chiar asa arata sfarsitul?....

[ooka]

poate e prea mult, insa am tot auzit, ca 'nu ma bate/nu bea/aduce banii in casa' ete ca e bine. 

 

ete ca nu a fost bine sau nu a fost suficient.

[virgo]

Cele 5 ale mele:

1. sunt/am fost cicalitoare

2. sunt cheltuitoare

3. nu vreau sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie asa de greu cu doi copii

4. ii fac prea multe reprosuri

5. iau decizii proaste in diferite situatii legate de casa/copii

 

cam astea sunt relele pe care mi le reproseaza cel mai des.

 

1. vindeca-te. in fine, de-acum nu o sa mai ai pe cine sa cicalesti.

2. ai sa te strangi la punga daca nu vrei sa ajungi amanet pe la banci !

3. ai sa recunosti ca vei avea nevoie de ajutor, singura cu doi copii.

4. un om nemultumit reproseaza.

5. nici asta n-ai sa-ti mai permiti curand, pentru ca n-o sa-ti mai tina nimeni spatele.

[NoUserName]

Eu nu cred ca e asta sfarsitul. Sfarsitul povestii de dragoste a fost demult, cu ani in urma, poate chiar acum 5 ani. Din ce am citit eu, ce ati facut voi pana acum este convietuire. Oare ce v-a legat cand v-ati cunoscut? Si ce a mai ramas din ceea ce v-a legat? Nu cumva v-ati transformat din "sotul si sotia" in "mama si copilul plus capul familiei", care cap al familiei trebuie sa aiba grija, sa protejeze, sa aduca si sa ajute? Pentru ca in cazul asta eu unul inteleg ce simtiti atat tu cat si sotul tau. Tu ai vrea o mai mare implicare din partea lui in treburile gospodaresti si ingrijirea copiilor, dar in sensul in care tu stii deja ce trebuie facut iar datoria lui e sa te ajute. Probabil ca are si el viziunea lui asupra vietii de familie si probabil nu corespunde cu a ta.

 

Nu stiu, dar totusi sunt 5 ani la mijloc. Nu vorbesc doar de ultimele 5 zile in care zici ca s-a apucat sa-si caute alta locuinta. Deabia acum ai descoperit tu asta, insa probabil dupa fiecare cearta atat tu cat si el v-ati gandit, macar pe moment, ca v-ar fi fost mai bine unul fara altul. In rest imi lipsesc prea multe detalii ca sa pot face comparatii. Sunt totusi curios cum decurge o zi obisnuita din viata voastra, de exemplu ziua de miercuri. Nu generalitati gen "ii mai dau eu un telefon din cand in cand, i-am mai facut o surpriza, el nu se implica sau cand vine cu cate o propunere nimereste numai in momentul nepotrivit, etc."

Oricum, daca spui ca nu se implica probabil nu-i vei simti lipsa si, daca-l lasi sa plece aveti ocazia fiecare dintre voi sa vedeti ce va lipseste. Oricum, o fraza de genul "poti sa pleci ca oricum si cu tine si fara tine e tot aia" pe care esti tentata s-o spui la nervi nu-ti va fi de ajutor.

[szivarvany]

Luati o pauza daca asta vrea. Cu forta nu ai cum sa l tii.

Poate isi revine, poate nu. Dar de copii trebuie sa se ocupe.

[mihaela_i]

Ooka: Imi pare rau sa gasesc topicul asta. Cu atat mai mult cu cat recunosc o parte din situatia asta la noi si ma intreb cat va dura si cum sa iesim din ea. Tot asteptam sa se schimbe ceva si eu si sotul si impresia mea e ca trebuie sa ne schimbam noi dar e greu daca nici unul nu face nici o miscare. Nu pot sa-ti dau nici un sfat. Noi suntem casatoriti de 5 ani, avem un copil care se apropie de 2 ani si sotul mai vrea o fetita. Si ma intreb cum ar functiona asta daca el nu prea are rabdare sa se ocupe de baietel. Si, evident, daca am incerca, ar putea iesi baietel si evident ca ar da vina pe soarta pt faptul ca el nu are rabdare cu copiii.

[ooka]

NoUserName, banuiesc si eu ca totul a murit cind a murit iubirea. Insa am crezut ca o resuscitez de fiecare data cind imi puneam cenusa in cap fie ca aveam motive fie ca nu. Iar treaba asta cu cap al familiei trebuie sa aiba grija, sa protejeze, sa aduca si sa ajute mi se pare un pic fara subiect. Are salariul mai mare ca mine, e adevarat, dar casa si masina sunt bunuri detinute inainte de casatorie (luate de parinti). Grija si protectia nu prea s-au simtit. Iar treaba cu adusul, as prefera sa nu aduca dar sa ne iubeasca. Ajutorul mi se pare crucial. Insa ar veni ca un secund al iubirii. Nu poti sa iubesti pe cineva si sa stai sa dormi 5 ore ziua iar celalalt sa crape muncind. Am tot gasit scuze, poate asta e vina mea. Ca nu stie, nu s-a asteptat, nu stie cum etc. 

 

Mai nou pana saptamana asta, toate zilele de miercuri au fost cam la fel, la serviciu impreuna sau separat, el duce copilul mai mare la gradi, eu am program redus si plec acasa la 2.30, fac piata, daca e nevoie gatesc, daca nu nu, la amiaza scot copiii afara pana seara cind venim acasa si de regula el le face baie si ii culca. In timpul cit noi suntem afara el e la servici apoi acasa si uneori daca eram cu prea multe in parc (biciclete/triciclete/carut) vine si ma ajuta. De comunicat, daca il sun vorbim, daca nu, nu prea, in afara de urgente. E foarte ocupat la servici. Prea ocupat sa comunice. Cu timpul te obisnuiesti. Insa de fapt e o lipsa de reactie pe termen scurt nu o obisnuinta noua. 

[ooka]

Pauza oricum luam daca vrea, ca doar nu o sa il leg de casa. De aceea nici nu am mai vrut sa impac pe nimeni, sa il las sa faca cum vrea. Si ete ca pleaca. 

[emanouela]

Dragoste cu sila nu se face!  si nu spui asta doar din razbunare sau ca sa-ti ranesti partenerul. Cred ca nici tu nu-l mai iubesti si functioneaza rutina. Depinde de voi daca e sfarsitul ori ba, de ambii....iar asta nu o poti afla aici, o poti afla dialogand cu el...fara cicaleli, ca de la om la om. 

[szivarvany]

[V]  asa trist e sa te citesc, ma regasesc in acea situatie acu cativa ani.

Partea buna e ca supravietuim de dragul copiilor. [flo]

[virgo]

Bun, cat o sa fie plecat, vorba cuiva de mai sus, ai sa vezi si tu cum e sa le faci CHIAR pe toate iar el cum e sa nu mai fie al treilea copil la mamica.

 

Atunci ai sa intelegi daca e usurare ceea ce simti sau dimpotriva, panica. Atunci se va alege totul si se vor lua deciziile.

 

In cazul in care unul dintre voi e de mii de ori mai multumit fara celalalt, les jeux sont faits.