emigrarea sufletului

[super-lia]

Odata cu venirea primaverii pentru doua saptamani temperaturile sau ridicat considerabil asa ca consiliul local al orasului sa grabit repede sa opreasca caldura. Chiar daca in mijlocul zilei era asa de cald ca umblai la maneca scurta , noaptea era totusi destul de rece. Numai ca vremea ne pacalise din nou si imediat temperaturile au scazut drastic dar oamenii orasului nu au mai dat drumul la caldura. Daca inainte era frig acum era si mai frig. Imi putea vedea respiratia in apartament. Abia asteptam sa treaca noaptea ca sa pot pleca. Pentru ca aveam timp la dispozitie mi-am luat o slujba part-time mai mult ca sa o ajut pe prietena mea si am inceput sa tin evidenta inventarelor la cele cinci magazine. In schimb primeam o suma de bani care nu pica rau deloc. Aveam nevoie de companie si Laly mi-a tinut-o din plin. Era oricand dispusa de o plimbare , de o cafea , de o discutie. Imi placea sa-mi petrec timpul cu ea si parca in apartamentul ei era mai cald. Intre timp corespondenta cu australianul scazuse datorita faptului ca plecase in europa sa-si viziteze copii si fosta nevasta. Ar fi fost vorba de cateva saptamani . Itinerarul lui era Australia - Budapesta (unde spunea ca are un apartament si trebuia sa vada ce mai este pe acolo)- Austria (unde locuia fosta lui sotie cu copii) si unde urma sa stea o saptamana ca apoi sa vina in Romania. Mie m-i sa parut din nou straniu ca el asa bogat cum spunea ca este din Budapesta ar fi putut sa zboare in Romania si sa ne intalnim pentru cateva ore ca apoi sa-si vada de vacanta lui in Austria. Dar ma rog! Am tacut si nu am mai comentat. Corespondenta cu "necunoscutul" decurgea foarte bine si rapid. In fiecare zi primeam un e-mail de la el si ii raspundeam in aceiasi zi. Ca sa scriu o scrisoare pentru el imi lua in jur de doua ore -formulare , cautarea cuvintelor in dictionar , incercarea de a le pune in fraza respectiva .... dar o faceam cu mare sarguinta. Inima incepuse sa se dezmorteasca. Speranta isi facea din nou aparitia chiar daca pesimismul meu o trimitea repede la culcare. Imi placea tipul. modul lui de exprimare clar si la obiect , raspundea cu lux de amanunte la intrebarile mele dar fara sa ma plictiseasca si tot ce spunea se lega si ma facea sa cred ca nu minte. Am fost sincera cu el si i-am spus situatia mea exacta. Stiu ca era greu de inteles ca inca mai locuiesc cu fostul meu sot in acelasi apartament chiar daca dormim in camere separate, si ca inca sunt in aceiasi afacere cu el si in bune relatii cu familia lui. Dar daca eram pentru el va trebui sa poata face fata adevarului. Viata incepea sa para mai roz. Intre timp stransesem niste bani si incepusem sa imi inoiesc garderoba , caci trebuie sa va spun ca ramasesem in urma cu moda in toti anii acestia, si bineinteles ca ma simteam minunat fiind de capul meu , fara responsabilitati, in haine noi si libera la orice ora din zi si din noapte. In una din zile cand ma mai uitam prin magazine sperand sa-mi gasesc o pereche de pantofi eleganti dau nas in nas cu Grig. Era in autubuz cand ma vazuse si a coborat special ca sa vorbeasca cu mine. Ei acum ma simteam bine. Eram imbracata frumos, machiata si cu manichiura proaspat facuta, aveam cateva ore de gimnastica la activ insotite de sauna si masaj care desi nu-mi schimbasera infatisarea imi schimbasera moralul. Nu stiu cum se face dar intodeauna in prezenta lui primele minute sunt teribile pentru mine. Felul in care ma priveste si ma invaluieste cu privirea ma face sa ma simt ca o prada gata -gata sa fie mancata. Tare mult as fi vrut sa stiu ce simte si el. Ei bine ca de obicei el era imbracat la patru ace. Tot timpul era ca scos din cutie.Totul la dunga si Doamne cum mai mirosea!!!! ca imi venea sa-mi infing coltii in gatul lui. Nu astepta prea mult si ma intreaba daca am divortat. Eu imi ridic mainile in sus si ii zic "libera ca pasrea cerului" In acel moment el ma cuprinde in brate si nu stiu cum ca atunci cand m-am trezit din buimaceala eram sarutata cu foc de el.Mi-am retras capul si l-am impins usor dar nu destul de repede ca sa nu-i simt gustul pe care aveam sa-l mi-l amintesc multa vreme . -Hai sa mergem la un restaurant si sa sarbatorim. -Sa sarbatorim ce? -Divortul tau. -Ho,ho,ho eu l-am sarbatorit de mult si nu mai e nevoie . -Dar nu l-ai sarbatorit cu mine. -Asta asa este! Dar de ce crezi tu ca ar trebui sa-l sarbatoresc si cu tine? -Pai poate pentru ca il astept de dinainte de a te casatori. Am ras usor. Da erau sapte ani , sapte ani in care el a fost tot timpul dupa mine, sapte ani in care el a tot sperat ca ar putea avea sansa sa fie cu mine. Hm... de cate ori nu m-am gandit ca daca ar fi insistat la momentul oportun astazi poate eram impreuna aveam copii si eram fericiti. Merita pentru toti acesti ani de speranta sa mergem la restaurant impreuna. -Eu zic sa mergem sa bem ceva impreuna dar nu in cinstea divortului meu ci sa bem asa ... pentru orice... Am vorbit iarasi despre noi , despre casniciile noastre, despre afaceri si despre viitor. - M-am saturat de munca aici-spune el-muncesc toata ziua dar nu stiu unde se duc banii astia. E stres mare cu toata birocratia asta. -Ce vrei sa faci? -Pai am un prieten sus pus si cred ca am sa prind un contract de munca pentru USA. Daca plec acolo dupa doi ani de munca si sedere imi pot prelungi viza si apoi pot aplica pentru rezidenta. Mie m-i se parea doar un vis , o speranta ca prin cineva sa poti obtine o viza de emigrare in USA. Nu am insistat pe tema asta ca nu aveam nici un fel de informatie stocata in memoria mea asa ca am prins-o din aer si am lasat-o sa zboare. Eram putin obosita si paharul de sampanie imi facea de lucru si am hotarat sa mergem acasa. A fost de acord asa ca el desi propune sa ma conduca pana acasa eu ii spun sa ma duca pana la statia de taxiuri. Nu mai stiu din ce motiv dar amandoi randeam in hohote cand exul-sot a trecut cu masina si ma vazut vesela nevoie mare in compania lui Grig. Am oprit un taxiu si la despartire mi-a pupacit mainile si obrajii. In taxiu am realizat pentru prima data ca el nu imi ceruse nici o intalnire si nici nu-mi daduse nr. lui de telefon, dar el il avea pe al meu asa ca daca dorea sa ne mai intalnim ma va suna. Imi placuse seara petrecuta cu el. Eram dornica de compania unui barbat cu care sa pot sa ma bucur de o iesire la o terasa , de o plimbare in oras. Parca doream sa se repete dar uite ca in zilele ce au urmat telefoanele primite erau doar de la prietenele mele si clienti. Cand am ajuns acasa il vad pe exul cum nu stia ce sa faca ca sa aduca in discutie ca ma vazut. Ma tras el de limba dar cum eu incetasem de mult timp sa-i dau raportul pur si simplu mi-a spus: -Te-am vazut. -Unde? La televizor?- o fac eu pe desteapta si rad singura de prostia mea influentata inca de starea de bine ce se instalase dupa orele petrecute cu Grig. -Nu. Te-am vazut insotita de un tip. Cine era? -Dar de ce crezi ca eu ti-as spune cine era. Oricum nu-l cunosti. -Dar de unde il stii. -Nu-i treaba ta. -Nicidata nu te-am vazut razand cu mine asa cum radeai cu el. -Ei bine afla ca au fost foarte multe "niciodata" in viata noastra pentru ca tu "niciodata" nu ai fost dispus sa faci ceva mai deosebit. Apropo! Asta e motivul pentru care te-ai deranjat sa te dai jos din pat si sa-ti lasi prietenul tau cel mai bun? -Da ... da ... ca intotdeauna: ironica. -Hai ca ma duc la culcare ca incepem iar sa ne certam si zau daca are vreun rost. Ziua mea incepea la ora sase dimineta cu un dus daca aveam apa calda sau cu o baie in lighean in celalat caz. Imbracarea , halit ceva din mers si ma duceam la birou sau la ferma , depindea intotdeauna de ce era nevoie la ciupercarie. Munca la birou era placuta. Mai o vorba sau o gluma cu fetele, mergeam la magazine si discutam nelamuririle de pe inventarii cu angajatele si timpul trecea fara sa-mi dau seama. Continuam sa corespondez. si in aceasta saptamana pot spune ca deja sperantele mele pe o scala de la 1 la 10 erau la 7 in legatura cu 'necunoscutul' meu. Ideea care mi-o facusem despre el era ca se asemana foarte mult cu mine. Destept , inalt , bine facut, cu simtul umorului, dorea sa aiba o familie (sotie si copii),financiar era modest dar cu viitorul asigurat si foarte nerabdator sa ma cunoasca. Asa ca la un momendat mi-a cerut nr. de telefon si pentru prima oara cand ma sunat am vorbit pentru doua ore ,iar dupa doua ore ma sunat din nou si am mai vorbit inca patru ore. Ce om fi avut de spus nu stiu ... dar ma durea si gatul si urechile si mainile de la vorbit la telefon cu el. Peste alte cateva zile ma sunat si Grig. Imi spune ca va fi plecat pentru cateva saptamani dar cand se va intoarce ar vrea sa ne intalnim din nou. Ii spun sa ma sune si vorbim atunci. Daca acum cateva luni viata mea era pustie ei bine acum eram mult mai mult decat aglomerata:birou, ciupercarie, vizite si intalniri cu prietenii, australianul (care nu-mi ocupa timpul dar era posibil sa vina oricand in romania), Grig si Necunoscutul pentru care trebuia sa stau in fiecare zi cateva ore la calculator ca sa-i scriu o scrisore. In apartament era sa de frig ca eram incotrosmata ca baba iarna si manile tot imi inghetau pana nu le mai simteam... dar era primavara si era speranta in sufletul meu ... mamica fericita a unui baietel!

[Crystinne]

Off... Lia, daca ai stii cat se asemana cu momentele din viata mea ... munca grea, dezamagirile, internetul... ma bucur ca-ti scrii "povestea vietii". Intr-o zi ai sa privesti in urma... Poate am sa o fac si eu ... hihihi... dar nu am sa o public.E de ajuns o poveste si in plus tu chiar ai talent. Te imbratisez cu drag

[GabiG]

Super-Lia, ti-am vazut poza! Esti exact asa cum mi-am imaginat, frumoasa si puternica! Ce bine ai stiut sa te descrii... Multumim de poveste... GabiG si Francesca 1an2 luni Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are! http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

[kiky]

ce cantareste mai mult in balanta?..dorul de tara sau motivatia pentru care ati plecat?... kiky

[Amalia]

Draga Super-Lia, este minunat felul in care stii sa-ti relatezi viata. Te admir pentru talentul pe care il ai si am citit cu sufletul la gura fiecare episod scris aici. Povestirile tale sunt hrana vie pentru sufletul meu. Astept cu nerabdare sa te mai citesc. Sanatate maxima!

[adi2003]

Buna tuturor! Sunt noua pe acest forum, dar acest subiect m-a facut sa ma inregistrez. E singurul pe care l-am urmarit pana acum. Frumoase povestiri! Am citit totul de la A-Z in acest subiect si am ramas placut impresionata. Felicitari celor care au scris, in special Liei, care a scris mai mult decat ma asteptam, dar ma bucur pentru asta si astept continuarea. Toate cele bune tuturor!

[adibe]

Super...scriitoare, super ..talent,super... vointa,super ..echilibrata, super.. mamica, baietel ..super cuminte...iar acum ca ti-am vazut fotografia... Mai fata, dar tu chiar esti reala!!!!! Acum serios vorbind , ai un talent extraordinar si esti o persoana extraordinara. Iti multumesc ca existi si ca iti publici povestea pe Forum. In afara de "subiect de lectura" povestea ta , cel putin pt mine , e ca o sedinta la psiholog.Daca ai sti cit de mult ma ajuta dupa ce citesc fiecare episod...Gasesc mai multa incredere in mine , gindesc mai pozitiv, imidau seama ca de fapt doar in noi sta puterea de a merge inainte, trebuie doar sa vrei asta cu adevarat. Nu stiu cit mult poti sa intelegi din ceea ce am scris, ceea ce am vrut sa spun , dar la ora asta nu pot sa explic mai..."explicit" IN ASTEPTAREA EPISODULUI URMATOR ADI A.B.E.

[lilach]

Draga Super-Lia, esti intradevar super si astept din tot sufletul continuarea. In urma cu o saptamina ne-am intors din concediu petrecut in Romania. Nu stiu daca are sens sa povestesc cum a fost. Astazi in timp ce Laura doarme am reusit si eu sa citesc in liniste tot ce ai scris. Prin tot ceea ce ai scris pina acum ne dai exemplu ca se poate chiar si cind e greu sa treci peste toate... Poate cine stie...vor mai fi si altele care vor incepe sa-si depene firul vietii. "Un sfirsit e un inceput..." ella& laura,andrei,andra

[clau07]

De cand am descoperit acest subiect caut in fiecare zi sa vad ce mai este nou si am impresia ca urmaresc un serial. Este atat de frumos si astept cu nerabdare urmatoarea secventa din viata ta , Lia. Dar sunt sigura ca va fi un final fericit, cum rar se intampla in viata. Ai un talent deosebit in a povesti si ma bucur ca existi. Claudia[hia]

[ange]

mei,super-lia cand ne aratzi si baietzelul?? ne hranesti cu linguritza...[:D][:D] ange,mamica de 2 ori