Am procedat corect ?

[Nicole27]

Mda...ce sa spun...cam aceeasi situatie o am si eu cu sotul meu.Suntem casatoritit de un an si si-a facut de vreo 4 ori bagajele si a plecat de acasa.Motivul? Am gura prea mare[bang]Auzi la el!Adik daca incerc sa discut cu el, nu am cum ca urla ca nebunul, si urlu si eu ca sa il acopar, inseamna ca DOAR eu am gura mare? Singura lui problema, de altfel si cam mare pentru gustul meu, e ca atunci cand se enerveaza da cu pumnii prin pereti. Si apoi pleaca. Pai bine, si ce ar trebui sa fac eu?Sa imi fac si eu bagajele si sa plec unde vad cu ochii?Ei uite nu! Am abia un an de casnicie, ce ar insemna asta? Am incercat sa port o discutie normala cu el, ba nu avea chef, ba nu avea timp....Bine, spun eu...nu ai timp?Atunci poate vei avea timp sa mai meditezi cand iti mai spun si eu sa pleci, nu sa pleci tu de capul tau! Zis si facut, i-am facut bagajelul,i l-am trantit la parter, pe scari, si pleaca frate! Nu ma mai suporti? Asta e!Nici eu pe tine! Ei bine nici asa nu am rezolvat problema.Ultima oara, tot din motive timpite, ne-am luat la scandal, el a plecat sambata seara, a venit duminica dimineata si mi-a lasat verigheta, si-a facut bagajele, a luat si albumele de la nunta cu el si dus a fost! A spus ca el nu mai sta, ca s-a saturat, etc. Bineinteles ca prima reactie a fost sa ma pun in fund si sa incep sa plang pe motiv ca mi-a luat albumele. A doua reactie, mai tampita decat prima, a fost sa pun mana pe telefon si sa sun pe unde apuc, numai singura sa nu fiu.Bineinteles ca nimeni nu intelegea nimic, plangeam prea tare!Ciudat era faptul ca treceam de la o stare la alta intr-un timp extrem de scurt.Ba plangeam de nu mai puteam, ba ma linisteam si spuneam ca e mai bine asa.Intr-un tarziu m-am hotarat sa ii sun pe nasii mei, care l-au sunat si l-au chemat la discutii.Si asa s-au linistit lucrurile.Dar asa faceam si eu:tipam cand tipa el, iar asta, parerea mea, nu este indicat delok. Eu una cred ca mai bine ar fi ca, atunci cand unul din noi este nervos, celalalt sa fie calm.Altfel nu ajungi la nici un consens.Si incerc si eu, la fel cum fac poate cel putin jumatate din femeile de pe pamant, sa fac sa mearga relatie, desi de multe ori as vrea sa plec undeva sa uit de toate. Insa stiu sigur ca asta nu este o rezolvare. Acum incerc sa il iau altfel:cand el e nervos, eu incerc sa fiu calma, chiar daca ma duc in baie si dau si eu cu pumnii prin prosoape, incerc sa il las sa mearga unde vrea, atunci cand vrea, pentru ca nu are rost sa il tin legat langa mine, nu mi-ar place asta.Si cel mai important, imi fac timp ptr mine. Eu cred ca o relatie se descopera in timp. Si tot in timp inveti sa convietuiesti cu cel de langa tine.Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea unei relatii. De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, sa iti placa barbatul fara de care mai tarziu nu mai poti trai. Sa fim realiste:toate planurile de viitor ni le facem, in functie de nevoile si de preferintele lui, pentru ca noi, femeile, ii punem pe ei mai presus decat orice. Adik toate planurile de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.Si tocmai de aceea incercam din rasputeri sa rezolvam problemele, si este si normal sa fie asa, atunci cand iubesti. Pentru ca, atunci cand iubim, sa renuntam la el pentru viitor, sa schimbam tot peisajul planurilor noastre, sa lasam un drum alb in gol fara sa incercam sa reparam ceva, ni s-ar parea de neindurat. [si-eu] NICOLE

[J G]

Sa fim realiste:toate planurile de viitor ni le facem, in functie de nevoile si de preferintele lui, pentru ca noi, femeile, ii punem pe ei mai presus decat orice. Nu toate facem asta... si stii de ce? pentru ca e nesanatos atat pentrru cine o face cat si pentru cuplu! J si Carlita Carliontz (05.02.2006)