iris Postat Martie 18, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 18, 2003 uf, hai sa va povestesc si eu "aventura emigrarii noastre" incep mai cu inceputul eu am crescut in brasov, si de-a lungul copilariei si adolescentei, practic aproape toti prietenii parintilor mei au plecat din romania, si si dintre colegii mei; pe mine nu m-a batut niciodata gindul plecarii, nici atunci, nici dupa facultate, nici in anii 96-99 cind incepuse valul mare de plecari in canada, cred ca mai mult de trei sferturi din colegii nostri de generatie plecasera...noi eram ok, ne terminasem de construit un apartament dragut, prin forte proprii in podul casei alor mei, ne gasisem in sfirsit joburi faine,, am hotarit sa avem un copil; apoi insa mama a murit, copilul s-a nascut si probabil ca evenimentele astea doua m-au facut sa fiu mai constienta de faptul ca timpul trece, ca viata poate fi scurta, ca ai responsabilitati imense fata de copil; ma plimbam zilnic cu bebica si vedeam cum parca orasul se deterioreaza, strazile erau atit de pline de hirtoape si de gunoaie...si intr-o zi, in aprile 2000 , trosc, al 4-lea carucior al bebeului meu a cedat intr-o groapa, am facut o criza de nervi , am ajuns tiris acasa, cu bebe in brate, urcind dealul, si tirind caruciorul dupa mine...seara cind ne intorceam de la plimbare, ningea si ne-am intilnit cu un fost coleg al sotului, si sotia...erau fericiti, primisera viza de canada...au venit la noi acasa si i-am descusut ce si cum; a doua zi am inceput sa facem pregatiri pentru depunerea cererii de emigrare...si ne-am agatat de speranta asta...dupa citeva luni am primit o scrisoare de la ambasada canadei cum ca va dura mai mult prelucrarea actelor bla bla bla..in ziua aia mi s-a pus pata sa facem repede inca un copil; asa a fost, am si ramas insarcinata mult mai repede...si apoi ne-am gindt ca ne-ar fi bine sa avem mai multi bani la plecarea in canada, decit am fi avut imprumutind la ai nostri sau vinzind ce mai aveam pe acolo...si sotul a depus mai mult in gluma un CV , dupa citeva zile a fost cautat si programat pt testare; in 1 martie a plecat la interviu si s-a intors de la bucuresti cu contractul semnat; totul a mers infernal de repede; si eu m-am trezit in mai singura cu iris mica si cu burta la gura, pai asta e treaba?!!! am mai stat in romania pina s-a nascut sara; am aflat ca nu am dreptul la plata indemnizatiei pt al doilea copil, cf noii, pe atunci, legi 19/2000, si asta a mai fost un sut care sa ma linistesca , daca mai aveam un dubiu , in ce priveste starea lucrurilor, si mersul lor in tara asta... sotul meu a stat toata vara in tel-aviv, pentru cursuri, eu urmaream zilnic sa vad care e situatia cu atentatele, inclusiv stirile cnn la ora 16; asa am vazut in direct si tragedia WTC, dupa o saptamina am nascut, in ziua programata in functie de programul de zbor al lufthansa...sotul meu a fost cu noi citeva zile, apoi s-a dus in germania la lucru... cind sara a implinit 7 sapatamini am plecat cu amindoua fetitele, iris avea 2 ani si 3 luni, in germania; sintem deci aici de un an si 4 luni; stiu ca pentru mine sanse de a gasi job in profesia mea nu exista, nu stiu limba si cu asta ma lupt acum; dar eu sint impacata, cred ca am procedat bine, si de-o fi, cel mai rau caza sa ne intorcem in romania, macar stiu ca anii astia in care mi-am crescut bebeii i-am trait intr-un mod mai placut si mai usor, intr-o tara care iti ofera, ca mamica destule lucruri fata de zeroul absolut din romania; (mi-am amintit citind ce scria o mamica , singurul loc unde poti merge cu un copil mic, cind afar ploua e supermarketul! asta e un mic amnunt poate dar iti toaca si el nervii...) mi-e dor de multe lucruri dar prefer sa fiu aici acum cind multe se deterioreaza in romania, si, am amai spus-o sa nu ajung sa urasc locurile pe care le iubesc acolo; mergem in vizita dar nu mai vreau sa traiesc acolo;cit despre profesia mea, duca-se, am sa accept ce oi gasi cind va fi sa fie si cu asta basta! iris Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Sabina Postat Martie 19, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Martie 19, 2003 Supeeer! Mai vrem! Sabina & Sofia Galagia Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Andreeaca Postat Martie 19, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 19, 2003 Foarte instructiv! Are cineva din Canada o poveste similara?! Eu se presupune ca ar trebui sa plec pana cel tarziu in Sept (altfel expira viza) si n-o sa va vina sa credeti, sunt inca nehotarata!!! Desi toate ineptiile romanesti ma scot din sarite si desi imi dau seama ca societatea se deterioreaza mi-e foarte greu sa ma desprind......De cand o am pe bebocea am devenit enervant de precauta si mi-e groaza sa-mi las aici un trai cat de cat sigur (adica serviciu bun, prietenii si familia aproape)si sa ma catapultez in necunoscut (unde mai pui si recesiunea americana cu influente clare in canada!). Pe de alta parte daca nu-ti asumi nici un risc...... Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
liv Postat Martie 19, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 19, 2003 Munceam de dimineata pina seara, avem un salariu nici prea mare, nici prea mic, insa nu prea aveam satisfactii. Intr-o zi un vechi prieten, care pe vremea aia lucra la Praga ma striga pe yahoo messenger si zice: "hai sa-ti fac cunostinta cu un tip". Eu nu si nu, ca nu ma intereseaza, ca sa ma lase in pace. Omu insista (si bine face) atit la mine cit si la tipul cu pricina (cu care era, bineinteles, coleg) si pina la urma ne pune fata in fata pe ym. Si vorbim, si vorbim, zi de vara pina-n seara (de fapt era aproape primavara[:)]) vreo 2 luni. De Paste (adica in aprilie), vine omu acasa sa-si vada familia. Normal ca amindoi ne dam peste cap sa ne intilnim cumva .. si ne intilnim. Dupa 1 zi de stat impreuna, hotarim sa ne casatorim. In saptamina ce urmeaza domnul meu se intoarce la ale lui, eu la ale mele: imi dau demisia, imi iau concediul la care am dreptul, inchei toate socotelile cu firma la care lucrez. Nimanui nu-i venea sa creada. Peste 2 saptamini (inceputul lui mai) eram in avion cu destinatia Praga. Cind am plecat, mama mea avea lacrimi in ochi. I-am zis sa nu plinga, ca merg la bine, nu la rau. Si asa a fost. Norocul prostului (adica al meu), mi-am gasit si de lucru. Cit despre prietenul meu ce sa mai zic: nu puteam sa gasesc pe cineva mai bun ... nici nu visasem eu la asa ceva. E un baiat extraordinar! Intr-o zi primeste o invitatie la un interviu pentru un job in München. Urca in avion, vine in M., da interviu, seara vine acasa si-mi spune ca are deja contractul semnat, daca vreau putem sa plecam in Germania. Cum sa nu vreau? Ca doar asta era visul meu de multa vreme. Zis si facut: mergem in Romania, ne casatorim, plecam in Germania. Toata lumea a fost surprinsa, i-am luat asa de repede ca n-au avut timp sa-si dea seama ce se intimpla. Anul trecut in mai s-a nascut fetita noastra. Speram ca in anul urmator sa apara si al doilea copil. Sintem foarte fericiti impreuna, dar ... exista un dar: ne e tare dor de casa si de ai nostri. Inca nu sintem hotariti daca sa raminem aici definitiv sau sa ne intoarcem acasa dupa expirarea contractului de munca al sotului meu. De fapt ce inseamna "acasa"? Acasa e acolo unde te simti bine. Eu ma simt bine si aici si in Romania, de aia sint asa nehotarita. O sa las deoparte planurile, caci timpul le va rezolva pe toate si vom lua o hotarire la momentul potrivit. Pina atunci, sanatate! Si vreau sa va mai spun ceva: am o verisoara al carei sot a cistigat la Loteria Vizelor. Au fost la interviu, au fost acceptati. Ei bine, ce hotarire credeti ca au luat? Ramin in Romania. De ce? Verisoara mea spune ca nu a gasit nici un motiv care s-o faca sa plece si ca nu isi inchipuie cum si-ar schimba ea viata traind printre sticla si betoane, printre straini, sa-si paraseasca familia (parinti, frati, verisori etc.). N-am stiut sa le dau nici un sfat, daca sa plece sau nu ... Livia Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Salmida Postat Martie 19, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 19, 2003 Si eu care credeam cä sunt singura! Haideti sä vä spun si eu in cateva cuvinte cum am ajuns aici. Tot internetul, batä-l norocul! Dar nu yahoo messenger, ci icq! Si sä spuneti cä nu poti gäsi acul in carul cu fan. Pentru cä exact asta a fäcut sotul meu: m-a gäsit in imensitatea asta a internetului. Eu mai trägeam cu ochiul pe net la serviciu, cand aveam timp si acum un an deja ne conversam asiduu, eu la serviciu, el acasä ... Eu nu prea aveam timp, el astepta räbdätor räspunsul la mesaje, eu scriam intr-o doarä, el zicea cä nu! Asa si era, dar cine credea?! Si asa a sosit vara, concediul lui si obisnuita vizitä acasä la pärinti. Ne-am intalnit la mijlocul distantei, adicä in Timisoara si ... am rämas acolo tot week-end-ul, ba am sunat si mi-am luat si luni o zi de concediu. Ce curaj pe mine! Dar nu a fost totul! Am hotärat in säptämana urmätoare sä accept cererea in cäsätorie! Nebunia a inceput! Anuntä pärintii, nu numai de cäsätorie, dar si de plecare! Cu grijä ... cu lingurita ... Venit el la mine, cunoscut familie, mers eu la el, cunoscut familie, intors acasä si inceput pregätiri! Lucram la o companie americanä unde s-au fäcut restructuräri masive ultimii ani si au fäcut ochii mari cand le-am spus cä vreau lichidarea. Sigur nu vreau transfer? m-au intrebat... Sigur, zic, vreau lichidarea! Cheful de adio cu prietenele, fäcut pasaport pentru cä expira in 2 luni cel vechi si iatä cum intr-o lunä eram pe drum spre noua mea casä. ne-am cäsätorit aici si asteptäm cu sufletul la gurä sä vedem cele douä liniute! Iatä cä o balantä poate lua si decizii rapide, desi putini ar crede! Mä bucur cä am gäsit sufletzelul mult asteptat... Nu pot spune cä nu imi lipsesc familia, prietenii. Mi-e dor si acesta este unul din motivele pentru care merg peste cateva zile acasä. A! Tot internetul este cel care micsoreazä distantele si mä ajutä sä vorbesc cu cei dragi, de acasä. Dupä mai bine de ½ an pot spune cä trec si eu prin dificultätile acomodärii, dar cand ai pe cineva aproape toate par mai usor de trecut. Incerc sä invät limba cat de repede pt. cä stiu cä este cheia care deschide multe usi atunci cand träiesti ..."afarä". Cele care ati trecut prin asta stiu cä se poate vorbi mult despre acomodarea in noua tarä. Poate ne vom impärtäsi odatä impresii in acest sens ! Succes tuturor! [cheers] Pupicuri multe de la o aspirantä la rolul de mämicä !! [pup][pup][pup] Knocked down, but never knocked out! Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Adela P Postat Martie 19, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 19, 2003 quote:Originally posted by Andreeaca Foarte instructiv! Are cineva din Canada o poveste similara?! Eu se presupune ca ar trebui sa plec pana cel tarziu in Sept (altfel expira viza) si n-o sa va vina sa credeti, sunt inca nehotarata!!! Desi toate ineptiile romanesti ma scot din sarite si desi imi dau seama ca societatea se deterioreaza mi-e foarte greu sa ma desprind......De cand o am pe bebocea am devenit enervant de precauta si mi-e groaza sa-mi las aici un trai cat de cat sigur (adica serviciu bun, prietenii si familia aproape)si sa ma catapultez in necunoscut (unde mai pui si recesiunea americana cu influente clare in canada!). Pe de alta parte daca nu-ti asumi nici un risc...... Draga Andreea, pot sa-ti spun cu mana pe inima ca nu vei regreta venirea in Canada. Poate la inceput e mai greu pana te integrezi, pana iti faci un rost cat de cat..dar mai apoi,,floare la ureche. Si cand ti-e dor de casa...companiile aeriene iti stau la dispozitie. Povestea venirii mele aici, seamana cu a catorva dintre voi. Pe sotul meu l-am cunoscut prin cineva, am facut schimb de adrese, poze, fara nici un fel de planuri de viitor. Corespondam pur si simplu. Si era scrisori, nu internet...asa ca mergea mai greu[bicla]. Si am facut treaba asta pentru vreo jumate de an, pana asa intr-o doara l-am intrebat daca nu ar vrea sa vina sa viziteze Romania. Si el...da, ca i-ar placea. Si se hotaraste ca vine de sarbatori in Decembrie. A venit, a stat doua saptamani, de prisos sa mai spun ca au fost doua saptamani frumoase. Nu stiu daca fost dragoste la prima vedere..ca noi ne stiam din scrisori dar esenta e ca ne-am placut reciproc[il] si in persoana nu doar din "scrise" asa incat am hotarat ca trebuie sa ne vedem din nou curand. Urma sa merg eu in vizita dar bineinteles ca nu mi-au dat viza..ca vezi doamne sa nu raman acolo...[canada] , asa ca a venit el din nou in martie, chiar de ziua mea. De data asta a stat o luna, ma rog toate frumoase si roz, ne-am casatorit pe nepusa masa, el nici nu i-a anuntat pe ai lui, eu la ai mei le-am zis cu o zi inainte...[:D]. Acum daca ma uit in trecut , a fost o decizie nebuneasca dar altfel nu puteam fi impreuna. Apoi mi-am depus actele si dupa 6 luni am fost in Canada. Deci cam asta ar fi istoria venirii mele aici. Tin minte ca la inceput nu mi-a placut nimic, era diferit, nu aveam pe nimeni, mi-era dor de casa, nu aveam cu cine sa vorbesc care trecea prin aceleasi stari prin care treceam si eu, dar incet m-am obisnuit si acum ma simt mai mult decat bine. In Romania vin intotdeauna cu placere, sa-mi vad familia, prietenii.....dar ma intristeaza cand vad atatea nedreptati care se petrec acolo, cand vad mizerie, nesimtire, saracie. Ma dezgusta aerul in care esti tratat inca din aeroport in Romania, la felul in care te trateaza functionarul public, la politistul care asteapta mita, la felul cum esti tratat la restaurant, la nota de palta pe care vezi lucruri pe care nu le-ai comandat, si lista e luuuuuuunga[vom]. Deci sa regret ca am plecat? Niciodata. Adela Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
iris Postat Martie 20, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 20, 2003 cred ca nu trebuie sa te gindesti foarte foarte mult; exista motive pentru care ai depus cererea de emigrare si ele stau bine mersi in picioare dupa doi ani, nu?; ba chiar mai rea e situatia acum; nu ai de ce sa te temi cit timp esti constienta ca nu pleci intr-o capcana, nu pleci spre o lume salbatica, ostila si care ti se opune in fel si chip; vei vedea ca poti face multe si singur , fara ajutoarele tipice romaniei, ca poti s-o iei de la capat si ca vei gasi o lume mai buna, pentru tine si pentru copil; daca nu poti si nu poti nicicum sa te integrezi- ca se poate si asta- exista calea de intoarcere; dar zau ca cei care s-au intors- cel putin din cei pe care ii stiu eu, sint tare cu nasul pe sus si cu texte de genul ce eu sint inginer si nu accpet sa muncesc altceva...atunci fii inginer in romania, fa inginerii finaciare ca sa traiesti decenet, insotste-te cu altii la fel si savureaza viata asta...si tot nu vei trai decent, cum poti trai bine cind in jurul tau e atita haos, mizerie, saracie; daca esti insa printre cei carora li se pare normal sa traisca normal, linistiti, intrun loc curat, bun pentru copiii tai atunci fa-ti bagajul fara teama; hai ca m-am intins ca o baba ce sint! dar profita de sansa pe care o ai! quote:Originally posted by Andreeaca Foarte instructiv! Are cineva din Canada o poveste similara?! Eu se presupune ca ar trebui sa plec pana cel tarziu in Sept (altfel expira viza) si n-o sa va vina sa credeti, sunt inca nehotarata!!! Desi toate ineptiile romanesti ma scot din sarite si desi imi dau seama ca societatea se deterioreaza mi-e foarte greu sa ma desprind......De cand o am pe bebocea am devenit enervant de precauta si mi-e groaza sa-mi las aici un trai cat de cat sigur (adica serviciu bun, prietenii si familia aproape)si sa ma catapultez in necunoscut (unde mai pui si recesiunea americana cu influente clare in canada!). Pe de alta parte daca nu-ti asumi nici un risc...... iris Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Andreeaca Postat Martie 20, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 20, 2003 Ma bucur ca nu regretati plecarea......inseamna ca inca mai am o sansa....[:D] Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mmariusel Postat Martie 20, 2003 Raport Distribuie Postat Martie 20, 2003 Pentru noi, adica eu shi fost mea sotzie a fost un lucru neashteptat. Aveam un job destul de multzumitor in tzara, o rata la apartament destul de apasatoare. Lucram enorm de mult la servici + acasa. Oferta a venit neashteptat, am mers la un interviu in engleza in Cluj, am orimit raspunsul in 2 saptamani. Exact inainte de a merge la un interviu pentru un job in Israel. Conditziile erau atragatoare mai ales ca la firma germana la care urma sa lucrez mai erau catziva romani din care shtiam un coleg cel putzin. Raspunsul a fost o surpriza dupa care totul s-a desfashurat extrem de rapid. Actele rezolvate in 2 saptamani + viza + pashaport. Nu am renuntzat la master am plecat insa singur shi dupa 3 luni mam intors dupa sotzie shi am dat shi examele de master. Adaptarea? Pentru mine a fost mai ushoara pentru fosta mea sotzie extrem de greu. Acuma sunt singur dar nu regret ca am venit. Ma intorc destul de des in tzara. Duc dorul parintzilor mei shi sorei mele. Prietenii oricum sunt imprashtiatzi in toate partzile lumii. Noroc cu internetul ca putem tzine o legatura firava. Marius reporting from Germany "We aren't toothpaste" Lars Ulrich "I have come here to chew bubble gum and kick ass, and I´m all out of bubble gum." They Live Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Sabina Postat Martie 27, 2003 Autor Raport Distribuie Postat Martie 27, 2003 Pai ati amutit...[q][q][q] Va rog eu frumos, mai ziceti![pup][pup][pup][:X][:X] Sabina & Sofia Galagia Link to comment Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Recommended Posts
Archived
This topic is now archived and is closed to further replies.