mereu dreptate, insa cand am dreptate reusesc si sa demonstrez concret, prin fapte. Sunt mai degraba determinata, ambitioasa. Inca n-am avut probleme din aceasta cauza niciodata.
Cat despre asa-zisa antipatie feminina, doar de 2 ori la job, doar cu 2 personaje feminine, am avut putine "scantei" pentru ca nu intelegeau de ce pe mine ma lauda mereu directia si pe ele aproape niciodata..Nu cred ca e vina mea ca managerii olandezii entuziasti te lauda de fata cu toata lumea cand realizezi ceva ce, la prima vedere, pare imposibil.
Cu majoritatea olandezelor pe care le cunosc (si sunt multe) ma inteleg ok.

In rest, iti dau dreptate cu calvinismul ce influenteaza atitudinea lor. Si eu sunt convinsa de asta. Si, la urma urmei, si teoria ta in ceea ce priveste ajutorul dat cuiva in repetate randuri sta in picioare. De felul meu, sunt oricum o persoana independenta ce se descurca singura si gaseste solutii (cred ca asa am fost setata din nastere ), insa in acelasi timp altruista. De aceea imi e greu sa ii inteleg pe cei ce niciodata nu "se baga" (de fapt e o mare diferenta intre a "nu te baga" si a "nu ajuta"). Nu pot , nu-mi sta in fire sa nu dau o mana de ajutor cuiva la nevoie, si ma refer mai ales la acea sustinere morala de care oamenii au nevoie in momente de cumpana in viata. Si sotul meu a trecut printr-o perioada nefasta, a fost ff depresiv, pe fondul nemultumirilor profesionale...Doar eu i-am fost alaturi, toata familia i-a intors spatele. Pe mine asta m-a frapat, in sensul cel mai negativ cu putinta. Oricat de calvinisti or fi, mi se pare inuman sa iei distanta de propriul copil in asemenea situatii. Unii oamenii nu isi revin din depresie tocmai pentru ca, dupa mintea multora "psihologul e tabu" si pt ca nici nu exista cine sa te asculte, sustina moral sa iesi din gaura neagra in care ai intrat.
Un alt exemplu: un unchi de-al sotului s-a imbolnavit de cancer pulmonar. I s-a descoperit boala in ultimul stadiu si se stia ca va muri, insa nu exact cand.. Ce au facut toti fratii si surorile lui? S-au distantat, nu mergeau nici in vizite, preferau sa o barfeasca pe nevasta lui ca "cica nu fusese in stare sa il determine sa se lase de fumat"...Impreuna cu sotul l-am vizitat de vreo 5 ori in ultimele 4 luni din viata, pentru a fi alaturi de el cat timp inca traia, sa ii aratam ca ne pasa de el. Si nu vorbeam neaparat de starea lui cand eram acolo, incercam sa-l scoatem, sa petrecem timp de calitate impreuna. Dupa ce a murit, toti fratii si surorile plangeau in hohote si o barfeau iar pe nevasta defunctului, ca "din cauza ei nu s-au dus sa-l vada in viata pt ca ea nu si-a mai organizat ziua de nastere si le-a luat cu aceasta ocazie prilejul de a mai fi impreuna". Scuza-ma, dar asta mi s-a parut, de departe, cea mai ordinara minciuna/scuza pe care am avut ocazia sa o ascult de cand ma aflu pe aceste meleaguri. Stiu ca e obiceiul de a-ti vizita neamurile si prietenii la o zi de nastere si ca olandezii ori n-au timp, ori nu-s spontani, dar cand e un om pe moarte si doresti sa-l vezi, iti iei inima-n dinti si te duci intr-o zi obisnuita, suni doar sa vezi de nu e cumva la citostatice, ca altfel n-are cum avea agenda incarcata..

M-am lungit iar, dar am detaliat doar doua cazuri in care chiar n-am putut intelege "neimplicarea/distanta" neerlandezilor apropiati. Nu vreau sa generalizez totusi, am spus ce am vazut/auzit in imediata apropriere.

Editat de Aprilie 28, 2013

[Amonar]

Sunt exemple si exemple, eu sunt cam ca ei, nu am timp si interes sa ma intalnesc cu familia. In schimb am trait mult in Brabant si acolo familiile sunt unite mai ales la sat. Daca mama suna, fiul sarea in masina si era la ea...deci sunt si alte exemple. In rest barfe si pareri despre ce si cum trebuie sa faca altcineva exista ca oriunde. Nu stiu cum e cu lauda asta in public, eu nu am trecut prin situatii din astea, mi se par chiar neolandeze..de obicei ti se instiinteaza cum functionezi intr-o discutie particulara, cu formulare oficiale de evaluare. Deci chiar mi se pare neprofesional sa lauzi pe cinvea in fata altor colegi, eu nu am intalnit manager care sa faca asta. Si spun si asta si dpdv profesional ca Hr specialist....ar fi un no-go unde am lucrat eu si am lucrat la o multinationala.

[danyce]

Sunt exemple si exemple, eu sunt cam ca ei, nu am timp si interes sa ma intalnesc cu familia. In schimb am trait mult in Brabant si acolo familiile sunt unite mai ales la sat. Daca mama suna, fiul sarea in masina si era la ea...deci sunt si alte exemple. In rest barfe si pareri despre ce si cum trebuie sa faca altcineva exista ca oriunde. Nu stiu cum e cu lauda asta in public, eu nu am trecut prin situatii din astea, mi se par chiar neolandeze..de obicei ti se instiinteaza cum functionezi intr-o discutie particulara, cu formulare oficiale de evaluare. Deci chiar mi se pare neprofesional sa lauzi pe cinvea in fata altor colegi, eu nu am intalnit manager care sa faca asta. Si spun si asta si dpdv profesional ca Hr specialist....ar fi un no-go unde am lucrat eu si am lucrat la o multinationala.

Amonar, eu tocmai asta spuneam ca nu e vina mea ca mi s-a intamplat sa o traiesc si pe asta...nu am zis ca e sau nu ok. Spuneam doar ca doar atunci, in urma acestor experiente am simtit invidia unor colege olandeze.

Fii linistita ca am cel putin o data pe an evaluare privata, ca oricine altcineva, dar am si niste directori care isi arata aprecierea in mod direct, chiar daca mai sunt si altii prin zona. Cred ca asta nu tine neaparat de cultura, mentalitate.

 

A propos de Brabant, cam toti din familia sotului vin de acolo. Sunt situatii si situatii. Tocmai de aceea spuneam mai sus ca, in ciuda experientelor traite, nu vreau sa generalizez.

 

Nici eu nu vorbesc de intalniri la o cafea cu familia, ca nici eu n-am timp de pierdut vremea doar asa...am vrut sa subliniez cu totul altceva. In rest, fiecare dintre noi are dreptul la o parere, nu trebuie sa fim mereu de acord [flo2] .

[Amonar]

Din ce am putut eu sa compar, din experienta mea de pana acum, mie mi se potriveste cultura si mentalitatea din Olanda. Dar e foarte normal ca altcuiva sa nu i se para acelasi lucru, sunt atat de multi straini care spun acest lucru. Este intr/adevar o parere personala care nu se poate combate, nici nu am incercat acest lucru. Am discutat cu mai multe natii care traiesc in Olanda si cam toti spun acelasi lucru, ca olandezii sunt reci si egoisti. Se pare ca exista o perceptie comuna a celor care nu sunt crescuti acolo. Dar totusi multi nu ar mai pleca de acolo si sincer eu m/as intoarce daca nu ar fi clima aia rece si nivelul de trai asa de scump. Clima rece am si in Germania, deci nu ma atrage nici Germania dar nivelul de trai e mai ieftin in zona in care locuiesc. Si totusi nu raman acolo. Nu mi se potriveste. In Romania imi place clima, nivelul de trai bun, sa vedem cum ma voi descurca cu mentalitatea....va urma.