Dilema-jobul mamei din diaspora

[ariadna]

Si eu stau de peste trei ani cu Mihai acasa, si pot sa spun ca am avut destule momente de depresie (din lipsa de activitate sociala, as spune eu, mai degraba decat din lipsa de serviciu), si asta mai ales de cand suntem in Germania, departe de toate rudele si prietenii apropiati. Insa, normal si eu pun in balanta avantajele si dezavantajele, si uite asa imi revin destul de repede din depresie (o depresie "standard", la mine, [:)], tine de seara pana dimineata, deci nu prea mult, as zice eu, avand in vedere totusi ca peste noapte mai si dorm, deci nu ma tine treaza [:D]). Si mai e o chestie. Pur si simplu trebuie multa rabdare, foarte multa rabdare, pana mai creste copilul si merge la gradinita, pe urma la scoala, isi face prieteni de varsta lui, are si el viata lui sociala si atunci putem si noi, mamicile, sa aspiram la un job sau ceva de genul asta. Oricum, si eu consider, si recomand asta cu toata caldura la toate mamicile, ca intr-adevar, pana la 3 ani, daca nu pana la 6-7 ani, copilul are nevoie de constanta in educatie, in crestere, are nevoie de caldura sufleteasca, de incredere, are nevoie sa stie ca se poate in orice moment bizui pe cineva in toate incercarile lui de a cunoaste lumea. Eu sunt absolut convinsa ca, din toate punctele de vedere, a sta acasa cu copilul, cel putin pana la trei ani, este un castig, atat pentru copil cat si pentru mama. ariadna

[ani35]

Dragele mele,am citit cu interes fiecare din randurile voastre.Sunt mamica de 10 ani [cool].Nu o data mi-am pus aceeasi intrebare,desi pot sa spun ca am avut intotdeauna idei clare,la subiectul casnicie,copilasi...etc.La capitolul asta a avut un rol decisiv sotul meu.Spun asta pentru ca am luat decizia amandoi in ceea ce priveste educatia puisorilor.Eu...incantata!!!Nu stiu voi,fetelor,insa mi se potriveste rolul de mamica,de sotie,de...tot ceea ce tine de caminul meu.Am doua fetite scumpe(fiecare cioara cu puiul ei [copil]),ma topesc dupa ele si consider ca merita efortul si sacrificiul![flo] [flo] [flo] si [pup] [pup] [pup] pentru toate mamicile si nu numai.Sa auzim numai de bine!

[cristina73]

Fetita mea are aproape 2 ani si nu am mai lucrat de cind eram gravida in luna a 7-a . Sunt multumita ca am reusit sa stau acasa si sa ma ocup de fetita pina la virsta asta dar simt ca a venit vremea sa ma intorc la lucru si pentru ea sa mearga la gradinita. Fiindca locuim in strainatate nu am pe nimeni sa ma ajute si suntem chiar destul de izolate, prietenii pe care ii avem locuiesc destul de departe si ne intilnim destul de rar. Ies cu fetita in parc ori de cite ori vremea o permite, ca sa ia contact cu alti copii dar este foarte retrasa si rusinoasa. De aceea cred ca in cazul ei gradinita i-ar prinde bine. Am citit mesajul Sofiei si am stat si m-am gindit: nu cred ca stind acasa si tinind si fetita acasa ma va face sa ma simt mai bine seara cind fac bilantul zilei , asta nu pentru ca nu imi doresc sa petrec cit mai mult timp cu ea ci pentru ca simt ca a venit vremea cind fetita ar beneficia de societatea altora mai mult decit de a mea. Sofie, nu stiu daca ai fetita sau baietel dar ca mama de fetita ma gindesc ca nu mi-as dori ca si ea sa fie casnica, sa o pregatesc pentru rolul de sotie si mamica, asa cum era traditia in vechile timpuri.As dori sa poata face alegeri, sa o cresc in spiritul vremurilor de azi, iar asumimdu-mi rolul de casnica i-as insufla un exemplu nedorit de mine.Nu am nimic impotriva mamicilor casnice, vreau sa spun ca si eu m-am simtit foarte bine in aceasta postura si m-am uitat urit la mamicile ce-si puneau copiii in cresa la virste foarte fragede dar dupa o anumita virsta e bine sa lasam puiutii si in compania altora. Nimeni nu stie precis care e virsta ideala pentru a incepe gradinita, unii specialisti psihologi spun ca pina la virsta de 3 ani copilul nu are neaparata nevoie de societate, dar dupa aceea e imperios necesara. Eu am considerat ca avind in vedere "izolarea" noastra, pentru fetita mea ar fi bine sa inceapa gradinita la 2ani jumate, iar eu sa-mi reiau activitatea profesionala