Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

Sufletul ... ce este, de unde vine, unde se duce?


Recommended Posts

Ma intreb "sa raspund sa nu raspund, sa provoc sa nu provoc, sa las subiectul in pace sa nu?" Am sa fiu un pic ..critic textual discutand. Da s-au dat raspunsuri interesante dar ..goale. Scuzee mele anticipate. Se folosesc cuvinte caci notiuni nu sunt, se dau definitii fara definirea notiunilor, se folosesc expresii folosind cuvinte interesante dar ...arde lumanarea...cine intelege ce am scris aici? Hai sa ma explic pt c altfel raman si eu cu o teorie....sa luam pe rand. Cel mai provocator a fost raspunsul lui Alexandra. Incepe cu trebuie sa facem definiri ale fenomenelor. Scuzele mele dar pina sa emiti o definire (o definitie) a unui fenomen eu stiu ca trebuie sa-ti clarifici formele de baza a unei exprimari prin asta eu intelegand definirea notiunilor ca forma de exprimare logica adica acel salt clar irevocabil de trecere de la cuvant la sensul liogic al exprimarii adica a notiunii. Nici un fenomen nu se exprima prin cuvinte ci prin logica exprimarii ceea ce logic discutand incepe cu definirea notiunilor. Odata clarificate aceste notiuni ele imbraca forma de ipoteze, si concluzii ce se demonstreaza si atunci intr-adevar discutam de o teorie. Asta stintific discutand dupa cum scrii si tu. Orice stiinta se bazeaza pe teorii, orice teorie pe stabilirea domeniului de cercetare, orice domeniu pe ipoteze si concluzii si toate acestea au la baza definirea notiunilor proprii. Altfel raman cuvinte. Este ca si cum ai spune "usa e triunghi albastru" si care este o expresie perfect valabila din punct de vedere gramatical sunt cuvinte ce respecta ordinea de exprimare dar....nu au fundamentul de exprimare logica proprie fiecarui om. Nu sunt valide din punct de vedere logic. Sigur putem sa ne jucam cu expresii care de care mai pline de toate clea dar...daca nu definim de la bun inceput notiunile...raman teorii de tipul triunghiului. Pe de alta parte iertata-mi fie lipsa de diplomatie de data aceasta dar ...am remarcat expresia "legea atractiilor afinitatilor". Din nou am ramas neplacut surprins si sa spun de ce. Legea ca si cuvant presupune o concluzie clara a unei concluzii demonstrate. Daca luam expresia "Legea atractiilor" este incomplet deoarece lipseste subiectul de discutie, necazul este ca acesta nu numai ca nu mai vine ci apare un cuvant absolut sinonim cu atractiilor si care explodeaza sub forma "afinitatilor". Afinitate este sub toate formele o forma sinonima in exprimare a cuvantului atractie, de aici si expresia a avea afinitate, a fi atras "sine qua". Si iata cum au mai aparut cuvinte legate intr-o expresie de tipul triunghiului albastru. O parte simpatica a unei noi propozitii este definirea spiritului. Este o forma de energie subatomica (ma gandesc la logica exprimarii si din nou zambesc), si iarasi revin: spritul o forma de energie. Inca nu s-a definit energia ca notiune dar o folosim din plin. E foarte greu de definit notiunea de energie fiind atatea forme incat nici macar Einstein nu a reusit sa termine acest subiect chiar si cu teoria relativitatii restranse. "Cu o structura subatomica", deci probabil e formata din neutroni, electroni, protoni si alte particole subatomice si mai avem un pic si ne intrebam tot stiintific discutand ce structura poate sa aiba atunci, ce legi le guverneaza, ce structura au in fond, care sunt formele de manifestare ale acestor particole(apropos despre ce particole este vorba in fond atunci cand te exprimi atat de categoric "sunt formate dintr-o structura subatomica")? Si daca mai ajungem si la faptul ca, daca acceptam aceasta teorie cu aceste ipoteze intram in sfera materialului chiar si la nivel subatomic deci cu aspect corporal, palpabil vizibil prin simturile noastre (biologic sau anatomic active) sau insesizabile dar care produc sau pot produce efecte, cum mai ramane cu amestecul notiunii de "nemurire spirituala"? Si iarasi sarim la o alta teorie. Dar sa trec mai departe dar asa mai fugitiv si sa reliefez ideea de "morala spirituala". Notiunea de moral apartine vietii cotidiene si reprezinta toate regulile de convietuire sociala sau de grup acceptate de catre acestea fiind o notiune subiectiva ca si continut prin insasi subiectivitatea si nevelul de evolutie a relatiilor sociakle de grup. Anumite fapte sunt considerate sau mai degraba acceptate ca fiind morale prinfiltrul experientei proprii si a experientei acceptate in realtia cu grupul de care apartinem. Caz concret o femeie poarta natural si moral o fusta de tip midi in timp ce in morala islamica acest lucru este imoral. De aici si imposibilitatea logica de a lega notiunea de moral, morala ca atribut sau mai rau ca subiect de exprimare "vezi expresia morala spirituala". La sfarsit am lasat o adevarata perla pe care o si redau "spiritul reinvie pe pamant". Asta nu mai putin decat dupa ce s-a facut o intreaga antologie a "nemuririi spirtuale". Deh, teoria bat-o vina! O alta exprimare apartine lui Mausin care scrie redau "predestinare ca opus notiunii de liber arbitru". Mda destin, destinare, pre-destinare trei cuvinte nedefinite notional, liberul arbitru o noua notiune compusa. Mausin daca ne luam dupa teoria vehiculata suntem predestinati eu cel putin asa inteleg prin "vine la reincarnare", dar nu uita ca este o speculatie verbala la mijloc pentru ca intr-o alta teorie sau chiar si in aceasta se scrie ca spiritul vine la reincarnare pt o noua evolutie spirituala superioara, deci tine de liberul arbitru caci tot in aceasta teorie se scrie de asemenea ca nu este predestinata evolutia motiv pentru care unele spirite neevoluate sunt distruse. Sincer ori e predestinare ori e liberul arbitru caci intradevar cele doua notiuni sunt la antipozi. Dar teoria logicii exprimarii...iarasi face farse. Cred ca am sa inchei aici ca asa cum scriati sunt prea multe sa le cuprind pe toate...si asa cum am precizat am stat si am cugetat daca sa scriu sa nu scriu ...dar prea ma ardea frumusetea teoriilor scrise sub degetele de la tastatura. Karma...mea...ma-ndemna sa scriu. Cea inferioara desigur. Glumesc aici. Marius
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 37
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Mda! Frumoasa provocare, si desteapta, de asemenea. Formulasem nelamurirea cu predestinarea ca o intrebare exact pentru ca asa cum vad eu lucrurile, cuvantul predestinare folosit acolo nu mi s-a parut chiar cea mai fericita alegere. Ori e predestinare, ori e liber arbitru. Asta e unul dintre subiectele preferate ale filozofilor si nu numai. Cu riscul de a starni polemica, o sa dau si parerea mea in legatura cu predestinarea, folosind o unealta controversata: astrologia. De cate ori nu suntem mirati, atunci cand citim un portret astrologic al zodiei noastre, de cat de bine se potriveste. Stau si ma intreb: de unde stie cel care intocmeste portretul, cum anume suntem noi, de le nimereste atat de bine? El nu ma cunoaste pe mine, si totusi, stie cum reactionez la lumea inconjuratoare. Faptul ca se poate sti acest lucru are, vrand nevrand, legatura cu notiunea de predestinare. Cineva, fara sa ma cunoasca personal, face presupuneri in legatura cu predispozitiile mele, si le mai si nimereste de multe ori. Pe undeva, predestinarea este valabila in sensul ca, atunci cand noi nu luam decizii in mod constient, actiunile noastre se efectueaza in deplina conformitate cu predispozitiile pe care le avem. Este ca si cum am fi luati de valul vietii. Iata predestinarea. Avem liber arbitru; avem posibilitatea (darul)de a lua decizii in mod constient; totusi, de obicei nu il utilizam. Majoritatea actiunilor pe care le facem sunt "instinctuale", facem lucruri pe care de multe ori nu stim de ce le facem, iar explicatiile pe care le gasim sunt de multe ori superficiale, conducand la "pentru ca asa sunt eu". (Paranteza, de aceea instrumentele de predictie functioneaza - pentru ca in majoritatea cazurilor avem de a face cu un pattern cunoscut.) Parerea mea in legatura cu dilema Predestinare versus Liber Arbitru este: si una si alta. Atunci cand noi nu luam decizii in mod constient, Universul le va lua pentru noi, si asta se intampla in marea majoritate a cazurilor. Cand Universul ia o decizie in locul meu, deseori o referim ca o "intamplare" sau "eveniment" sau "destin". Eu o numesc "lectie". Altii o numesc "karma". Cate nume, pentru o cauzalitate care este de fapt, directa! Mausin PS. Pt detalii despre teoria de mai sus referitoare la suflet/spirit etc. se poate citi lucrarea "Teosofia" a lui Rudolf Steiner.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Marius, desi o sa trebuiasca moderatori sa inchida subiectul daca vom contiuna sa sapam in felul asta in subiect, pun si eu un mic raspuns … Karma poti sa o privesti ca pe o suma de programe cu care vi pe lume sau pe care le dobindesti in timpul vietii. Predestinarea trebuie sa o iei ca pe obligativitatea executari lor. Cum le vei executa si mai ales cu ce rezultate este la liberul tau arbitru. Executind acele programe iti indeplinesti karma si evoluezi spiritual pentru ca toate faptele tale din vietile anterioare, din viata asta sau cele viitoare la asta trebuie sa duca, la evolutie. Trebuie sa privesti pe scara timpului mai larg ca sa poti intelege, nu trebuie sa te opresti la “viata” ca cea existenta in momentul acesta a omului (cind ma refer la om spun spirit si trup) Cred ca nu aici este locul unor astfel de discutii altfel as fi apucat (sa incerc) sa explic pe bucatele toate nelamuririle tale. Cel mai corect este sa citim, un inceput poate fi chiar Lazarev. Cu stima, Reiki
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Imi pare foarte rau ca s-a ajuns tocmai aici ... pusesem niste intrebari "simple", fiecare sa-si spuna opinia sau gindurile si vad ca s-a ajuns la adevarate prelegeri din care nimeni nu mai pricepe nimic ... intrebari pe care poate in citiva ani, vi le vor pune copilasii vostri ... Mie imi place sa cred ca sufletul fiecaruia dintre noi este Unic si Nemuritor ... se naste odata cu noi, creste, imbatrineste ... de asemenea imi place sa cred ca dupa ce murim, Sufletul nostru se intilneste cu celelalte Suflete ale dragilor nostri, traiesc impreuna in Eternitate si ii vegheaza pe cei ramasi aici ... Nu vreau sa cred in reincarnare si nici in reinviere ... s-ar putea sa existe, s-ar putea sa nu existe, asa cum zicea Marius o sa aflam raspunsul abia dupa ce trecem de a saptea usa ... Referitor la clonare, mi se pare o idee geniala clonarea organelor umane cu ajutorul carora s-ar putea salva atitea vieti ... dar nu sunt de acord cu clonarea intreaga a unui om, e o timpenie ... Pe toti sa-i asculti, dar din mintea ta sa nu iesi!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Sofie, [flo] Dar ai pus o problema asa de grea si care macina omenirea de cand este ea... Nu trebuie sa te miri ca s-a starnit discordie... Personal, cand ma gandesc la cei dragi pe care i-am pierdut, imi place sa cred ca sunt acolo, sus, eliberati de griji si de dureri si de teama si de boli, si ca ne vegheaza pe noi, cei din carne, cu pasiunile, framantarile, bucuriile sau necazurile nostre efemere...
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Cred ca sufletul va fi rasplatit dupa moarte in functie de faptele sale din viata fizica. Cred, de asemenea, ca prin suferinta evoluam. Cu cat esti mai nefericit in aceasta existenta, cat atat vei fi mai fericit in cealalta. Viata este un test. Lucrurile lumesti sunt trecatoare si menite sa ne ademeneasca, iar noi n-ar trebui sa ne atasam prea mult de ele, pentru ca sufletul le va lasa in urma si va calatori mai departe.
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • 4 weeks later...
Imi place subiectul acesta asa ca m-am hotarat sa zic si eu ce cred cu desavarsire .. sa nu va suparati eu cred ca sufletul este natura dumnezeiasca este partea prin care avem legatura cu dumnezeu acum sufletul odata ce mori se duce ori la bine ori la rau depinde cum a fost relatia ta cu dumnezeu pe acest paminat cat despre clonare eu zic un singur lucru daca tot ati adus vorbacum poate un om sa dea suflet unei fiinte?ia ganditi-va ce o sa se intample cand aceea fiinta isi da seama ca nu are suflet? nu? ca are puterea de a gandi ce o sa se intample atunci? mie imi este teama sa ma gandesc asa ca numai ce ingaduie dumnezeu aceea o sa se intample cat despre tot ce se intampla rau in viata noastra nu este neaparat o pedeapsa eu cred ca unele sunt lectii din care trebuie sa inveti ceva da unele sunt si pedepse dar sti cand este pedeapsa sau cand este o lectie Ma bucur ca mai sunt oameni care se gandesc la suflet Pupici
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...