TOATE VISELE SE IMPLINESC !

[Rodica]

Eu sunt de ceva vreme intr-o rascruce profesionala si inca incerc sa-l inteleg pe Dumnezeu. Partea mai dureroasa este ca si sotul meu este cam tot la o rascruce. Ce plan o avea Dumnezeu pentru noi? Cu cine sa ma sfatuiesc? Am inteles pana acum ca trebuie sa am rabdare si cum spunea Camelia, poate ca toate drumurile duc in final in acelasi loc, dar probabil ca trebuie sa invatam ceva pe drum si de asta trebuie sa ratacim o vreme????!!!!???? Andreeaca, m-a impresionat povestea ta, (unde sunt bani multi e si lipsa de timp si mentalitate de robotel---am inteles bine? ) Pe curand , si va multumesc dragele mele!!!

[Andreeaca]

Rodica, ti-am raspuns pe mail, sper sa te ajute sfatul meu. Si nu-ti fie frica de posturile bine platite, nu inseamna neaparat ca trebuie sa stoarca sufletul din tine......exista si locuri unde daca-ti faci datoria cu simt de raspundere si daca au nevoie de experienta ta, totul decurge firesc (adica 9-10 ore pe zi si week-end-uri libere!!!)[:D]

[Andreeaca]

[ups]am uitat sa va spun: cartea lui Prentice Mulford " In zarea nemuririi" e f veche (eu o citeam cam acum 10 ani) si nu am vazut-o de curand prin librarii dar cred ca v-ar place tare mult deci poate incercati prin biblioteci (......fetele din strainatate au sanse mai mari s-o gaseasca). Sorry....

[sumisa]

Si eu sunt la o rascruce de drumuri si nu stiu incotro s-o apuc. Am luat deja o decizie care nu stiu in ce masura imi va afecta viitorul profesional. Am nascut de 6 saptamani, dupa ce am muncit pana in ultima clipa ca sa nu-mi pierd clientii. Insa ceea ce nu mi-am dorit sa se intample s-a intamplat dupa ce am nascut pentru ca am ales sa-l alaptez pe bebic. Si cum nu poti fi prezent in doua locuri, am ales sa fiu la dispozitia bebelasului, asa ca mi-am cam pierdut contractele.Nu imi pare rau pentru ce am ales, dar nu ma pot opri sa ma gandesc cu groaza la ce va urma. Am mai trecut o data prin asta cand am nascut-o pe Daria si stiu ce cumplit e sa o iei din nou de la capat. De data asta e si mai problematic pentru ca sincer nu mi-as mai dori sa ma intorc la vechea profesie. De mult vroiam sa schimb dar n-am avut curaj sa o fac din cauza banilor si din cauza ca nu stiu inca spre ce as putea sa ma indrept. Asa ca fericirea mea de a avea doi copii frumosi si sanatosi e umbrita de nesiguranta a ceea ce va urma dupa.

[eli]

Nu am citit decat prima pagina a acestui subiect, abia astept sa citesc si restul. Ce vreau sa va zic e ca atunci cand am terminat de citit primul mesaj scris de Floare de colt, mesaj citit, cum s-ar zice, cu sufletul la gura, am respirat o clipa si apoi am inceput sa plang. Pe tot parcursul paginii am avut lacrimi in ochi, dar bucurie in suflet. Va multumesc din tot sufletul! Cand aveam nevoie de raspunsuri, am dat de acest subiect. In viata nimic nu e intamplator! Iar acolo sus e cineva care ne ajuta sa ne indeplinim sau sa ne descoperim si sa ne implinim visele. Poate nu am fost prea coerenta, tot ce vreau sa zic e MULTUMESC. Am apasat pe un buton gresit si m-am intors la subiect. Credeam ca am pierdut tot ce am scris, dar iata ca nu e asa.

[iulian1969g]

Iata un text folositor, dupa parerea mea, care sper sa va aduca tuturor bucurie si - mai ales - claritate in ceea ce priveste viata de zi cu zi. Fragmentele sunt luate din "Marea evanghelie a lui Ioan", volumul II, revelata lui Jakob Lorber de cate Domnul nostru Iisus Hristos. Va doresc o lectura placuta si folositoare! Capitolul 8. Despre Imparatia cerurilor 1 Faustus, care fusese in preajma Mea in tot acest timp, M-a intrebat: "De unde stiu ucenicii tai - cei vrednici de Tine - cuvintele acestea atat de minunate, pline de intelepciune si pe deplin adevarate? Ceva atat de inaltator nu am mai auzit pana acum!" 2 Eu am spus: "Cere de la farisei Cartea Domnului si citeste din ea psalmii regelui David; acolo le vei gasi pe toate! Mai-marele fariseilor din Capernaum, Iair, cu care ne vom mai vedea astazi, iti va darui una. In urma cu doua zile, fiica lui a murit si a fost inmormantata. El a regretat amarnic pacatele savarsite impotriva Mea; de aceea il voi ajuta si el nu va fi pierdut pentru Imparatia cerurilor." 3. Faustus: "Doamne, ce Imparatie este aceea si unde se afla ea?" 4. Eu: "Dragul Meu prieten, pentru adevaratii prieteni ai lui Dumnezeu, adevarata Imparatie a Domnului este pretutindeni. Pentru dusmanii lui Dumnezeu ea nu este nicaieri, deoarece pentru ei totul este iad, oriunde si-ar indrepta privirea sau simturile. Ce este sus este la fel cu ce este jos. Nu te uita nici in sus, spre stele - care sunt pamanturi ca si cel pe care calci - si nici nu-ti cobori privirea in jos, spre pamant, pentru ca si el (pamantul) urmeaza aceeasi lege ca si carnea ta; odata va trebui si el sa moara si sa se faca farame! In schimb cerceteaza si cauta cu sarguinta in inima ta; acolo vei gasi ceea ce cauti. Pentru ca in inima fiecarui om este sadita samanta vie din care va inflori pentru el rasaritul etern al vietii vesnice. 5. Vezi, cerul in care plutesc Pamantul, Soarele, Luna si nenumarate stele, care nu sunt altceva decat sori si pamanturi, este fara margini! Chiar de ai putea parasi acest pamant si ai putea merge drept inainte la fel de repede ca si gandul, astfel incat sa depasesti veac dupa veac, nici dupa o eternitate de zbor tot nu te vei apropia nici macar un pic de vreun capat! Peste tot vei intalni lumi cu forme fie stranii sau teribile, fie grozav de frumoase care umplu si dau viata spatiului nesfarsit. 6. Dupa moartea trupului tau, vei iesi prin inima ta spre cerul fara margini al lui Dumnezeu si, dupa cum iti este inima, il vei recunoaste ca rai sau ca iad! 7.Pentru ca niciunde nu este ceva care sa fie creat doar ca rai, sau doar ca iad; totul vine din inima oamenilor. Fiecare om isi pregateste in inima, dupa faptele lui bune sau rele, ori raiul, ori iadul. Astfel, fiecare va trai dupa cum gandeste, dupa cum vrea si dupa cum faptuieste, adica dupa propria-i credinta care ii hraneste fara incetare vointa care, la randul ei, ii determina faptele. 8. Fiecare sa fie atent la inclinatiile inimii sale si va afla atunci usor ce este in inima lui. Daca iubirea acesteia se indreapta spre lume, si el simte inlauntrul sau dorinta de a dobandi putere si faima, atunci inima lui, dornica de marire, este intr-una nemultumita de sarmana omenire. Daca un om simte dorinta de a-i conduce si de a-i stapani pe ceilalti, fara sa fie insa ales si uns de catre Dumnezeu, atunci in inima lui se afla deja samanta iadului, care, daca nu este inabusita, ii va pregati fara nici o indoiala acelui om, dupa moartea trupului sau, iadul. 9. Daca inima omului insa este plina de smerenie si daca el se simte fericit sa fie ultimul dintre oameni, sa le slujeasca tuturor, sa nu tina aproape deloc seama de el, din pricina iubirii pe care o poarta fratilor si surorilor sale, sa se supuna in toate lucrurile folositoare mai-marilor sai si daca el Il iubeste mai presus de toate pe Dumnezeu, atunci va creste in inima lui samanta cereasca pentru un rai cu adevarat vesnic. Omul acesta are deja in inima raiul in intregime. Plin de credinta adevarata, de cea mai pura speranta si dragoste, acela nu poate sa ajunga, dupa moartea trupului sau, altundeva decat in Imparatia cereasca a lui Dumnezeu pe care deja, asa cum am mai spus, o poarta si in timpul vietii, in toata maretia sa, in inima! Daca vei cantari bine cele ce-ai auzit, vei intelege usor cum este cu imparatia cerurilor si cu iadul." 10. Faustus a spus: "Preaiubite si intelept Domn, Stapan si Prieten! Cu adevarat, cuvintele Tale sunt pline de intelepciune; dar de data asta nu le-am putut patrunde pe de-a-ntregul! Felul in care raiul si iadul pot sa fie impreuna in acelasi loc, astfel incat unul sa-l patrunda pe celalalt, acesta este pentru mine, ca om cu o gandire inca foarte slaba, un lucru greu de inteles! Cum s-ar putea ca, in cele din urma, din inima mea sa infloreasca o infinitate nesfarsit de fericita sau de nefericita? De aceea vreau sa Te rog sa-mi dai o lamurire mai usor de inteles, pentru ca altfel, cu toata lumina amiezii insorite a sufletului, voi merge acasa tot orb!" Capitolul 9. Domnul explica, prin cateva exemple, natura raiului si a iadului 1. Eu am spus: Asa voi face; pentru ca este bine sa mergi acasa cu ochii deschisi! 2. Iata, intr-o casa saracacioasa traiesc doi oameni. Unul este multumit cu tot ceea ce ii da pamantul muncit cu sudoarea fruntii sale, sub binecuvantarea Domnului. Cu multumire si voiosie, el se bucura de putinele roade ale harniciei sale. Cea mai mare bucurie a lui este de a imparti cu fratii sai mai sarmani ceea ce a strans cu mare greutate. Daca vine la el un infometat, el se bucura ca poate sa-l hraneasca, nu-l intreaba niciodata cu rautate de ce este sarac si ii ingaduie sa se intoarca daca ii va mai fi vreodata foame. 3. Nu este nemultumit de conducatorii tinutului in care traieste, iar daca i se iau dari, el gandeste mereu ca Iov: <<Doamne! Tu mi-ai dat totul! Al Tau este totul! Ceea ce mi-ai dat, poti oricand lua inapoi; faca-se mereu numai voia Ta sfanta!>> 4. Pe scurt, acest om nu poate fi tulburat de nimic in seninatatea sa, in iubirea si increderea sa in Dumnezeu si in iubirea fata de fratii lui. Mania, invidia, ranchiuna, ura si orgoliul ii sunt straine. 5. In schimb, fratele sau este cel mai nemultumit om. El nu crede in nici un Dumnezeu si spune: <<Dumnezeu este un cuvant gol prin care oamenii denumesc idealul de erou pamantean.Cand este sarac, doar cel mai prost om poate sa fie fericit, asa cum sunt fericite animalele, care nu au judecata si intelegere, atunci cand primesc cate ceva din ceea ce are nevoie instinctul lor surd si limitat. Un om insa care s-a ridicat prin intelegerea sa cu mult deasupra animalelor, nu mai trebuie sa se multumeasca cu laturi ordinare, nu mai trebuie sa scormoneasca pamantul cu mainile, pentru ca aceasta este o munca pentru animale si sclavi; mainile lui sunt facute pentru ceva mai bun; el trebuie sa ia sabia, sa ajunga cel mai mare conducator de osti si sa treaca pe sub arcurile de triumf ale marilor orase ale lumii pe care le-a cucerit. Pamantul trebuie sa se cutremure sub copitele calului sau, impodobit cu aur si pietre pretioase, care-l duce cu mandrie pe stapanul puternicei armate de osti.>> 6. Cu astfel de ganduri isi blestema un astfel de om existenta-i saracacioasa, isi blestema saracia in inima sa, si se gandeste cum sa faca rost de mari bogatii si comori, pentru a-si multumi setea de putere. 7. El il dispretuieste pe fratele sau care este multumit si fiecare om mai sarac decat el este in ochii lui o grozavie. Nu are nici o urma de milostenie, aceasta fiind pentru el o naivitate a sclavilor lasi si a maimutelor dresate.Omului i se potriveste doar generozitatea - dar si aceasta, crede el, trebuie aratata cat mai rar cu putinta! Daca vine un sarac la el, se repede la acesta cu tot felul de grosolanii si ii spune: <<Pleaca de aici, bestie putreda, monstru lacom! Munceste, animalule, daca vrei sa ai ce manca! Du-te la fratele meu cel prost care este el insusi un animal obisnuit de povara, dar nu mai veni niciodata in fata sufletului meu ales. Lucreaza pentru cei ca el, caci acestia sunt milostivi la fel ca maimutele! Eu sunt doar generos si iti mai las si de data aceasta viata ta ordinara de vierme!>> 8. Vezi, acesti doi frati, fii ai aceluiasi tata si ai aceleiasi mame, traiesc impreuna intr-o casa. Unul este un inger, al doilea aproape pe de-a-ntregul diavol. Pentru primul cocioaba saracacioasa este un rai, pentru cel de-al doilea aceeasi cocioaba este iadul plin de chinul cel mai amar. Acum vezi cum raiul si iadul pot fi in acelasi loc?! 9. Bineinteles ca vei gandi: <<Ei, ce-o fi? Sa fie lasat cel care-si doreste puterea sa urce pe tron si, daca va putea, va apara popoarele si va invinge dusmanii!>> Da, s-ar putea sa fie asa! Dar unde este masura care sa arate cat de mult si in ce fel isi va urma planurile sale obsedate de putere? Ce va face el cu oamenii care nu vor vrea sa se inchine cat mai adanc in fata sa? Pe aceia ii va schingiui ingrozitor si va tine la fel de putin cont de o viata de om cat de un fir de iarba strivit! Atunci ce este un astfel de om? Iti spun, el este o manifestare a satanei! 10. Este adevarat, trebuie sa existe domni si conducatori de osti, dar trebuie sa intelegi ca este absolut necesat ca acestia sa fie alesi de Dumnezeu. Ei trebuie sa fie alesi dintre urmasii regilor din vechime. Dar vai de oricare altul care-si lasa saracia si se repede sa ia sceptrul prin orice mijloace! Cu adevarat, ar fi mai bine pentru el sa nu se fi nascut vreodata! 11. Vreau sa-ti mai arat o imagine a Imparatiei cerurilor lui Dumnezeu: ea este intru totul asemenea unei bune imparatii pamantesti in care la fel de bine cresc si se coc atat cei mai gustosi struguri, cat si tufisurile cu spini si scaieti, toate in acelasi pamant bun! Diferenta apare doar in felul in care acest pamant a fost folosit: vita il transforma in ceva bun, iar tufisurile cu spini si scaietii in ceva ce nu mai poate fi de folos pentru nici un om. 12. La fel se revarsa si raiul, atat in demoni, cat si in ingerii Domnului; dar fiecare il foloseste altfel! 13. Raiul este asemenea unui pom roditor care este incarcat cu multe fructe dulci si bune. Cand oamenii vin sub crengile sale binecuvantate ca sa manance astfel de fructe, multi dintre ei, avand constiinta treaza, se multumesc sa manance doar atat cat le trebuie. Altii insa nu mai vor sa lase nimic in pom, pentru ca roadele le plac foarte mult. Ei mananca totul din invidie, pentru ca cei ce se multumesc cu putin sa nu mai gaseasca vreodata ceva si se indoapa astfel pana ce ultimul fruct a fost mancat. Ei se imbolnavesc apoi si pot chiar sa moara, in timp ce aceia care s-au multumit cu putin se simt foarte bine si intariti dupa ce au mancat cu masura din fructele pomului. Atat unii cat si ceilalti au mancat din fructele aceluiasi pom! 14. Raiul este si asemenea unui vin bun, care-l face puternic pe cel care stie masura, dar ii dauneaza sau chiar il ucide pe cel care nu i-o stie; astfel, acelasi vin devine pentru unul rai, iar pentru celalalt iad, desi este scos prin acelasi furtun! 15. Spune-Mi, prietene, daca acum ai inteles cum este cu raiul si cu iadul?" "Marea evanghelie a lui Ioan", volumul II, revelata lui Jakob Lorber de cate Domnul nostru Iisus Hristos

[iulian1969g]

Poate ca este nitel cam lung textul, dar mie mi-a placut foarte mult si mi-a intarit ideea ca "TOATE VISELE SE IMPLINESC", ca Dumnezeu este infinit mai bun decat ne putem noi imagina. Voua v-a placut textul? Giuliano

[iulian1969g]

Draga Rodica, te-am recunoscut! Sunt la Iulian la servici si incerc sa-mi fac mana pe tastatura, scriind cu mare entuziasm mesaje pe 'net. Draga Rodi, poate ti-am mai spus, ca atunci cind cauti o schimbare in viata ta, trebuie de fapt sa treci prin noi incercari pentru a ajunge in punctul dorit, care s-ar putea sa nu fie intotdeauna cel dorit, ci altul complementar. Ce pot eu sa-ti spun este ca in viata nu vine intotdeauna necazul pe care il astepti si nici bucuria pe care ti-o doresti cel mai mult, de aceea vreau sa-ti reamintesc un vechi proverb german:"tinta e drumul!", de aceea ,conform acestui proverb, bucura-te de orice iti iese in cale in pelerinajul tau spre izvorul dorit,incurajeaza in continuare pe tot sufletul ce-ti iese in cale, nu-ti dori neaparat sa realizezi ceva anume cu tine sau cu cei din jur, asteapta ca un copil cuminte sa vezi cum isi revarsa Dumnezeu dragostea Lui de Tata asupra ta, cum te modeleaza, cum te implineste in fiinta ta cea mai tainuita, fa-ti anumite secrete cu Dumnezeu, pe care sa le stiti doar voi doi, propune-ti idealuri in realizarea unor relatii inter-umane in care sa dezvolti sentimentul iubirii si al pacii, fi recunoscatoare pentru orice intimplare prin care treci, mai ales pentru cele neplacute, deoarece in viata nu poti avea orice confort, si dupa orice furtuna urmeaza soare si vreme buna! Si pentru incurajare iti mai spun ca BUNUL DUMNEZEU iti da orice ii ceri, cu doua maini! Eu spre exzemplu i-am cerut doua fete, iar El mi-a dat si doi baieti (2+2)! Acuma sti si tu cine sunt: vecina ta, ANA, cu dragoste pentru una dintre binefacatoarele mele!

[Vanina]

Foarte frumos textul scris de tine,Iulian! Superb!!!!Multumim! Vanina

[Rodica]

Doamne ,Ana ce surpriza mi-ai facut! Iti multumesc pentru gandurile tale, mult de tot!