chiar asa arata sfarsitul?....

[ooka]

Am mai auzit asta cu de fapt nici eu nu il mai iubesc, asa cred eu, ca il mai dar poate de fapt e rutina. Si da, ar trebui sa dialogam. Ce bine ar fi sa se poata face. 

 

Mihaela, imi pare rau sa aud de la tine. Fa ceva, macar sa nu fie o lupta pierduta prin nereprezentare. 

[ooka]

Virgo, esti tare draguta :)

 

Am avut ocazia sa ma manifest de una singura ca sa zic asa si cu timpul m-am obisnuit sa le fac pe toate. Imi e foarte greu, dar de ce sa ma plang, am bona, mai vine mama etc. Insa cu ce nu ma pot impaca si nu stiu cum o sa depasesc treaba asta, e lipsa iubirii. Dovada clara ca nu mai e, din partea lui nimic. Eu una nu cred ca pur si simplu intr-o zi de marti nu mai iubesti. Cred ca iubirea e declansata de ceva inexplicabil insa e foarte explicabila dainuirea ei. Numai lasata sa moara, moare. Si Dumnezeu mi-e martor ca am incercat de asa de multe ori. Dar nu a vrut sa creada, sau poate la el e altfel. La el poate a pierit intr-o buna zi. Insa am crezut intotdeauna ca oricit ne-ar fi de rau, noi vom fi impreuna mereu. Eu cu el, doar ne stim asa de bine intimitatile. 

 

Asta ma termina, credeam ca e un capitol incheiat din viata mea. Asta cu disponibilitatea sau cum i-o spune. Si n-am stat degeaba, adica am mai dezbatut problema, am facut un fel de psihoterapie cam un an si jumatate. Am incercat, l-am rugat sa vina si el insa nu i-a trebuit. A venit o  singura data, ca el nu crede in asta. Nu crede nici in Dumnezeu si atunci e greu sa pot face apel la sufletul lui. 

[emanouela]

Poti incerca...acum, intreba-l ce-l nemultumeste, de ce pleaca....ascula-l doar pe el, afla-i oful fara a aduce conteraargumente....doar asculta-l, propune-i sa gasiti solutii impreuna ...asta nu inseamna a lasa de la tine sau el de la el, ci de a gasi o cale de mijloc benefica voua....daca nu e dispus la a gasi solutii si e hotarat sa plece, lasa-l sa plece, dar macar stii ca ai incercat. In viata, daca un stil de abordare nu merge, il schimbi...incerci altceva. O cale de a ajunge la interlocutor intotdeauna exista, trebuie sa gasesti acea cale. Uneori mai avem nevoia ca doar sa fim ascultati, fara sa ni se spuna unde si cum gresim, doar sa fim ascultati....asculta-ti sotul. Daca tu ai sa-l asculti, te va asculta si el.

[ooka]

Emanouela, as face asta insa am mai facut-o, toata viata noastra de cuplu am dezbatut problematica asta a fericirii lui, insa orice angajament si-a luat pana acum nu a fost repsectat. Hai o data, de doua ori, dupa care daca nu il mai deranjez cu nimic cu atat mai bine. Nu mai am incredere pentru ca s-a intimplat de prea multe ori. Nu cred ca o sa faca nimic mai mult decit de doua trei ori. Dupa care uita si prefera sa spuna ca s-a saturat. Eu sunt un om al angajamentelor, apai daca spun ca fac ceva, pai poate sa imi fie rau, dar imi respect angajamentul. Bine, ascult, nu mai reprosez si sprijin, neconditionat o perioada, insa ce ar trebui sa primesc in schimb in aceasta perioada. Adica e normal sa consider ceva pozitiv daca el se poarta la fel (neinteresat, neimplicat)? Intreb, ca nu stiu daca e normal. Eu una consider ca nu e normal, ca daca vrem sa reparam ceva, trebuie sa se vada in fiecare zi. Atunci cind ai ocazia sa arati macar ca incerci. Insa poate gresesc eu. 

[eumada]

In primul rand sa stii ca multi care au joburi solicitante ajung tarziu acasa.De multe ori abia isi saruta copilul de noapte buna.

 

Sotul meu,pana acum 7 luni,ajungea acasa la 8 seara ,lucra non stop sambata si venea duminica dimineata.Dormea juma de zi si ne ramanea si noua juma de zi.

 

Asta nu are importanta,nu e motiv de plecat de acasa.

[NoUserName]

Stii de ce te-am intrebat? Pentru ca si eu sunt cam in aceeasi situatie... Stiu in fiecare zi de miercuri ce am de facut. Lucruri normale, lucruri firesti, lucruri care trebuie facute ca asa-i bine si asa face toata lumea. Si uite cum obisnuinta a luat locul comunicarii. O iesire din rutina nu-si mai gaseste timp. De exemplu daca miercuri la ora 5 as zice "hai sa luam copilul si sa mergem sa mancam carnaciori la gratar" raspunsul ar fi ca n-avem timp, ca trebuie sa faca ciorba, ca trebuie stearsa faianta din bucatarie ca e plina de ulei ars si ca oricum in seara asta trebuie sa-si faca baie pe cap si n-avem timp.Si daca in loc de o iesire din rutina am parte de o teorie asupra lucrurilor care trebuiesc facute intr-o casa si a contributiei pe care ar trebui s-o am, data viitoare nu mai vin cu o astfel de propunere. Si-ti dau cuvantul meu ca prefer sa iesim toti cu bicicletele in parc in loc sa fie bucataria luna si sa am ciorba proaspata.

 

A fost doar un exemplu din sutele de situatii care pot sa apara in cazul unei convietuiri de 5 sau 13 ani ca a ta, respectiv a mea. Si, cum ai spus si tu, incepi sa te obisnuiesti dar asta nu inseamna ca ai rezolvat problema. Tu astepti ziua in care el se va implica mai mult in ceea ce-ti doresti tu, el asteapta ziua in care tu vei avea mai mult timp pentru ceea ce-si doreste el si tot asa. Dar deocamdata fiecare zi de miercuri se repeta in fiecare zi si nici eu n-am solutii ca sa schimb asta.

[virgo]

Virgo, esti tare draguta :)

 

Am avut ocazia sa ma manifest de una singura ca sa zic asa si cu timpul m-am obisnuit sa le fac pe toate. Imi e foarte greu, dar de ce sa ma plang, am bona, mai vine mama etc. Insa cu ce nu ma pot impaca si nu stiu cum o sa depasesc treaba asta, e lipsa iubirii. Dovada clara ca nu mai e, din partea lui nimic. Eu una nu cred ca pur si simplu intr-o zi de marti nu mai iubesti. Cred ca iubirea e declansata de ceva inexplicabil insa e foarte explicabila dainuirea ei. Numai lasata sa moara, moare. Si Dumnezeu mi-e martor ca am incercat de asa de multe ori. Dar nu a vrut sa creada, sau poate la el e altfel. La el poate a pierit intr-o buna zi. Insa am crezut intotdeauna ca oricit ne-ar fi de rau, noi vom fi impreuna mereu. Eu cu el, doar ne stim asa de bine intimitatile. 

 

Asta ma termina, credeam ca e un capitol incheiat din viata mea. Asta cu disponibilitatea sau cum i-o spune. Si n-am stat degeaba, adica am mai dezbatut problema, am facut un fel de psihoterapie cam un an si jumatate. Am incercat, l-am rugat sa vina si el insa nu i-a trebuit. A venit o  singura data, ca el nu crede in asta. Nu crede nici in Dumnezeu si atunci e greu sa pot face apel la sufletul lui. 

 

 

Mda. Cred ca ai deja raspunsul la intrebare. EL a plecat demult din viata voastra. Este realitatea si nu te chinui sa capeti vreun raspuns pentru ca n-ai sa-l primesti decat prin taceri. Alte taceri. Sau mai rau, presupuneri.

 

Si eu am lasat pe cineva sa plece, chiar intr-un moment cand o familie are nevoie cel mai mult de un tata ... sa rupe totul in mine, dar stiu foarte bine ca o batalie e pierduta din start daca nu exista iubire. Iar a mea, singulara, nu tine loc si pentru ne-simtirea celuilalt. Punct.

[ooka]

NoUserName, nu sunt nici o disperata a curateniei, nici nu am idei fixe depre cind/cum legate de activitatile casnice. Toata viata mea de cuplu mi-am dorit o rupere a rutinei. Ca sa fiu sigura ca o primesc mi-am exprimat dorinta, am facut public si am cerut, o surpriza, un ceva, altfel. 

 

Da, mi se pare aiurea sa plec cu copiii la munte de azi pe maine cind stiu ca trebuia sa strangem bani de concediu, s-a intimplat, insa motivatia a fost alta. Nu lipsa chefului. Sincera sa fiu as fi plecat fara sa ma gindesc de doua ori.

 

Eu ma exprim, poate prea mult. Intotdeauna am pornit de la ce as vrea si am ajuns sa ne spargem creierii cum sa facem sa ii fie lui bine. Dar intotdeauna am gandit ca mai bine spun decit sa las loc la interpretari. Plus ca imi place sa vorbesc, sa rezolvam. Consider ca nu are sens sa stai sa iti rozi labele de suparare o saptamana. Ca e de kkt, tot la problema te intorci. Toti discutind, mai ajunstand de colo de dincolo, rezolvi. Nu prin tacere. Insa treaba cu tacerea vine la impuse. 

 

As prefera sa imi spuna: 'femeie, ma enervezi de mori cind faci asa, sa nu te mai aud, ewu vreau sa ne intelegem si tu esti sucita, hai sa facem x si sa mearga'. Dar de unde..

[marius]

1. nerespectarea parteneriatului dintre noi

2. rezistenta la schimbare

3. lipsa asumarii faptelor proprii

4. alegerea tacerii ca modalitate de comunicare

5. emiterea de semnale false (desi sunt mai multe variatiuni pe aceeasi tema)

6. implicarea redusa in cresterea copiiilor

7. neimplicarea in treburile gospodaresti

8. neintelegerea faptului ca daca nu iti doresti sa faci ceva alaturi de ai tai inseamna ca e o problema

9. neintretinerea iubirii

10. incapacitatea de a face ceea de promite

 

1. Concret ce anume trebuia sa respecte, stia ca trebuie sa respecte si nu a respectat?

2. Concret in ce consta lipsa rezistentei din partea lui la schimbare? Care sunt schimbarile, cum sau ce trebuia sa faca si nu poate?

3. Concret care sunt faptele proprii pe care le face dar nu si le asuma?

4. Daca ai sa citesti ce ai scris tu despre tine vei vedea ca spre deosebire de el tu cicalesti si reprosezi masiv ceea ce denota ca sunteti diferiti la acest capitol el este tacut insa te intreb de mai bine de 5 ani incoace cum de ai decis sa te casatoresti cu o persoana care este mai tacuta daca nu iti place asta atat de mult?

5.Concret ce vrei sa spui cu asta? Ce fel de semnale false?

6.Ce anume ai dori sa faca mai mult in aceasta privinta si cand anume consideri ca ar putea sa faca in raport cu timpul lui de la serviciu, timpul de refacere personala, mancat/spalat deci timpul propriu?

7. Similar cu 6 care sunt treburile gospodaresti care nu le face dar ar trebui sa le faca fata de ceea ce face acum si raportat cu timpul alocat serviciului curent?

8.Acest "ceva" al cui este? Al tau sau al lui? Da-mi un exemplu sa inteleg ce vrei sa spui.

9. In ce ar consta "intretinerea iubirii" din punctul tau de vedere si care tu o faci desigur?

10. Atunci cand promite ceva si nu respecta vine de la el sau este un efect al presiunii tale?

[ooka]

Virgo, imi pare rau sa aud asta si de la tine. Cu lasatul sa plece cu neintelegerea. Nu inteleg de ce asa multe probleme si neintelegeri. 

 

Cu iubirea asa e, ea vindeca si potriveste, gaseste solutii. Insa cel putin la inceput spunea ca ma iubeste atat de mult, cel mai mult din lume.