emigrarea sufletului

[moto]

AMALIA AI DREPTATE DAR CU LACRIMI IN OCHII SI MUCI IN NAS VA SPUN CA SI PE MINE M-A APUCAT NOSTALGIA DE 4 ANI NU AM FOST ACASA SI POATE MAI AM 2ANI DE ASTEPTAT CA SA POT SA-MI VAD SI EU SORA GEAMANA SI PARINTII, MAREA ,MUNTELE SI DEALURILE MELE,LOCURILE ATAT DE DRAGI CRED CA LA TOATA LUMEA. DE CE? MA INTREB...SI TOT EU RASPUND ASA AM ALES NOI ,NIMENI ALTCINEVA.....SUFLETEL NOASTRE DE ROMANI STIU DUREREA SI SINGURATATEA.....[pegeam][cusca][foto][hopsieu] neamtu

[Sabina]

Eu n-am fost plecata decat 6 luni din tara, dar va inteleg perfect.Tot timpul am fost chinuita de dor si nu-mi gaseam locul, desi am avut parte de niste oameni extraordinari acolo unde m-am dus( in nordul Germaniei).In plus, desi imi dadeam seama ca acolo e mediul optim pt munca mea nu reuseam sa ma adun cum trebuie si in primele 2 luni am luat-o putin razna, adica devenisem la fel de superficiala in lucru ca si cei de-acolo( la compozitie e acum tendinta "occidentala" sa cauti doar efectologie si sa sune totul cat mai traznit cu putinta, fara un fond destul de puternic si motivat). In plus, traiam o viata aproape paralela, desi 6 luni nu e chiar atat de mult. Am ajuns la concluzia ca imi trageam puterea din aerul de aici, din frumusetea muntelui si din iubirea oamenilor.E greu sa fii departe...cred ca voua va e foarte dor. Sabina & Sofia Galagia

[ancadm]

Draga Moto, sterge-ti ochii si nasul ca iti povestesc eu ce frumoasa e Marea Neagra! Am fost anul trecut, in august, in concediu la mare in Neptun, care nu-i asa, ar fi trebuit sa fie inca o statiune destul de luxoasa...Cu ce sa incep? Cu camerele de hotel care costau milioane si care miroseaua a mucegai, aveau la baie prosoape cu gauri in ele de ii treceau capul Andreei prin gaura, sapunul, samponul si balsamul de par pe care, cu "nesimtire" ne-am obisnuit sa le gasim aici chiar si in ce-a mai prapadita pensiune, lipseau cu desavirsire! Asternuturile iti erau schimbate numai daca lasai bacsisul de cuviinta pe masa si datul cu matura insemna ca, camera a fost curatata! Dar sa lasam hotelul si sa mergem pe plaja, nu?! Puteai sa numeri mii de mucuri de tigara pe metrul patrat si desigur, Andreea se straduia, meticuloasa, sa le adune in sita ei si sa le bage in guritza!!! Pot sa spun, totusi, ca am fost norocosi si nu am vazut prin apa nici o "chestie" maro, plutitoare si care sa miroase rau [bang]. AAA! Sa nu uit sa mentionez clatitele cu ciocolata si cu musca moarta cu picioarele in sus care ne-au fost servite la o terasa, dupa o ora de asteptare si dupa ce l-am apostrofat pe chelner. Replica lui a fost ca abia acum le faceau, motiv pentru care au ajuns in fata Andreei reci si cu musca pe ele...Ne-a spus politicos ca patronului nu ii pasa daca facem reclamatie si nici daca nu mai dam pe la terasa lor! Imi cer scuze daca v-am ofensat cu aceste aventuri minunate, dar cred ca noi ne vom gindi foarte serios data viitoare daca mai vrem sa bagam bani in turismul din Romania.

[moto]

DRAGA ANCA SA STI CA AI FOST TARE DRAGUTA ....STAI SA-MI TREACA RASUL CA SA POT SA TASTEZ HI!HI!HI! NU MA POT ABTINE STIU CA NU A FOST NIMIC DE RAS ATUNCI,POATE NUMAI NERVI DAR CRED CA NU ATI AVUT NOROC ANUL TRECUT SI CU TURISMUL DIN RO.STIU F.BINE CUM ESTE AM CEVA EXPERIENTA IN DOMENIU SI NU DORESC LA NIMENI SA TRECA PRIN ASA FEL DE CONCEDIU CUM ATI AVUT VOI LA NEPTUN.DAR ANUL VIITOR INCERCATI MUNTELE SI POATE O SA NE POVESTESTI SI NOUA CUM A FOST.HAI,ANCA NU FI SUPARATA I-A PARTEA BUNA A LUCRURILOR SI RECUNOASTE SI TU CA AVEM O TARA F.PE LANGA MIZERIILE DIN JUR, DAR TREBUIE SA STII UNDE SA MERGI SI SA AI SI NISTE RELATII .... SI CRED CA ATUNCI O SA FIE FRUMOS. POATE DACA MAI MERGI O DAT O SA-TI PLACA.[cheers][pup][pup][pup][pup][pup][pup][pup][pup][pup] neamtu

[danac]

De ce o trebui voi sa scrieti lucruri care ma rascolesc asa tare?[q]Si mie mie DOR,abia am fost acasa si iar mi-e dor.Desi am zis ,cat am stat acolo,ca nu mai vin curand iata ca incerc iar sa ii sugerez timid sotului meu ca decat in Spania sau in Croatia mai bine am face concediul la Marea neagra.[:(]Fara prea mari sanse de reusita insa pt ca el e mai suparat decat mine pe turismul din Romania.Mie imi trece repede supararea,si uit mai usor,si iar imi vine DOOOOOOOOOOORRRRRRRRRR![:(]Ce sa fac asta sant,asta e........

[danac]

[flo]

[adriuta]

Buna tuturor! Va pupic pe toate si sper sa imi placa aici cu voi. De ceva vreme urmaresc discutiile de pe forum si am tot ezitat sa ma inscriu pentru ca momentan nu sunt mamica insa imi doresc ff mult un [bibe]. Referitor la emigrarea sufletului...[q], ufff... un suflet disperat asteapta sfaturi si incurajari. Sotul meu este plecat in [usa] si in curand va trebui sa plec si eu. Pe de o parte as zbura ca o [biz] la el pe de alta mi se rupe sufletul cand ma gandesc ca va trebui sa las acasa parintii, prieteni, familie. Imi vine sa mor[mariaj] numai cand ma gandesc. Multi ma incurajeaza, altii imi spun sa ma mai gandesc[q][q][q]. Help help help meeeeee.... voi cum ati reusit sa treceti peste tot ce implica departe de casa???? Plssss...undeva, cineva chiar este disperat. Va pupic dulce . Adriana Adriana.I

[David]

quote:

---

Originally posted by amalia123 Odata plecat cu greu iti mai gasesti locul. Aici ti-e dor de ACOLO iar acolo ti-e dor de-AICI . E ca un blestem de care nu scapi asa usor. Un lucru e sigur, ca nu vei uita niciodata ca te-ai nascut in Romania.

---

Aceasta este o povara pe care o vom purta pana la moarte, intr-un fel daca cei ramasi in Romania o sa sufere inca 10 ani sau poate 15 ani de acum incolo din cauza nevoilor si a saraciei nu e nimic in comparatie cu acest blestem, ei o sa-si revina treptat si nivelul de viata o sa creasca incetul cu incetul, dar sa nu ne plangem in zadar, singura metoda sau ma rog terapie este intoarcerea, pentru unii dintre noi este aproape imbosibila, pentru alti probabil o au in plan, incerc sa simulez cinismul cand ma apuca nostalgia, cei drept este greu pentru mine dar uneori reusesc, sotia mea nu este romanca, uneori ma intelege si-mi ofera doza necesara de redresare. Asta este viata din pacate, ganditiva totusi ca noi, cei care am pribegit, am ales aceasta cale, sau am fost nevoiti sa alegem aceasta cale.

[Brotacel]

"Exista o tara frumoasa, La o margine de mare Unde valurile fac noduri albe Ca o barba nepieptanata de crai" Citind cele scrise de voi mi-am adus aminte de cîteva versuri dintr-o poezie a lui Adrian Paunescu. Nu doresc sa ma refer la latura lui politica, ci doar la vocatia lui de artist, personal mi-a placut Paunescu, asa cum îmi placea deosebit de mult de Nichita Stanescu. Oh Dumnezeule Nichita Stanescu. Imiaduc aminte ca exista o cafenea în Piata Amzei în Bucuresti. Cum ptrietenii mei locuiau prin zona Rmana, Sala Palatului, Nuferilor si Cismigiu, iar noi nu aveam bani mergeam în aceasta cafenea si puneam tara la cale. Intr-o zi a aparut Nichita Stanescu si s-a asezat la masa noastra. Bietul de el era pe jumatate beat, îmbracat aproape ca un cersetor si fuma tigari Carpati. A început sa vorbeasca foarte prietenos cu noi si încet , încet a început sa ne recite din poeziile lui. Intre timp a mai baut vreo 300 sau 400 de wodka, dar noi nu aveam ochi decît pentru el. Era bolnav de ciroza si traia în lumea lui de vis. Si eu sînt plecata de multi ani din tara si îmi este cîteodata asa de DOR de tara ca simt ca mi se sparge sufletul în mii de bucatele. Totusi ma simt aici Acasa si cred ca daca ar trebui sa îm urmez familia si în Hono-Lulu, nu m-ar interesa deoarece casa mea este familia mea. familia, reprezinta prezentul, iar Romania trecutul. In prezent traiesc, dar de trecut îmi aduc aminte cu multa nostalgie.

[Mitzi]

Mi-e dor de fum si mi-e dor de praf. Voi naste in iarna si ma rog la Dumnezeu sa fim cu totii sanatosi pentru ca asa, sanatosi, ne vom duce cu totii la vara acasa. Si ma voi duce la prietenii sufletului meu si ma voi umple de dragoste si speranta. Copiii mei vor invata ce inseamna "acasa" pentru mama lor si vor invata ce inseamna "adevarat". Nu vreau sa stiu ce fac oamenii politici acolo si nu vreau sa stiu cate vile si-au si-au construit unii. Nu-mi pasa. Si vreau sa merg la mare. Stiu ca totul s-a schimbat, mi-a spus mama, dar nu pot sa cred ca marea nu e tot albastra si ca nisipul nu frige talpile picilor la miez de zi. Sunt o samanta pricajita dusa de vant prea departe. Pentru "mai bine" acceptand "mai rau". Ma va purta vantul acasa in anul ce vine?