Incompatibilitate si atractie

[Sarasvati]

Sunt impreuna cu sotul meu de multi ani; a fost prima si singura mea relatie. Nu am fost indragostiti unul de altul in sensul obisnuit al cuvantului. Relatia noastra a inceput pe cand eram foarte tineri, mai curand ca o experienta din partea amandurora. Am avut dificultati sexuale inca de la inceputul casniciei (n-am facut sex „cu adevarat” inainte), dar eu am sperat cumva ca se vor rezolva de la sine; dificultatile constand in faptul ca el era foarte infierbantat si nerabdator, ceea ce pe mine ma speria si ma descuraja, astfel incat deseori ma blocam, il respingeam sau il acceptam doar ca sa-i fac pe plac. Se pare ca pur si simplu nu suntem compatibili pe acest plan. Nu avem copii. Sotul meu s-a straduit ca relatia sa mearga, eu simteam deseori ca vreau altceva, ca aceasta relatie este mai curand un compromis, un „adapost” temporar. De ce m-am casatorit atunci? Mi-era teama de oameni, iar relatia cu el ma facea sa ma simt in siguranta. Nu m-am implicat, dar nici n-am avut curajul sa o iau pe un alt drum, multumindu-ma sa visez uneori la un barbat sau altul de care ma simteam atrasa. Ce-i drept, am trait momente frumoase cu sotul, cand aveam activitati comune sau urmaream un scop comun. Altminteri, m-am cufundat in munca mea, evitand sa ma confrunt cu problemele. Acum cativa ani, simteam foarte clar ca nu mai puteam continua in acelasi fel. Am trecut printr-o perioada foarte zbuciumata, a murit tatal meu după o lunga suferinta, iar sotul meu s-a indragostit de o alta femeie (casatorita). S-au intalnit timp de cateva luni, plimbari, discutii (nu si sex)... El nu mi-a ascuns nimic. A fost cumplit, simteam ca mi-am pierdut reperele, dar totodata am inceput sa ma ”trezesc” si sa-mi pun intrebari; mi-am revazut toata viata, incercand sa inteleg problemele si sa gasesc o cale de a merge mai departe. După cateva luni, au incetat sa se mai vada, insa lui nu i-a trecut prea usor. Ne-am indepartat si mai mult, iar in cele din urma el s-a mutat de acasa. In acelasi timp, eu am inceput o viata noua – invatam sa traiesc pe cont propriu, ma redescopeream pe mine insami, mergeam la cursuri, cunosteam oameni... Simteam ca sunt pe drumul cel bun, desi eram inca nesigura pe mine. Nu-mi puneam problema unei noi relatii, voiam doar sa explorez posibilitatile si sa fac ceea ce ar fi trebuit sa fac, poate, cu multi ani in urma. Cu sotul meu mai vorbeam la telefon, apoi am reinceput sa ne intalnim, sa ne plimbam, sa facem dragoste – poate pentru ca, intr-un fel, ne simteam amandoi singuri. Dar nu ma gandeam sa fim din nou impreuna.

 

In toamna aceluiasi an, mi s-au reactivat niste probleme de sanatate, ceea ce mi-a franat avantul. Mi s-a parut nedrept ce se intampla, dar am cautat sa accept situatia și sa vad ce se poate face. A fost o iarna lunga și singuratica, iar intalnirile cu sotul meu ma ajutau. Spre primavara insa speram sa-mi reiau activitatile si chiar ma gandeam la divort. Dar viata avea noi surprize pentru mine: sotul meu s-a confruntat cu o problema grava de sanatate si a decis sa se intoarca la mine. In momentul acela avea mare nevoie de iubire, de sustinere – iar eu m-am lasat purtata de ceea ce am simtit pe moment, desi pe undeva ma gandeam ca e o greseala. Luni de zile am oscilat intre acceptare si furie – furie indreptata in aparenta spre sotul meu, dar in realitate eram furioasa pe mine insami, pentru ca nu eram in stare sa-mi creez viata pe care o doream. După o vreme am inceput sa comunicam cu mai multa deschidere si sinceritate... intr-un fel, era ca și cum abia ne-am fi casatorit si am fi incercat sa ne cunoastem mai bine, sa ne construim o viata impreuna. A inceput sa aiba gesturi tandre, blande, asa cum mi-as fi dorit. Dar sexul era in continuare problematic.

 

Intre timp insa m-am indragostit. Il cunosteam de cativa ani, iar la un moment dat am inceput sa fiu atrasa de el. Am ajuns sa simt o atractie sexuala foarte puternica, iar cu timpul si mai mult decat atat. Imi placea blandetea lui, imi inspira incredere, deschidere, simteam ca as putea face dragoste cu el fara sa-mi fie frica. Pe de alta parte, stiam ca era afemeiat si ca nu prea avusese relatii serioase. Semnalele pe care mi le-a transmis erau confuze, nu mi-a fost clar in ce masura si el e atras de mine (e foarte prietenos cu toata lumea). El traieste pe alte meleaguri si ne vedem rar. Cand m-am indragostit, am trait cateva saptamani ca-ntr-un vis minunat, iar dupa ce a plecat simteam ca nimic din „vechea” mea viata nu mai avea sens. Peste cateva luni, cand a revenit, am aflat ca era indragostit de cineva si aveau o relatie. Lumea mea s-a prabusit din nou - si iar am reusit sa merg mai departe. Anul trecut ne-am mai vazut de cateva ori; avea probleme in relatie. Intr-o discutie, pe neasteptate, m-a incurajat sa ma despart de sotul meu (stia ca avem o relatie dificila) si mi-a spus ca el ma sustine - am fost extrem de surprinsa pentru ca atunci chiar voiam sa fac acest pas, parca mi-ar fi citit gandurile. Ulterior am aflat ca s-ar fi despartit de curand. Nu sunt sigura care e situatia lui acum. Dar il iubesc si il doresc foarte mult in continuare.

 

Nu stiu ce sa fac. Pe de-o parte, mi-ar fi greu sa renunt la siguranta (aparenta) pe care mi-o ofera relatia cu sotul meu: il cunosc de atata timp, glumim și radem impreuna, are o claritate deosebita a gandirii, ma sustine in ceea ce fac... Insa nu ne iubim cu adevarat, nu suntem compatibili sexual si nu avem planuri comune de viitor. Pe de alta parte, imi doresc foarte mult o relatie plina de pasiune si o comunicare autentica. Intr-o vreme aveam impresia ca asta ar fi posibil cu celalalt, dar el abia a incheiat o relatie (daca intr-adevar a incheiat-o) si nu stiu daca a simtit ceva pentru mine in afara de o atractie trecatoare. Am senzatia dureroasa ca mi-am irosit viata; mi-as dori atat de mult sa o pot lua de la inceput - as explora, as experimenta, as trai din plin. As vrea o idee, o parere, un sfat... Multumesc.

Editat de Iunie 2, 2013

[marius]

Am sa fiu scurt. Deocamdata.

 

In legatura cu sotul tau.

 

Ai o relatie. Il iubesti. Sunteti insa incompatibiii sexual.

 

 

In legaura cu X

 

Nu ai o relatie. Nu il iubesti. Il doresti doar din punct de vedere sexual.

 

 

Sfat nu am sa-ti dau insa pot sa spun ca eu daca as fi in locul tau nu as da niciodata o relatie pentru o iluzie.

[dana vio]

Pacat ca nu te-ai implicat de la inceput in casnicia cu sotul tau. Acum sunteti nici sa', nici asa, timpul a trecut si trece si pacat ca trece degeaba.

Daca ai inceput/reinceput sa comunici cu sotul tau eu zic ca ar trebui sa aveti o discutie foarte sincera. Sa-i spui ce simti si ce crezi ca-ti doresti si sa asculti si ce-si doreste el, mi se pare cinstit fata de amandoi.

[Selene_Bunny]

Parerea mea: niciunul dintre cei doi barbati nu este potrivit pentru tine. Primul (sotul) este potrivit ca ascultator, sustinator, prieten, celalalt... lasa-l sa plece.

 

Mi-a placut povestea, te-as trimite sa vorbesti cu o anumita persoana, mai ales ca am vazut ca esti din Bucuresti. Daca vrei detalii, da-mi un mesaj privat.

[Sarasvati]

Da, e adevarat, sotul mi-e drag si este real, iar celalalt, obiectiv vorbind,  e o iluzie, o proiectie a dorintelor neimplinite. Nu prea ma vad intr-o relatie cu el. Insa regret foarte mult ca nu am trait niciodata o dragoste intensa  si plina de pasiune, iar el imi inspira asta.

 

Cu sotul am inceput deja sa am discutii mai deschise si sincere. Sa vedem ce va mai fi... nu e imposibil sa creez  chiar cu el relatia pe care mi-o doresc...

 

Selene, multa vreme asa l-am vazut si eu pe sotul meu - ca pe un prieten si un indrumator spiritual.

Ti-am trimis mesaj privat.

[Rufus]

Nu as vrea sa te dezamagesc, insa nici unul din cei doi nu-s pentru tine.

Ai putea fi in continuare cu sotul tau, ai putea fi cu celalalt barbat, insa nu ai fi fericita.

 

Viata e ciudata, am invatat demult asta, nu ma mai mir. Deci, nu te mira ca drumul tau e mai intortochiat decat al altora pe care-i cunosti. Insa realitatea este ca nu esti fericita si pentru asta ar trebui sa faci ceva. Si nu cred ca o legatura serioasa acum (cu celalalt) te ajuta.

Cred ca trebuie sa iti vezi de drumul tau, incepuse sa-ti placa, sa te regasesti, este foarte posibil in aceasta stare sa-ti gasesti si un partener potrivit.

Sau, poti alege ancora actuala, un fel de stabilitate de care nu te poti desprinde, dar care nici nu-ti este suficient. In acest caz, te sfatuiesc sa te resemnezi, pentru ca altfel albesti de timpuriu sau chiar poti comite fapte pe care le vei regreta.

Cu alte cuvinte: ori-ori.

[CorinaDani]

n-ar fi rau sa discuti si cu un specialist, in legatura cu dificultatile sexuale despre care povesteai. chiar daca ti se pare sau crezi ca ai trecut peste ele, subconstientul lucreaza fara voia ta (oarecum), este posibil sa intampini aceeasi problema si cu alt partener...

 

sincer, nu vad de ce ar trebui sa ramai in aceasta casnicie, sunteti nefericiti si/sau neimpliniti amandoi. daca ati merge fiecare pe drumul lui, mai devreme sau mai tarziu ati putea sa va intalniti jumatatea.

pareti a fi amandoi "cu capul pe umeri", sunt convinsa ca impreuna veti gasi cea mai buna solutie in privinta viitorului vostru - comun sau separat. totul e sa comunicati sincer, sa va puneti sufletul pe tava cum s-ar zice.

[Sarasvati]

 

Multumesc tuturor pentru pareri.

 

In privinta dificultatilor sexuale, poate ar fi util, intr-adevar, sa discut cu un specialist, pentru ca am reusit sa depasesc unele blocaje, dar mai e de lucru. Anul trecut am fost la un grup de psihoterapie sexuala pentru femei și mi-a facut tare bine, insa nu a fost suficient.

 

Cred ca mai intai trebuie sa invat sa fiu fericita singura, sa-mi traiesc propria viata, independent de un barbat sau altul. Perioada cat am trait pe cont propriu a fost una dintre cele mai bune. Atunci viata a ales pentru mine, acum ar trebui sa fie o alegere constienta din partea mea. O alegere greu de facut, fiindca in momentul de fata nu simt care e calea cea buna. Teoretic, pot sa-mi vad de drumul meu și locuind impreuna cu sotul, practic insa e alta poveste.

[blackgirl0]

Nu ar fi tb sa te casatoresti chiar cu primul partener sexual, un pic de diversitate te-ar fi ajutat sa descoperi ce-ti place, ce-ti doresti. Probabil ca si sotul tau gandeste la fel, din moment ce-a cautat dragostea in afara cuplului.

 

Faceti-va ordine in vieti acum, cand sunteti tineri si fara copii, cu doar o adresa de impartit.

 

In locul tau, daca nu as simti niciun fel de atractie fata de sot, l-as lasa balta, mi-as cauta un partener de ocazie (bun si sexosul de peste mari si tari), care sa ma invete ce anume imi doresc in viata sexuala. Si abia apoi as cauta marea dragoste. Macar sa stiu ce cer de la ea, nu?!

[andacos]

Dar tu ai discutat cu sotzul tau despre dificultazile sexuale?

 

Poate n-am intzeles eu bine ,insa chiar n-am vazut nicaieri unde spui ca atzi incercat sa rezolvatzi problema asta,intre voi.Poate el chiar nu stie ca tu consideri nesatisfacator sexul cu el,poate si pentru el tu ai fost prima femeie si daca nu are experientza...nu are de unde sti ...ca pentru tine nu e ok.

 

Deci daca n-atzi incercat sa discutazi despre problema voastar(sua a ta)majora si anume sexul,poate de aici ar trebui inceput!

 

Nu stiu...spun si eu,mai ales ca tu totusi cred ca simtzi pentru sotzul tau sentimente adinci.

 

Si eu cred ca acest tip de casatorii...in care partenerii nu testeaza inainte mai multe variante,se sfirsec prin dezamagiri,raniri ale celuilalt,calcat pe de laturi...nu stiu,e normal s aincerci sa-tzi cautzi idealul.

 

Dana