emigrarea sufletului

[TORIA]

Ce spui tu e adevarat dar ma gandesc ca toti au avut un tel in viata,eu am venit in Austria pentru ca sotul a fugit in 89 si eu am venit in 90,nu ma atras occidentul si ma-m obisnuit foarte greu acum avem doi copii si ma gandesc la viitorul lor,cu toate ca noi am renuntat la cetatenia romana si in 2 luni o primim pe cea austriaca in suflet ramanem tot ROMANII si cand vorbim de ROMANIA acolo e acasa pentru noi,asa ca eu cred ca pentru fiecare e cam greu sa fie departe de cei dragi lor,va doresc numai bine

[ancadm]

Zilele trecute sotul meu m-a intrebat "ce vrei sa facem la batrinete? ramanem aici sau ne intoarcem in tara?". Poate multe dintre voi stiu raspunsul la intrebarea asta...Eu inca nu il stiu, dar stiu atit: acum sintem tineri si stam departe de parinti si de prieteni, atunci vom fi batrini si poate parintii si prietenii nu vor mai fi. Si atunci ce vom face? Vom pleca dupa o viata aici, ne vom lasa fiica sa traiasca si ea departe de parinti? Vom parasi si prietenii pe care ii vom avea aici? Cred ca cei care au ales sa plece, ca si noi, au stiut de ce pleaca si au stiut ce vor de la viata. Si intotdeauna ne vom aminti mai mult lucrurile care ne-au placut acasa, decit cele care ne-au determinat sa plecam. Sanatate, Anca.

[ina_nz]

Anca mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris tu pentru ca aseara am avut aceeasi discutie cu sotul meu. Noi suntem in proces de a cumpara o casa aici iar aseara l-am intrebat: "Deci nu mai plecam in Romania......ne facem o viata aici". Iar el mi-a spus: "Poate la batranete". Si in momentul ala la aceeasi concluzie am ajuns si eu ca si tine........acum m-as intoarce la cei dragi, parinti, bunici, prieteni.....peste 20-30 ani la ce o sa ma mai intorc??? Din nou ar trebui sa-mi las pe cei dragi aici si sa ma intorc in tara mea dar printre straini. Imi dau seama ca de fapt pentru mine dorul de tara inseamana dorul de cei pe care i-am lasat acolo. Sa ne ajute Dumnezeu la toti, indiferent daca plecam sau ramanem in tara, sa ajungem la batranete si sa nu ne para rau de deciziile ce le-am luat la tinerete. Si sa ne ierte parintii nostri pentru lacrimile ce le-au varsat in momentul in care ne-am urcat in avion .....si inca le mai varsa.... Ina

[ralu]

Este greu pentru toata lumea. Si eu imi pun aceleasi intrebari: daca sa raman acum aici sau sa ma intorc in tara. Din aceleasi motive: dorul de parinti, rude, prieteni. Dar cred ca daca ramaneam in Ro regretam ca nu am facut nici o incarcare pentru ca, copii mei sa aiba o viata mai buna. Cred ca tot timpul ne intrebam, oriunde am fi, daca am facut o alegere buna. Si mai cred ceva: ca orice am face nu am putea sa-i facem fericiti pe toti. Si parintii mei imi simt lipsa si nu numai mie si fetitei mele. Si sora mea este si ea in Franta, iar ea ramane definitiv, asa ca pentru parintii mei este cel mai greu, dar daca ma voi reintoarce pentru ei acolo si fetita mea o sa se chinuie la fel ca mine, o sa regret. Asa ca nu putem sa multumim pe toata lumea. Si ar trebui ca orice lucru care-l facem pentru o viata mai buna sa nu-l mai regretam. Multa sanatate! Ralu-mamica Ioanei

[papadie]

"CINE SUNT SI DE CE SUNT?" La fiecare asfintit ma apucä groaza. Nu stiu de ce la apus mä pälesc amintirile de altcândva...situatii pe care le stiu, le-am mai träit, mirosuri pe care le stiu de cândva, vise care se repeta etc. Când am läsat "acasa" si m-am dus -desi am plecat în creierii diminetii- am stiut clar cä iar träiesc un apus trist si dureros dar färä simptome de boalä. Nu mai e nimic ca înainte si mi-e un dor groaznic de copilarie si de mama si tata asa cum erau atunci. Mi-e dor de ei si acum în fiecare clipä dar nu mai stiu cum sunt... mai albiti, mai tristi:( Câteodatä mä uit la omul de lângä mine ca la un sträin si mä întreb ce caut aici, acasä mor de dorul lui si mä înttreb de ce nu sunt lângä el. Simt ca nu am locul meu! Prietenii nu mai sunt ca altadatä (de fapt eu nu mai sunt ca altädatä), rudele sunt altfel (ce mari au crescut verii, uhu si-s toti pe la casele lor...nu mai e ca altadatä la bunici)...doar mama draga de ea face aceeasi cozonaci si doar cu tata mai combat asa bine la table si la o tzuicä fiartä. În rest...totul e la nelalocul lui! Clar ca peste 20-30 de ani nimic n-o sa mai fie ca în amintirile mele. Si uite asa ma apuca o nostalgie bolnavä si mi-e dor de chestii care nu s-au întâmplat. Unde sä mä întorc peste ani de zile? De unde o sä plec? Si unde o sä fie ACASÄ? O sä mä întorc la pärinti, o sä rämân la copii (care probabil ca vor avea familiile lor...ca doar nu-i fac sä mä iubeascä numai pe mine, nu? O data ce i-am adus pe lume apartin lumii...)Unde o sa fie ACASÄ? Ma simt dezradacinatä de "acasa" mea . Si am uitat sa va zic ca mi-e un dor de România si de râsu'-plânsu' cotidian de ma doare sufletul. Make love,not war![hippi]

[Guest710_871]

Eu cred ca toti romanii care am plecat avem momente cind ne-apuca brusc nostalgia. Incepem sa uitam tot ce ne-a determinat sa ne mutam un pic mai departe si ne-amintim numai de partea frumoasa a lucrurilor(uitam de guvern, de opozitie, de scumpiri, de politica, de " oamenii de afaceri", de vecini, de gropile din sosea, de sefi , pile , mita etc.) Cit despre 'vindecarea' sufletului(dorului) e suficient sa te intorci intr-o vacanta acasa si sa vezi ca nimic nu s-a schimbat, ca toata lumea se agita in zadar fara sa se intimple ceva cu-adevarat. Totul e asa cum ai lasat , tara e aceeasi nemiscata, principiile de viata neschimbate doar familia te primeste cu aceeasi dragoste si caldura. Atunci iti amintesti de ce ai emigrat iar acasa devine 'spatiul' unde e mai bine pt tine si copilul tau. Odata plecat cu greu iti mai gasesti locul. Aici ti-e dor de ACOLO iar acolo ti-e dor de-AICI . E ca un blestem de care nu scapi asa usor. Un lucru e sigur, ca nu vei uita niciodata ca te-ai nascut in Romania.

[Guest114_44]

quote:

---

Originally posted by amalia123
Eu cred ca toti romanii care am plecat avem momente cind ne-apuca brusc nostalgia. Incepem sa uitam tot ce ne-a determinat sa ne mutam un pic mai departe si ne-amintim numai de partea frumoasa a lucrurilor(uitam de guvern, de opozitie, de scumpiri, de politica, de " oamenii de afaceri", de vecini, de gropile din sosea, de sefi , pile , mita etc.) Cit despre 'vindecarea' sufletului(dorului) e suficient sa te intorci intr-o vacanta acasa si sa vezi ca nimic nu s-a schimbat, ca toata lumea se agita in zadar fara sa se intimple ceva cu-adevarat. Totul e asa cum ai lasat , tara e aceeasi nemiscata, principiile de viata neschimbate doar familia te primeste cu aceeasi dragoste si caldura. Atunci iti amintesti de ce ai emigrat iar acasa devine 'spatiul' unde e mai bine pt tine si copilul tau. Odata plecat cu greu iti mai gasesti locul. Aici ti-e dor de ACOLO iar acolo ti-e dor de-AICI . E ca un blestem de care nu scapi asa usor. Un lucru e sigur, ca nu vei uita niciodata ca te-ai nascut in Romania.

---

ADEVAR MARE GRAIESTI! [flo] Pe toti sa-i asculti, dar din mintea ta sa nu iesi!

[ancadm]

Amalia ai mare dreptate! Dar ceva s-a schimbat. S-a creat o prapastie imensa intre cei cu bani si cei fara! Am vazut niste vile in Bucuresti pe care cred ca si cei de aici ar fi vrut sa le aiba...Si de ar fi numai asta!

[Guest710_871]

Da Anca ai dreptate dar cu ce pret au fost facute casele alea ? Deja prin tara se simte un iz de telenovela....

[ina_nz]

Hehehehe....cand ma apuca dorul de tara si mai bazai ca vreau acasa sotzul ma pune sa citesc pe net cateva ziare [bang][bang] Stiti ce repede imi trece pofta de intors????? Din pacate dorul ramane....se amesteca cu dezamagirea si parca e mai rau..... Asa ne-a fost noua sa ne fie...am renuntat la unele ...am castigat altele......in viata facem compromisuri.....asta a fost compromisul nostru....ramanem cu speranta ca a meritat Ina