emigrarea sufletului

[rici35]

Iata si noi mergem fiecare an la socrii in Romania. Si asta este bine, asa iti dai seama ca e bine ca ai plecat, si ca nu ai ce regreta. Poate pentru unii e interesant cind merg iar acasa ca ei sunt acuma bogati, pot cheltui milioane de lei fara sa ii usture buzunarele, toti se uita la ei cu admiratie ca doar au venit neamurile bogate din vest. Dar sa va ginditi ce ati face sa lucrati pe un salar ca cei de acolo, si sa va intretineti familia? Mai cititi din ziare, si vezi vede ce este in Romania. Asa va va disparea cred ca foarte repede dorul de casa. Si patriotism ???? Imi vine sa rid... Am fost si eu anul trecut la mare. Si acolo nu am simtit absolut nimic din ospitalitate, prospetime, curatenie sau bun simt. Am fost la eforie. Daca ceausescu nu ar fii facut beton acolo, ar fii trebuit sa umblii in cizme de cauciuc. S-au taiat plopii in statiune, la 40 cm de sol ca sa te inpiedici, Gunoiul se ia cu remorci deschise, zeama aia ce curge din gunoi o mai simti cu zilele. La hotel sau privat nu ti se ofera nici hirtie de Wc. Pe plaja nu face absolut nimeni curat. Nici angajati, si nici turistii. Ertam dintre f putinii ce seara adunau in punga gunoiul lor, dar si a vecinilor si il duceau la cosurile de gunoi. Restul arunca tot pe jos, de parca ar fii fost in cocina. Si ziua urmatoare cautau un loc curat. De regula al meu, pentru ca eu faceam seara curatenie. Cei care se ocupa de servicii sunt de o nesimtire, si neprofesionalism greu de egalat. Daca va mai e dor, mergeti in Romania.. O sa va treaca .... Cu drag Richard

[Dana Claudia]

PENTRU RICHARD Daca esti intr-adevar ROMAN nu iti trece dorul oricat de rau ar fi in tara ta! Si nu e vorba de patriotism, care pe tine te face sa razi, (nu inteleg de ce in general romanii se feresc de acest cuvant "patriotism" in timp ce altii sunt mandrii sa il rosteasca) ci pur si simplu de faptul ca o bucatica de suflet va ramane mereu in tara din care ai plecat. Nu neg existenta mizeriei si a lipsei de respect spun doar ca acestea nu sunt suficiente ca sa te faca sa nu iti mai doresti sa mergi in tara ta. Dana C.

[Krissias]

Atit de frumos a inceput Amalia povestea ei si atit de urit da cu tifla rici ,incit nu ma pot abtine sa nu intervin.Este adevarat ca toti cei care am avut ocazia sa plecam pt.mult tinjita viata mai buna,in parte ne-am atins scopul (ori nu)dar nu asta este important ci DORUL DE ACASA care pune stapinire pe noi cei care nu am uitat de unde am plecat. De unde scoti tu Richard chestia cu rudele bogate ,venite in Romania?Sint o groaza de romani care sint acolo si au facut averi cu bani furati si flutura paraii pe care ii arunca la nunti ,in timp ce alti romani deabea traiesc cu o amarita de pensie de nici50$.Este gunoi la plaja,sint gropi in asfalt,sint cersetori?Ei si ce!Unde ,in ce loc din lume nu sint si uscaturi .Unde merge totul ca pe roate?Si de fapt nu asta ne intereseaza .Stim ce-i rau in tara noastra dar la fel de bine stim ca bucuria unica a sarbatorilor,mirosul dumnezeiesc de sarmale,cozonac si minunatele Colinde o s-o simtim numai ACASA. Icearca si abtine-te de la rautati si lasa-i pe cei care inca mai simt Romaneste sa-si poata descarca sufletul. Krissias si Alex

[Brotacel]

Oare de ce are dreptul cineva sa taie aripile minunate ale unui vis ? Stim cu totii cum a fost acolo, cum este si cum va fi, dar noua ne este dor de caldura amintirilor noastre. Noua ne este dor de mirosul de cozonac facut de mama sau bunica, ne este dor de zilele de sarbatoare în care eu ( de exemplu mergeam sa joc fotbal cu tata). Nici bunica nu mai treiesti si nici tata, dar totusi îmi este dor de ei, un dor dureros. Asa este si cu Romania, si de Romania îmi este dor. Romania mea, din copilaria mea a murit de mult, dar va rog nu loviti visul si nostalgia oamenilor. Pentru unii pot parea chestii ieftine de taraba, pentru altii sînt pietre nestemate aceste gînduri.Lasasti sufletul sa calatoreasca unde vrea si unde se simte bine.Gîndul bun la fel ca si dragostea nu costa bani si se gaseste în cantitati mari la tot pasul, dar se întîmpla (de mult prea multe ori sa nu avem ochi pentru asta)

[ani35]

Eiii,rici...ai citit bine titlul?? Calatoriile sufletului!!!

[dyana]

quote:

---

Originally posted by Krissias
Atit de frumos a inceput Amalia povestea ei si atit de urit da cu tifla rici ,incit nu ma pot abtine sa nu intervin.Este adevarat ca toti cei care am avut ocazia sa plecam pt.mult tinjita viata mai buna,in parte ne-am atins scopul (ori nu)dar nu asta este important ci DORUL DE ACASA care pune stapinire pe noi cei care nu am uitat de unde am plecat. De unde scoti tu Richard chestia cu rudele bogate ,venite in Romania?Sint o groaza de romani care sint acolo si au facut averi cu bani furati si flutura paraii pe care ii arunca la nunti ,in timp ce alti romani deabea traiesc cu o amarita de pensie de nici50$.Este gunoi la plaja,sint gropi in asfalt,sint cersetori?Ei si ce!Unde ,in ce loc din lume nu sint si uscaturi .Unde merge totul ca pe roate?Si de fapt nu asta ne intereseaza .Stim ce-i rau in tara noastra dar la fel de bine stim ca bucuria unica a sarbatorilor,mirosul dumnezeiesc de sarmale,cozonac si minunatele Colinde o s-o simtim numai ACASA. Icearca si abtine-te de la rautati si lasa-i pe cei care inca mai simt Romaneste sa-si poata descarca sufletul. Krissias si Alex

---

Semnez si eu aici.

[dayen]

Am citit si recitit emotile voastre si le-am regasit ca sint..s-au au fost si ale mele. In primi mei ani aici,imi era dor,de tot ...de tuate srazile ce ma duceau spre casa mea...de aerul cel respiram,de salcia pletuasa de la colzul blocului..de toate,si credeti-ma,aveam in mine dorinta caci in momentul cind voi calca din nuo pe pamintul Rominesc.."VOI INGENUCHEA SI_L VOI SARUTA"caci tare i-am mai dus dorul!dar n-a fost asa! Cu cit ma apropiam mai mult de vama cu atit eram mai emotionata,trcusera 5 ani...dar pentru mine trcuse o vesnicie! Cind am intrat in vama si vamesul ma intraba pe un ton foarte arogant"pe unde ati umblat duamna toti acesti ani?"....mi-a spulberat tuata fericire reintuarceri mele ACASA in tara mea...si atunci am ingenuncheat duar in sufletul meu!De atunci au mai trcut inca 5 ani si in toti acesti ani casa mea a devenit AiCi,"si as vrea sa ma intorc de tot...dar nu indraznesc" Oare fac bine.....? Ajutazi-ma cu un sfat,opinii....va multumesc! dayen

[super-lia]

Imi aduc aminte cand am plecat pentru prima data din tara. Eram foarte bucuroasa. Cu o saptamana inainte de a pleca m-am dus si mi-am vizitat parintii si le-am comunicat ca am sa plec in Anglia pentru o vreme indelungata. "Serios?"- ma intrebat tatal meu nevenindu-i sa creada. "Vorbesc foarte serios. Am sa plec de astazi intr-o saptamana." "Pai tata ... eu ce sa-ti spun ... mult noroc si drum bun". Desi eram plecata din satul natal de 10 ani casa parintilor mei era locul unde ma simteam ca acasa. Era locul unde reveneam si ma reculegeam, imi umpleam sufletul cu dragostea parintilor mei , cu aerul curat si tare de padure, linistea diminetilor si serilor ... era locul unde imi reincarcam bateriile pentru a merge mai departe. Eram casatorita de cativa ani si aveam apartamentul nostru dar nu ma simteam ca fiind "acasa". Poate faptul ca nu aveam copii ... poate faptul ca nu imi iubeam sotul asa cum ar fi normal sa-l iubesc???... cine stie... Inainte de a pleca din casa parinteasca am mers incet prin fiecare camera si mi-am adus aminte de multele si nenumarate fericite momente ale copilariei mele. Am ingenuncheat in "camera cea buna" si m-am rugat luindu-mi in acelasi timp la revedere de la casa. Am rugat-o pe mama sa vina cu doua zile inainte de plecarea mea si sa ma ajute. Intr-un timp foarte scurt a trebuit sa-mi las toate treburile terminate , sa fac cumparaturi si sa impachetez. Aveam o pisica cu un motan care urma sa mearga la tara. Ma priveau tristi cum imi pregatesc plecarea. Mama era atat de surprinsa caci ca si mine nu realiza ca in curand am sa plec. Totul a fost gata si la ora trei eram in statia de tren in drum spre Bucuresti. Eram insotiti de mama soacra si mama mea. Trenul este tras la peron. Ma uit la mama mea si vad cum lacrimi mari ii alunecau pe obraji. M-i se rupe inima stiind ca va trebui sa ma despart de ea . O imbratisez si incerc sa spun spun ceva sa o amuz dar ea imi mangaia parul si fatza si nu spunea decat "Puiul lui mama drag... ai grija de tine".... M-am urcat in tren si am plans pana la prima statie ...apoi am incercat sa ma imbarbatez singura si sa ma gandesc ca de acolo poate ii voi putea ajuta pe cei de acasa mult mai mult decat daca as sta in Romania. Nu eram chiar un pui de lele in Romania. Incercasem sa fac tot felul de afaceri si am avut perioade cand mai bune cand mai rele. Bineinteles ca nu puteam face totul legal si intotdeauna trebuia sa stai cu frica in san de controalele sanipidului, politiei economice, camere de munca ... etc... Spaga era la ea acasa ... si bineinteles si stresul... o duceam destul de bine dar era munca ca la balamuc si intotdeauna eram cu economia in frunte. Nu cumparam nimic care nu ne era neaparat necesar...ne zgarceam la un suc daca ne era sete ...nu cumparam muschi de porc ca era prea scump... si tot asa... Drumul cu autocarul a fost lung. Nu aveam in buzunar decat 600 de dolari si aia erau imprumutati (ca toti banii care i-am avut noi i-am dat pe viza, bilete, drumuri la bucuresti, cumparaturi ... etc) asa ca am avut pachet la noi si am mancat din punga noastra. Am oprit undeva in Germania pentru un scurt popas si am ramas impresionata de curatenia din toalete , si din restaurant. Totul lucea. M-am uitat cu jind la cafeaua aburinda si la dulciurile care erau in magazin si am plecat mai departe. In apropierea autocarului se facuse o roata mare la "alba-neagra". Doi tipi care probabil isi faceau veacul pe acolo au pus un ziar pe trotuar si au inceput jocul . Alti doi sau trei tipi( care erau cu ei )tot sareau cu banul la mijloc si puneau sutele de mii ba castigand ... ba pierzand ... dar de cele mai multe ori castigau ... unul din turisti care statea in fata mea il vad ca scoate banii avand intentia sa parieze. Il trag usor de maneca si ii fac un semn usor sa-si puna banii inapoi in buzunar. Ma asculta . Dar un altul se parleste si pierde o mare parte din bani. L-am vazut cum isi dadea pumni in cap dupa ce-i cu alba neagra au plecat . Isi facusera planul.... Sa mentionez ca erau romani.... In sfarsit.. dis-de-dimineata ajungem in Londra...Eu eram cu nasul lipit de geamul autocarului si priveam imprejurimile. Marea majoritate a caselor sunt lipite una de alta, doua case care impart peretele de la mijloc, spatii verzi in fata caselor, flori si foarte foarte curat. Nu am vazut nici o hartiuta pe marginea drumului. In statie ne asteapta prietenul sotului meu. Tuns scurt si cu niste ochelari mici pe nas era total schimbat ... dar era bucuros sa ne vada. Ne-a luat cu masina si mai intai am cauta hotelul la care aveam cazare pentru patru nopti dar nu l-am gasit. Strazile intortocheate ... asa ca am mers la prietenul nostru acasa sa facem un dus si sa mancam. Locuia intr-un apartament de doua camera (dormitor-sufragerie-bucatarie-baie) el cu sotia lui si o catelusa simpatica care ne-a latrat putin iar apoi a inceput sa faca hatza-hatza pe picoarele noastre dearece era in calduri. Nu am reusit sa o vedem pe sotia lui deoarece era la munca asa ca am plecat in jur de ora doua la hotel insotiti de un alt tovaras (tot roman) care stia exact unde este hotelul. Timp de cinci zile am hoinarit orasul in sus si in jos la picior ca nu ne induram sa platim 1.50 pounti pe un bilet sau 4.50 pentru o cartela de metro pe o zi intraga. Am intrat pentru prima data intr-un supermarket si am cumparat si noi ce am gasit mai ieftin (de fapt preturile erau c-am ca la noi in Ro. deoarece supermarketul era in centrul orasului si era scump)si am mers la hotel si am mancat. A fost bine (eram obisnuit cu putin) asa ca nu ne-am plans ca nu am mers la restaurante sau discoteci ... dar in schimb ne-am plimbat in niste parcuri superbe unde animalele veneau si iti mancau din palma. Veveritele erau foarte nostime topaind si fugind repede repede ... mancand ce avea-i in palma si apoi tusti inapoi in copaci. Ne-am pozat cu toate. Dimineata in parc lumea alerga, facea gimnastica , isi plimba cateii si toata lumea zambea. Nu-mi venea sa cred ca de la : "Ba! I-a vezi ca ma calci pe deget si poate iti dau una dupa ceafa!" am ajuns la "It`s OK...I am sorry!..." chiar daca era vina mea... Londra era imensa (aveam sa aflu mai tarziu) si cu o arhitectura deosebita. Cele cinci zile au trecut repede iar noi eram nerabdatori sa ne gasim ceva de munca. Nici eu nici sotul meu nu stiam engleza si bineinteles ca eram cu viza de turist deci fara drept de munca. Am revazut-o si pe sotia prietenului nostru cand ne-am intors de la hotel , care era insarcinata in sapte luni. Ne-au spus ca putem sa stam la ei pana ne gasim de munca si ne gasim o casa. Am fost foarte multumiti si ne-am inteles destul de bine pentru cele cateva saptamani. Sotul meu isi gaseste de munca in cateva saptamani dar temporar cate o zi pe ici, cate o zi pe colo, in constructii la demolari. Eu incerc sa-mi gasesc ceva pe la hoteluri care sunt multe si foarte impunatoare caci imi era si jena sa ma duc sa intreb daca au ceva de munca. Intre timp mai cunoastem ceva romani care stateau ilegal pe teritoriul Angliei . Locuiau cam 25 de persoane intr-o casa presupun eu cu trei dormitoare si un living-room. Mancau la un loc, beau la un loc, si nimeni nu facea curat ... mizerie mare ... ma duc sa folosesc baia si am renuntat.... prietenul nostru ne spune ca majoritaea baietilor se duc si uda peretii casei si florile din gradina decat sa mearga si sa faca curat. In bucatarie printre oale cu mancare unul din ei o face pe frizerul si il tunde pe altul. Par peste tot... brrrr.... O fata Corina se ofera sa mearga cu mine sa ma ajute sa-mi gasesc de munca pe la hoteluri. Ne intalnim a doua zi si batem strazile intrand si intreband de munca. Nu gasim nimic concret. O intreb de cand este cu Gelu. Imi spune ca sunt impreuna de trei ani de zile. "Sunteti casatoriti?" "Aaaa ... nu .... nu cred ca vrea sa ma ia de nevasta..." " Pai cum asa ..?" " Ei fata ... am luat bataie de la el ... nu se poarta frumos cu mine... ma scoala in fiecare dimineata sa-i fac pachet si sa-i pregatesc micul dejun... daca nu vreau stiu ca o incasez". Nu stiu ce sa zic asa ca tac si mergem mai departe. Iar ea redeschide subiectul. "El spune ca atunci cand se intoarce in Romania vrea sa aiba o nevasta care sa fie PROASTA si taica-su SA AIBA OI MULTE.... Dar tata e sarac si nu are oi asa ca nu cred ca o sa ma ia de nevasta" Nu cred ca isi da seama de ce spune si ma abtin sa nu rad. Auzi la ea ... indeplineste prima conditie ( mai mult decat este necesar-dupa parerea mea) dar nu o indeplineste pe cea de-a doua.... Asta a fost prima si ultima zi cand am vazut-o ... la cat era de bleguta nu aveam nici o sansa sa-mi gasesc de munca cu ajutorul ei. Am mai fost trimisa si de altcineva la un hotel cu lectia invata: "Good morning! My name is ... and I have an apointment with Mrs...." Pe naiba cand am ajuns in hotel am uitat tot nici "hello" nu mai stiam sa spun. Am iesit din hotel transpirata toata si plina de frustrari. Am inceput sa plang ... ma simtisem atat de prost ... chiar daca domnisoarele au fost foarte amabile si mi-au dat un formular sa-l completez ... dar ce naiba sa scriu cand eu nu stiam nici o buche de engleza. Aveau sa fie zile grele pentru mine... mamica fericita a unui baietel!

[Oana_B]

[hia]Mamica fericita a unui baietel sa vii si cu urmarea ca tare le zici frumos. M-a impresionat faza cu mama ta, saraca numai ea stia ce e in sufletul ei. [pup]ici si bine ai venit la [dc], Oana_B

[moto]

[hia]Draga super lia ,mamica fericita a unui baietel,de ce te-ai oprit aici vrem sa continui povestea,mai ales daca are un final fericit.Astept ca nerabdare.Delia si bb-ul Sebastian[cheers] neamtu