emigrarea sufletului

[super-lia]

Ce comedie.... "Pupicuru" .... sa lesin de ras...aseara mai aveam putin si ma inundam fiind in fata computerului furata de poveste... Vazand probabil ca nu dau niciun semn de viata imi mai trimite un mesaj: "Ce-ar fi sa ne intalnim maine in fata unui MC_Donalt in Bucuresti?" Asta era chiar culmea. Nu ma informeaza absolut deloc despre sosirea lui in Romania, in loc sa ma sune si sa vorbeasca cu mine imi trimite mesaje si pe deasupra imi mai da invitatie si in fata unui MC_Donalt in Bucuresti cand stie ca eu locuiesc la cateva sute de kilometri distanta. De parca viata mea hip-hop-top se aranjeaza dupa ifosele lui. Nu fac nici macar un gest de ai raspunde la mesaj desi ma mancau degetele ca sa-l sun si sa-i spun vreo doua. Dar ma abtin... eram curioasa sa vad pana unde il poate duce prostia. Dupa cateva ore in sfarsit (recunosc numarul) ma suna. Ma saluta foarte politicos si apoi ma intreaba daca am primit mesajele de la el. - Bineinteles ca le-am primit. - Si de ce nu mi-ai raspuns. - Din mai multe motive , ii spun eu cu putin impertinenta in glas. - Vii maine in Bucuresti? Pufaiam ca o locomotiva de draci de aveam. - Nu ... sunt foarte ocupata... ar fi trebuit sa ma anunti ca vii in Romania ca sa pot sa-mi fac putin liber... dar daca vrei eu sunt de acord sa ne vedem... dar in orasul meu . Eu nu vin la Bucuresti. Nu i-a placut. Probabil nu se astepta ca eu sa NU fiu topita de bucurie ca el este in Romania. Cine stie cu ce alte fitze tinea corespondenta si care probabil se udau cate un pic de fiecare data cand primea un telefon de la el. Nu a fost de acord sa vina in orasul unde locuiam eu asa ca aceasta convorbire sa incheiat c-am in doi peri. Pe la oara noua seara -in timp ce vorbeam cu celalalt-primesc un mesaj: "Sunt atat de dezamagit. Am venit atata drum si tu ai fost asa de nepoliticoasa. Sunt foarte trist..." "Sa fii sanatos!" -am spus in gandul meu si mi-am continuat convorbirea cu cel in care aveam incredere si de care ma mai desparteau doar cateva zile de a fi impreuna. Intre timp trebuie sa spun ca in afara de cateva persoane nimeni nu stia de divortul meu si de ce aveam eu de gand. Fusesem contactata intre timp de noua crescatorie de ciuperci si negociasem un salariu de 500 de dolari pentru inceput. Le-am spus ca le dau raspunsul la sfarsitul lunii mai ( ei avea sa inceapa insamantarea ciupercilor in decursul lunii august). Mama stia ceva dar nu prea multe , oricum ea nu mai prezenta o problema, tatal era cel care trebuia informat asupra schimbarilor si sincer nu stiam cum o sa reactioneze. Eu si tatal meu nu prea aveam timp sa stam la discutii , dar foarte rar cand vorbeam mai pe larg despre problemele noastre ne intelegeam perfect. Asa a fost si de data asta . Reactia lui a fost una asemanatoare ca a mamei mele . nici unul nu-l placuse in mod deosebit pe fostul meu sot. Era doar acceptat in familie si tratat cum se cuvine, dar felul lui de-a fi pe parcursul anilor nu l-a apropiat prea mult de sufletul lor. Stiau ca nu sunt fericita si ca el nu-i pentru mine. Parintii stiu... simt... dar nu au curajul sa spuna. Ei nu au avut curajul sa-mi spuna... dar oricum asta e viata. I-am anuntat ca s-ar putea ca cineva din America sa vina sa ma intalneasca , si daca lucrurile merg bine s-ar putea ca un picior de american sa le calce ograda. Erau uimiti, zapaciti de vestile si intorsatura lucrurilor. probabil faptul ca le-am spus de divortul meu cu atata calm, dupa ce totul intre mine si fostul meu sot se incheiase, prezentandu-le viitorul intr-o lumina favorabila - aveam posibilitatea sa-mi iau casa mea, sa am slujba buna pentru ceva timp pana cand o alta oportunitate de afacere se ivi la mijloc, aveam ceva utilaje agricole care imi aducea bani constant - i-a facut sa ia situatia mai usor. Oricum cand am plecat, dupa un weekend petrecut impreuna , tatal meu ma condus pana la gara -doar asa de placere- si l-am simtit foarte detasat si increzator in mine. Aveam inima usoara , parintii mei aveau incredere in mine si nu m-au condamnat pentru hotararile luate. Una din prietenele mele cand i-am spus ca am refuzat sa ma intalnesc cu australianul reactia ei a fost: - Esti o proasta si o fraiera. Ce iti cadea ceva daca mergea-i la o intalnire cu el. - Dar daca eu nu am incredere in el, daca nu simt nimic, de ce sa ma intalnesc cu el? Poate avea dreptate . Cine stie ce pierdusem.... Dar eu simteam cu toata fiinta ca drumul meu este altul si nu cel in care as fi fost insotita de australian. Cateva zile mai erau pana aveam sa-mi intalnesc Iubitul pe aeroportul Otopeni. El deja isi parasise orasul pentru a-si vizita niste prieteni in Washinton - o metoda mai usoara de a petrece aceasta ultima saptamana - dar ma suna inca de cateva ori pe zi , convorbiri mai scurte in care ne spuneam cat de nerabdatori suntem sa ne intalnim, sa ne vedem , sa ne imbratisam... sa ne cunoastem... Cu doua zile inainte m-am mutat din apartamentul sotului la o prietena care cu bucurie se oferise sa ma gazduiasca pentru o perioda de timp mai ales ca ei erau mai tot tumpul pe drumuri si casa era goala , asa ca iata-ma luindu-mi lucrurile si fara nici cel mai mic regret m-am mutat din casa pe care ar fi trebuit sa o simt ca "acasa". Nu era "casa" mea ... era dor un loc in care poposisem o vreme , vreme cu fara prea multe bucurii ... iar acum era timpul sa plec ... si plecam fericita fara sa privesc inapoi. Singurul regret era ca imi lasam pisica mea scumpa si draga. Pentru ea acolo era 'acasa' si la varsta ei ar fi fost prea mult stres ca sa se acomodeze in o noua casa , unde nu putea sa o las afara de frica sa nu o pierd asa ca am hotarat ca e mai bine sa stea acolo. La ora 12 noaptea ma sunat din aerport.Era ultimul telefon dintr-un sir lung de convorbiri. Era ultima data cand aveam sa-i aud vocea fara sa-l stiu , fara sa-l fi atins. Mai erau cateva minute ramase pe cartela iar noi eram emotionati ca doi copii . In ultimile 30 de secunde l-am auzit cum imi spune de nenumarate ori "I love you!"... iar apoi am auzit tonul telefonului. Fiind rezemata de perete am alunecat usor pe podea si atunci m-am rugat din nou..."Doamne fa in asa fel ca totul sa fie bine ... daca ne-ai adus pana aici pe amandoi inseamna ca noi santem facuti sa fim impreuna... ajuta-ne Doamne sa ne cunoastem bine si sa putem lua o hotarare buna pentru viitorul nostru" Nu am dormit cine stie ce . Mi-am mai probat odata hainele in care urma sa il intampin si pana la urma m-am decis sa port pantaloni urman sfatul prietenii mele : "Fai , pune mana si imbracate cu pantaloni si nu te duce cu cracii astia goi ca nu cumva sa faca atac de cord omul ala!" Pe drum n-i sa defectat masina - rulmentul de la roata soferului sa spart- asa ca am trecut prin ceva emotii. Noroc ca aveam doua ore la dispozitie pe care n-i le-am petrecut la un garaj mecanic eu fiind cu un ochi pe mecanic si cu unul pe ceas. In sfarsit in Bucuresti ma intalnesc cu prietenii mei la care stateam si care avea sa ma insoteasca la aeroport. Am ajuns in aeroport exact cand avionul lui aterizase. Fug la toaleta sa ma schimb repede-repede si iata-ne in sala de asteptare lungindu-ne gaturile sa il vedem. Eram emotionata ... forte emotionata... cum am sa-l intampin? Sa-l pup pe obraz? Sa -l imbratisez? Sa ii intand mana ... habar nu aveam. Cei cu care eram ma tot intrebau la fiecare barbat care se apropia "Nu-i asta?... nici asta nu-i?" Cea mai dura faza a fost cand prietenul prietenei mele imi spune " Lasa fata nu mai fi asa nervoasa ca daca tu nu-l placi ... eu am sa-l plac ... nu pleaca el de-aici neinsurat..." Dar iata-l ca apare ... L-am recunoscut imediat...Cand ma vazut a dat drumul la valize si ma cuprins intr-o imbratisare calda si blanda. L-am pupat pe obraji si i-am facut cunostinta cu prietenii mei despre care deja stia cate ceva. Nu-si mai dezlipea ochii de pe mine. Prietena mea foarte amabila ii ofera locul de langa sofer in stimabila ei Dacie. -OOOO ... no thank you .. Stau unde sta Lia ...Acolo pe bancheta din spate ne-am sarutat pentru prima data. Buzele noastre sau contopit in cel mai frumos sarut. De foarte multe ori am judecat un barbat dupa modul in care ma saruta si asteptam cu infrigurare si nerabdare primul lui sarut. Era minunat. Buzele moi, pufoase si fierbinti m-au saruta cuminti ...Atunci am stiut ca relatia noastra aveam sanse de izbanda. La cativa kilometri de bucuresti ne-am oprit la un restaurant. Mancarea foarte buna dar vai de capul lor ce toaleta aveau. Culmea era ca tocmai atunci ei vopseau un copac in portocaliu. Ne-am distrat copios pe tema asta. Era 1 mai si la sfarsitul lunii avea sa plece. A fost impresionat de modul diferit de viata al romanilor. Se trezea in fiecare dimineata ca sa isi facea plimbarea si de fiecare data venea si ma intreba cate ceva; "Ce cautau oamenii aceaia in ghenele de gunoi" "Ale cui sunt cainii si pisicicile din fata blocului" "De ce sunt asa de multi oameni care matura strazile cand o masina ar putea curata strada mult mai repede si mai econom" ... si multe multe altele ... Am plecat intr-un tur al Transilvaniei si am vizitat muzeele si manastirile si tot ce era de vizitat in drumul nostru. In sfarsit eram cu cineva cu care puteam sa traiesc . Acum aveam un partener ... un adevarat partener caruia ii pasa de mine ... Ma indragostisem de el si el era indragostit de mine. Mergeam in oras, gateam , ne uitam la televizor, vorbeam , dormeam , faceam dragoste ... totul era minunat. Dar cele 30 de zile trecusera foarte repede ... mai era o saptamana si el avea sa plece... Incepusem sa ma gandesc la plecarea lui , dar el nu spunea nimic ...De fapt nu i-ar fi luat prea mult sa impacheteze ...doar doua ..trei zile...Nici unul din noi nu spunea nimic despre viitor ...viitorul era in ceata... mamica fericita a unui baietel!

[dayen]

Draga Super lia,e pentru prima data ca-ti scriu, este de putin timp ca am descoperit forumul acesta,dar sincer iti spun nu trece zi sa nu controlez daca TU....ai mai "REVENIT".... Imi face placere sa-ti marturisesc caci am fost plecata in vacanza pentru 10 zile si la intoarcere pina noapte tirziu am ramas sa citesc....tot ce nu citisem in acest timp. Ce strano pina mai ieri nici nu stiam de esistenza TA,iar acum triesti in sufletul si imaginazia mea! Iti spun asta pentru ca modul cum tu ai reusit sa transpui prin cuvinte acest arc de timp al vieti tale,eu aveam deja imagine ta incepind dela patul inclzit cu sticle de apa calda,coltul de paine mincat di fuga...prima ta intilnire pe aeroport... etc si tot restul ...mi-au transmis tristeze cind tu ai fost trista si in aceeasi masura mi-au trnsmis fericire cind tu ai fost fericita...iata dece acum existi in sufletul si imaginazia mea! Am plecat din Romania acum 10 ani in urma si mi-au lpsit enorm de mult prietenele mele din todeauna ... Spun toate aste pentru ca descoperindu-va pe voi e ca si cum un gol din sufletul meu,nu mai e gol,am regasit in voi caldura sufleteasca si sincera de care fiecare din noi mai mult sau mai putin avem nevoie,in ciuda tuturor distanzelor ce ne despart exista totusi ceva ce ne uneste...Caldura sufleteasca a prieteniei! Va imbratisez cu drag pe toate,dayen. dayen

[super-lia]

In ultima saptamana a lunii mai , plibandu-ne pe faleza orasului imi spune: - Cand am venit aici , am venit cu speranta sa gasesc o femeie acceptabila care sa fie sotia mea. Toata corespondenta noastra si toate convorbirile imi dadeau sperante si speram sa gasesc macar jumatate din ceea ce scrisorile si convorbirile purtate promiteau. Ei bine iata-ma aici cu tine... si nu pot crede... (inima mea era mica cat un purice)...am tot amanat sa i-au o hotarare si am tot asteptat sa-ti gasesc ceva defecte dar trebuie sa recunosc ca nu iti gasesc nici un defect , si asta ma sperie. Esti mult mai mult decat speram, esti mult mai frumoasa decat fotografiile imi aratau (si eucare credeam ca sunt cele mai bune fotografii), esti desteapta , ai simtul umorului, esti feminina dar in acelasi timp foarte puternica ... esti mult mai mult decat speram... M-am rugat la Dumnezeu sa-mi scoata in cale o fata care sa-mi fie o sotie buna si EL mi-a dat mult mai mult ..mi-a scos in cale SUFLETUL MEU PERECHE -SOUL MATE. Nu aveam cuvinte... eram fericita pentru ceea ce-mi spunea desi partea cu defectele nu o credeam , aveam eu destule numai ca erau mici si nesemnificative mai ales cand noi ne iubeam ca doi nebuni,dar inca nu spusese nimic de casatorie,nu spunea nimic de plecare. - Eu m-am indragostit de tine de la primele scrisori iar vorbind la telefon ma facut sa fiu si mai indragostita de tine. Mi-a fost frica ca nu cumva sa-mi cladesc o imagine falsa despre tine si sa nu ma indragostesc de cineva care nu-i real , mi-a fost frica ca odata venit aici sa nu fiu foarte dezamagita de felul tau de a fi. Dar esti asa cum speram eu sa fii. Sunt fericita cu tine, pot sa vorbesc despre absolut orice, mi-ai inteles situatia, modul meu liber de a fi, din cate am discutat avem c-am aceleasi planuri de viitor si cred ca suntem o pereche potrivita. Nu il invitasem la parintii mei din doua motive: nu ne luasem nici un angajament unul fata de celalalt , nu imi spusese nici daca pleaca nici daca sta asa ca nu vroiam sa fac valuri in satul in care parintii mei locuiau fara nici un rost. Nu vroiam sa-i implic pe parintii mei fara sa stiu daca relatia are vreun viitor sau nu. Dar cu cateva zile inainte de data de 30 mai cand era si ziua mea el imi spune ca nu va mai pleca pe 30 mai si ca vrea ca in acea zi sa vizitam Budapesta. Asa ca de ziua mea ne-am urcat in tren si am plecat spre Budapesta. Ce cadou putea fi mai frumos??? La ei este la mare pret inelul de logodna , iar el spera -am aflat mai tarziu- sa gaseasca un inel cu diamant. Nu vroia sa cumpere unul ieftin iar in Romania nu vazuse ceva de caliate asa ca spera sa gaseasca unul in Budapesta. Calatoria cu trenul a fost super , mai ales ca aveam cuseta noastra si ne-am facut de cap toata noaptea. Ajunsi in Budapesta ne-am cazat si am mers putin prin oras . A doua zi el a acuzat ca se simte rau si ma incurajat sa ma duc de una singura sa-mi cumpar cate ceva si sa vizitez ce vreau. Am plecat , el spunand ca are nevoie sa fie singur si sa se odihneasca. M-am intors la hotel pe la patru dupa-amiaza , istovita de mers pe jos si cu tolba plina de fotografii. El ma astepta in camera, inca in pat si dormind. I-am facut o prezentare de moda cu ceea ce cumparasem si brusc sa insanatosit. Mi-a cazut in genunchi si ma intrebat daca vreau sa ma casatoresc cu el. Ei bine ma emotionat. Am mai fost ceruta in casatorie dar nu in modul asta. Intr-o cutiuta era un trendafir . Nu gasise inel asa ca imi oferea o floare.... scuzandu-se si promitandu-mi ca-mi va cumpara un inel mai tarziu cand va gasi un diamant de calitate. Mie nu-mi pasa asa mult de inel, ba chiar de loc...Bineinteles ca am acceptat .... era ceea ce asteptam... In ultima zi in Budapesta am mers sa mancam la un restaurantul chinezesc. Mie nu-mi era foame dar aveam pofta de inghetata asa ca logodnicul meu si-a comandat ce a vrut el - inebunit find dupa mancarea chinezeasca -iar eu mi-am comandat o inghetata dubla. Cand a venit cu mancarea mirosul ma izbit atat de tare ca m-i sa facut rau. Nu-l puteam suporta asa ca m-am mutat la masa alaturata langa geam sa respir aer curat. Felul in care organismul meu a reactionat ma pus pe ganduri... nu cumva???...si tot eu spuneam ... nu... nu e posibil .. menstruatia ar trebui sa vina de la o zi la alta...In timp ce eu imi calculam ziua cand mi-a venit ultima data si cand ar trebui sa-mi vina logodnicul meu se gandea probabil "ia uite nu am cerut-o in casatorie decat de cateva zile si a si inceput sa faca figuri..." ... Am vizitat ce ne propusesem si apoi am plecat la hotel sa ne luam bagajele si sa ne intoarcem acasa. Ajunsa acasa dupa o saptamana vazand ca ciclul nu mi-a venit ( ma intrebase si el) m-am us la medic. Ma urc pe masa si nici bine nu-si vara degetul inauntru ca si spune: "Da e foarte clar ca sunteti insarcinata" Ei bine nu pot sa spun ca nu eram bucuroasa. Imi doream un copil foarte mult - imi dorisem dintotdeauna dar era prea devreme. Nu stiam ce sa fac. Nici nu ma gandeam sa nu-l pastrez indiferent de cum evoluau lucrurile. Am sunat acasa si l-am invitat in oras sa mancam. Ne-am intalnit am luat un taxiu si ne-am instalat la masa. Era nerabdator sa afle testul. De obicei nu vorbeam in taxiuri ca daca soferul ne-auzea ca vorbim in engleza dubla pretul imediat . Asa ce de obicei ne tineam de mana si ne pupaceam si chicoteam fara sa scoatem o vorbulita. - Rezultat - pozitiv. Sunt insarcinata. Nu a sarit in sus de bucurie sau sa tranteasca cu caciula de pamant. Mi-a luat mana si mi-a spus: - Ma bucur ... asta inseamna ca Dumnezeu vrea ca noi sa fim impreuna. Dar o sa am un singur regret ...ca nu o sa petrecem prea mult timp impreuna doar eu si tu... sa ne distram si sa mergem unde vrem noi... Apoi imediat a inceput sa planifice drumuri la Bucuresti la ambasada ca sa vedem ce acte ne trebuie pentru casatorie si ca sa obtinem viza de emigrare pentru mine. In luna iunie intr-o dupa-amiaza cand ne odihneam , celularul meu care il ultima vreme mutise , clientii sunand la un alt nr. de telefon, ma anunta cu bibiituri ca am un mesaj. "I am in XXX. Can we meet in front at hotel XXX this days?" Bineinteles ca neasteptandu-ma la un mesaj din partea australianului mi-am deschis cutia cu mesaje in fata logodnicului meu. - Cine-i persoana asta? Ma bufnit rasul. Asta-australianul- era netot rau de tot. I-am povestit cine si cum este, ca a venit in Romania cu o saptamana inaintea lui , ca am refuzat sa ma intalnesc cu el , ca i-am spus sa vina in orasul meu dar el a refuzat , iar acum probabil si-a schimbat parerea si vrea sa ma vada. - Si ce faci acum? - Nu fac nimic. Nu am nimic pentru el , nu vreau sa-l vad si cu asta basta. - Hai sa mergem impreuna sa-l vedem- spune el- Daca e bogat poate ma insor eu cu el... Era putin tensionat - dar a trecut repede peste problema ... care putea sa fie o probleme.... Doua zile am petrecut timpul asa cum il petreceam de obicei - iar eu am inceput sa alerg dupa acte pentru casatorie. Nu ma rabdfat inima si am spus "Ce naiba macar sa vad ce moaca are!" Poza pe care mi-o trimisese nu era prea clara si nu mi-a mai trimis alta asa ca ramasesem cu o imagine in ceata si oricum iti faci alta parere despre om cand il vezi fata in fata. Asa ca ajunsa in centrul orasului m-am dus la hotelul in fata caruia el mi-a spus sa ne intalnim si am verificat sa vad daca sta acolo. Nu...nu era inregistrat nimeni din Australia. Am iesit din hotel si mai aveam sa verific celalat hotel de vizavi care era un hotel de doua stele si ,ma gandeam ca totusi cineva care se da mare bogatan ar trage la unul mai acatarii. Asteptam sa traversez. Purtam un costumas rosu , subtire de vara , fiind elastic se mula bine pe formele mele rontunjite de sarcina si care ma transformasera intr-o femeie foarte apetisanta - solduriel putin mai rotunde , sanii mai mari- observam cum barbatii isi rup gaturile uitandu-se dupa mine. In fata hotelului se opreste un barbat . I-am dat in jur de 50 de ani (deci cu mult mai batran decat a spus el ca ar fi), imbracat cu un tricou lalau si o pereche de pantaloni scurti. I se vedeau mainile si picoarele scofalcite de batranete. Eu aveam ochelari de soare si desi aveam capul intors putin spre directia din care veneau masinile il examinam. Era el , fara dar si poate. Mult mai mic de inaltime decat a spus el ca ar fi ... oricum . Si el ma vazuse. Si chiar isi pusese mana la ochi drept streasina ca sa ma vada mai bine... si cand si-a dat seama ca intradevar eu sunt ce credeti ca face... O ia la goana!!!... Fuge repede in hotel isi i-a chiele si fuge in camera. Am intrat foarte detasata si in timp ce eu intrebam la receptie de el i-am vazut picoarele pe scari cum urau cate doua odata. Fata imi spune "Tocmai acum a luat cheile si a urcat in camera" ... I-am multumit si am zambit usor... Am plecat.. Era exact ceea ce ma asteptam eu sa fie . Un mincinos, un las, un prefacut...care probabil visa multe si avea sa ramana cu visuri... Eu in schimb imi gasisem iubirea ... mamica fericita a unui baietel!

[parpalak]

Si zi asa Lia, pui pe fuga mosnegei din Australia! Las' ca face bine la sanatate urcatul scarilor cite doua odata! :) Sanatate la bebei si mamici.

[Lauraa]

Dar de ce a fugit babalacul? Eu n-am inteles! Oricum ma bucur ca am apucat sa citesc ca viata ta a intrat pe o strada fericita. Laura

[LuanaStore]

Pai cum de ce a fugit? Pentru ca era un ramolit care s-a vazut in fata cu o femeie frumoasa tare si nu a avut... curaj (desi imi venea sa spun altceva ;)) sa "dea piept" cu ea si a luat-o la goana.

[betaroxana77]

eu sunt din romania, locuiesc intr-un oras de munte comanesti oras necunoscut si oarecum anonim.Tot anonima este si existenta mea, dar citind ceea ce ati scris voi incep sa cred ca acele sentimente pe care le nutresc acum ar fi altele in cazul in care as pleca dincolo (cum spunem noi), lucru pe care mi-l doresc foarte mult. cand esti aici te gandesti ca iti va fi bine in alta parte si parca nu iti gasesti locul , simti in suflet o dorinta de evadare , de necunoscut, dar mai ales de realizare, de bine pentru tine si mai ales pentru copii pe care ii doresti si ii astepti. poate de asta esti dispus uneori sa faci foarte multe sacrificii si sa nu gandesti ca undeva departe lasi jumatate din viata ta, din amintirile tale, din tot ce esti tu. si departe fiind vei cauta mereu acel ceva ce iti lipseste. beta

[MONAI]

Citind randurile scrise de Lia mi-am amintit de o carte pe care am citit-o mai demult "O femeie singura", nu mai stiu de cine era scrisa. Felicitari, Lia, pentru puterea ta de a infrunta viata si sa auzim numai de bine.

[super-lia]

Luna lui iunie a trecut val vartej ... Logdnicul meu i-a intalnit pe parintii mei, care dupa o inspectie de cateva minute lau acceptat in randul familie. Cu firea lui deschisa , glumeata, amabila era imposibil sa nu-l placa. Fratele meu mai mare nu stia nimic de mine asa ca atunci cand l-am sunat si i-am dat "bombele" mi-a spus ca nu si-a revenit vreo trei zile. - Am ceva vesti pentru tine ... stai jos mai intai.. -Hai spune ca stau pe fotoliu si am si un pahar cu apa rece. - Am divortat ! Stia el ca nu sunt fericita asa ca nu a spus decat: - Asa? ... Bun... - Dar ... pe 1 iulie ma casatoresc din nou ... sotul este din America... nunta e intr-o saptamana... -Cum?.... Ce...? Vorbesti serios? - Foarte serios... de asta te-am sunat ca sa te invit la petrecere.... Si mai am o veste... sunt insarcinata... Dupa ce i-am mai dat cateva detalii la incheierea discutiei ma mai intreaba odata: -Tu ai vorbit serios? Inainte cu cateva zile de nunta fostul sot ma acosteaza pe strada si din una in alta imi spune: -Hai acasa. -Ce? -Hai acasa... intoarce la mine... mi-am dat seama ce greseala mare am facut. Fac tot ce vrei tu ... m-am gandit si ai dreptate ... am fost un egoist ... am sa incerc sa ma schimb... - E prea tarziu ... sunt insarcinata ... zic eu ca sa vad cat de mult vrea ca sa fiu cu el. -Stiu ... nu conteaza ...important e cine il creste nu cine il face... Fac o pauza . El imi ia mana in mana lui. Il simt tremurand. Ma uit la el si ii vad privirea miloaga . -Te-ai trezit prea tarziu. Ti-am dat nenumarate sanse. Am vrut sa raman cu tine , am incercat sa te conving ca ceea ce faci nu este bine... dar ai fost batzos si nu ai ascultat. Acum ... e prea tarziu ... - De ce e tarziu ... niciodata nu e prea tarziu... Ca de obicei se gandea numai la el. Lui nu-i era bine fara mine. Dupa ce plecasem casa era pustie. Chiar daca pentru o lunga perioada de timp am fost separati , totusi locuiam in acelasi apartament si eram in aceiasi afacere. Dupa plecarea mea sa trezit in ditamai apartamentul singurel cuc si fara ajutorul meu atunci cand avea nevoie. Fetele care erau tot timpul machiate , aranjate , fardate , cu minijupuri si in jur de 15 -20 de ani cu toate ca erau foarte frumoase si apetisante nu erau interesate decat daca eventualul insotitor are bani , daca face cadouri , daca le scoate in oras... se confruntase cu problema direct. La sugestia mea i-am spus sa spuna ca apartamentul e inchiriat mai pe nimic de la un prieten care e plecat din tara , ca masina e a lui sora-sa... ca munceste pe ici pe colo... si au inceput sa fuga domn`soarele de nu l-i se mai vedeau calcaile... Am fost draguta cu el si m-am abtinut de la ironii -desi tare mult mi-as fi dorit sa-l impung putin - si l-am refuzat. In ziua nuntii mi-a trimis o sticla cu sampanie si un buchet de flori. Nunta am facut-o la restaurant si mi-am invitat numai pe cei apropiati. Ne-am distrat de minune.Nu a tinut mai mult de 5-6 ore, a fost fara daruri ci doar cadouri simbolice - am mentionat de la inceput ca o fac de placere si nu pentru bani- iar apoi noi EU si SOTUL am ramas la hotel. Am plecat la mare si cand ne-am intors am inceput sa mergem la ambasada pentru viza pe care am obtinut-o foarte usor. La inceputul lui septembrie ne pregateam de plecare. Burtica incepuse sa se vada iar eu eram in al noulea cer. Mi-am luat la revedere de la familia mea. Ne-am adunat cu totii acasa la parintii mei si dupa doua zile petrecute impreuna ne-am zis la revedere. Imi aduc foarte clar aminte de tatal meu care cu maini tremurande ma luat in brate si ma pupat ascunzandu-si cu greu emotia si lacrimile. Am imbratisat-o si pe mama , am sarutat-o si mi-am ascuns fata pentru o secunda in curbura gatului ei pentru ai simti pielea catifelata si mirosul ei. Fetita lor pleca. Puteam sa le vad sufletul si zbuciumul din inimile lor. Erau fericiti si sperau ca eu sa fiu fericita ... "Lasa-ne pe noi , ca noi suntem batrani si ne-om descurca noi aici ... tu sa fii fericita ". Am fost si sunt foarte apropiata de ei si pentru mine parintii sunt ca doua icoane in fata carora trebuie sa te inchini. Sotiorul meu drag a destins atmosfera spunand: -De ce toata lumea plange cand se desparte de Lia?... ca eu cand am plecat toata lumea era fericita si nerabdatoare sa ma vada plecat... M-am urcat in masina si bineinteles ca aveam lacrimi siroaie. Stiam ca o sa-mi fie dor de ei si in special mama mea o sa-mi lipseasca foarte mult. Dar mai stiam ca sotul meu avea sa faca tot posibilul pentru ca eu sa ma intorc acasa in concediu daca aveam nevoie. Au urmat alte despartiri de cunostinte, de colegi, de prieteni. M-a impresionat buna mea prietena care dupa ce ma imbratisat pe mine , atunci cand l-a imbratisat pe sotul meu i-a spus "Take care of her!" ... atat invatase sa spuna in engleza. Ei bine cu mari emotii mi-am luat zborul. Si iata-ma la un an de cand am plecat din tara. SUNT FERICITA! Timpul mi-a dovedit ca am luat decizia corecta la timpul potrivit. Sotul meu este sufletul meu pereche. Ne intelegem de minune.Pe 22 ianuarie sa nascut Alexandru care ne incanta fiecare zi. Cu toate ca el ne ocupa majoritatea timpului seara dupa ce el culcam e randul nostru sa fim doar in doi. Fie ca ne uitam la un film , fie ca lucram la computer sau ne rasfatam unul pe altul , iubim aceste clipe cand in linistea noptii putem fi doar noi doi ... suflete pereche... un intreg. Pe 9 septembrie vom merge in Romania pentru sapte saptamani. Abia astept sa-mi revad familia si prietenii , sa ma plimb prin orasul meu drag. Pentru fiecare exista speranta. Totul este sa vrei. Cineva avea o vorba "Nu exista *nu pot*... daca vrei poti"... asa ca celor care se lupta cu nefericirea , cu monotonia , cu lipsa poftei de viata ... face-ti ceva... iesiti din impasul asta. Viata e asa de scurta. De ce sa ne-o irosim cu zile cenusii ... optati pentru nuante pline de culoare... aveti curaj ... luptati pentru voi si pentru cei apropiati. Fericirea nu sta in bani ... ei doar o intretin ... puteti avea o seara frumosa doar iesind afara pe balcon si privind luna alaturi de cel drag in timp ce il tineti de mana si ii soptiti ca il iubiti ... spuneti clar si raspicat ce doriti de la viata ., de la sot, prieten , familie ... etc... Nimeni nu va putea ghici ceea ce este in sufletul vostru daca voi nu aveti curaj sa spuneti. <<<VIATA E FRUMOASA >>> Inchei aici ... poate am sa mai revin ... desi e foarte greu sa asezi pe hartie etape din viata cand atat de multe sentimente nu se pot exprima prin cuvinte... dar sper ca va placut... Va sarut si va doresc tot binele din lume . mamica fericita a unui baietel!

[GabiG]

Super-lia, iti multumim frumos ca te-am citit, ca am ris si am plins alaturi de tine. Sa ai si de acum inainte o viata frumoasa si fericita la fel ca in ultimul an si D-zeu sa fie cu tine si cu noi toti! Sa-ti traiasca micutul si nu uita sa-i daruiesti un fratior sau o surioara. Te pup cu drag, Gabi [bis] GabiG si Francesca 1an2 luni Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are! http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi