Hotarire

[Rufus]

Imi pare rau. Nu vad nimic curios sa-ti plangi dragostea distrusa. Ratiunea, care spune ca este un eveniment previzibil, nu-ti poate obloji rana din inima. Cel putin nu in viitorul imediat... [url="http://community.webshots.com/user/tora97"]poze multe cu noi[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/551940014PFgtLL"]Ana a implinit un an[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/554582211ZUiOLU"] 2006[/url][foto][url="http://good-times.webshots.com/album/557637684wPafYA"]2007[/url][foto] "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde

[akella]

Imi pare rau ca treci prin asa ceva. Uite si ce zic eu: vei plange, pe ascuns, pana nu vei mai avea lacrimi. E normal. De explicat fetei, trebuie sa aveti o discutie in 3, astfel incat copilul sa inteleaga ca nu este vina lui ca parintii sai nu mai sunt impreuna. Pur si simplu, mami si tati nu se mai inteleg, nu mai vad lucrurile la fel, si de aceea e mai bine ca mami si tati sa stea separat. Insa Maria trebuie asigurata ca ea va ocupa acelasi loc in inima si in viata parintilor sai, ca si pana acum. Stiu ca e foarte greu sa te ridici dupa o astfel de lovitura, insa trebuie sa incerci sa-ti vezi si de alte lucruri. Iti pot spune ce am facut eu, cu multi ani in urma: m-am dus sa ma tund, sa ma vopsesc, sa ma epilez etc. Apoi, am continuat cu "renovatul": am mutat mobilele prin casa, am redecorat apartamentul. Cand aveam un moment de ragaz si-mi aduceam aminte de ce patisem, mai intai ma bufnea plansul, apoi puneam mana pe telefon si sunam o prietena de nadejde... Ieseam ca fetele si, dupa cateva ore si vreo doua beri, puteam sa ma intorc linistita acasa... Stiu ca e foarte usor sa dai sfaturi, e foarte greu sa le si urmezi. Un singur lucru e sigur: nu esti singura! Ai o intreaga armata de prieteni aici, pe DC. Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici. http://community.webshots.com/user/miana_dragnea

[oocristina]

[flo][flo][flo][flo][flo]

[ellej]

quote:

---

Originally posted by oocristina
[flo][flo][flo][flo][flo] Este prima data dupa atita timp cind ma intreaba cineva cum ma simt eu. Toata lumea imi da sfaturi, ce sa fac, ce sa ii spun Mariei, sa ma pregatesc de razboi, orice, dar mi-am dat seama ca nimeni nu m-a intrebat pina acum, Cristina, tu cum te simti? Rau. Nu pling, nu am putere. Si sunt chiar rea cu toata lumea. Atac pur si simplu. Am facut-o chiar si pe mama sa plinga si am fost rea cu ea. Parca nu mai sunt eu. Nu ma mai intereseaza nimeni, nimic, toate sunt dincolo de mine si nu ma mai privesc. Nu ma pot deschide. Mi-e teama ca poate am sa ma inraiesc. Sunt rau, asta este clar.

---

Nu si-a imaginat nimeni ca simti bine, e clar ca suferi. Ma gandeam ca sfaturile te-ar putea ajuta sa treci, concret, la actiune, intr-un fel sau altul. Sa fii tare! Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu. If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

[oocristina]

Buna tuturor.

[mihuta]

Nici o femeie din lumea asta nu poate opri un tata care VREA sa-si vada copilul. La fel si daca e vorba de un barbat si o mama. Nu-i mai gasi justificari in spatele tipei pentru care s-a despartit de tine. Nimeni nu-i tine pistolul la tampla sa nu o sune pe Maria. Este strict alegerea lui, constienta. Este bine ca ai inceput sa te trezesti, toti acesti pasi (negare, furie, ranchiuna, negare) inseamna drumul spre vindecare. Ai grija de tine. [gravi] 26s + [fetita] Sophia

[zepellina]

Eu te inteleg ft bine, stiu ce simti, asta am simtit si eu, multa durere , frustrare, este totul ilogic. Parca vorbesc eu, si imi pare rau ca ti se intampla asta. Fetita ta vine cu replici din acestea pt ca este ft suparata si iti spune ca ea asa ar vrea, sa fiti impreuna. Mi se pare greu pt ei, si parca ft nedrept. Noi am trecut in parte peste etape, dar dupa mai mult de un an, ea inca spera. Asta mi se pare nedrept, durerea din sufletul lor. Noi am vrea sa fie perfect pt ei, si ne doare ca nu putem, dar chiar nu ai ce sa faci, decat sa mergi mai departe si sa o sustii si pe Maria. Eu sunt sigura ca o iubeste ft mult, dar nu poate sa se priveasca in fata, sa accepte ce a facut si alegerea facuta. Exact asa a fost si la noi si inca ma intreb DE CE?. Am incurajat vizitele, plimbarile cu ea, dar prefera sa se ascunda in alte probleme mai mult sau mai putin reale. Iti doresc multa liniste si putere "Cu cit esti mai entuziasmat de viata, cu atit mai multa bucurie vei gasi in ea." zepellina

[alesssia]

[V]

[DoamnaT]

Cristina, imi pare rau pentru ce ti se intimpla. Dumnezeu are planurile lui cu noi. Sunt sigura ca intr-o zi sorele va straluci pe strada ta. Nu-ti pot da sfaturi caci nu am fost in situatia ta. Vreau doar sa te incurajez, ai pt ce lupta, ai pt ce trai. Trebuie doar sa te aduni, sa lasi durerea sa treaca, sa te impaci cu tine insati ca sa poti trai fericita cu tine. Nu tu ai plecat, nu tu ai gresit. Sa te simti cu constiinta impacata, asta o sa-ti dea si putere. Fetita ta va fi bine, bineinteles ca isi doreste sa se intoarca tatal ei acasa. Insa daca ii acorzi quality time, ea va fi fericita. Va intelege dupa ce va mai creste ca dragostea cu de-a sila nu se poate. [flo], DomnaT

[akella]

Esti inca un amalgam de sentimente si stari contrarii: iubire, ura, ratiune, confuzie, negare, resemnare... Va mai trece ceva timp pana sa incepi sa-ti revii cu adevarat. Acum il acuzi pentru tot, acum o gasesti pe cealalta vinovata pentru absenta lui de langa fetita... Il iubesti inca. Asta e adevarul, chiar daca iti place sau nu. Si e normal. Nici nu avea cum sa-ti treaca intr-un timp asa scurt. Vei iesi din sevraj atunci cand vei realiza ca-ti poti fi autosuficienta. Si sunt sigura ca poti. Ceea ce nu ne ucide ne face mai puternici. http://community.webshots.com/user/miana_dragnea