Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

emigrarea sufletului


Recommended Posts

ma bucur ca va plac povestile mele.... asta e un inceput pentru mine... si daca baietelul meu o sa fie cuminte am sa am timp sa scriu... Sotia prietenului nostru- Nora -care este de nationalitate turca lucra ca asistenta sociala la o firma asa ca vorbeste cu seful ei si fiind in sezonul de vacanta si in lipsa de personal ma angajeaza bineinteles pe un fals nr. de munca (am uitat cum se numeste in Anglia) si asa incep calatoriile mele dintr-un colt in altul al orasului in special cu autobuzul . Cel mai mult imi placea sa stau la etaj ... era fascinant sa privesc orasul de sus si era si mai liber. Intre timp am facut rost de un manual "Engleza pentru incepatori" si am renuntat sa mai vad orasul am inceput sa invat engleza. Mergeam in fiecare zi la pacienti acasa. In special persoane in varsta imobilizate la pat. Conditiile de lucru erau execelente iar mie intotdeauna mi-a placut sa ajut oamenii si daca mai iesea si un ban era numai bine. Pacientii m-au placut si la terminarea sezonului de vacanta nu vroiau sa ma schimbe ...fetele de la agentie sau simtit amenintate asa ca m-au eliminat fara prea multe explicatii. Nu aveam nici o putere sau dau cu pumnul in masa iar motivul concedierii a fost ca nu sunt de nationalitate turca si directorul agentiei nu vrea sa fac parte din firma. Alt esec (daca il pot numi asa) mai ales ca imi placea slujba , eram buna , si pacientii ma placeau... dar asta e viata ... un sut in f*nd un pas inainte. Dar toata aceasta experienta m-a ajutat sa-mi gasesc o gazda foarte convenabila. Mama viitoarei noastre gazde era in ultima faza avand cancer. Am avut cateva ore de lucru pentru ea si cand m-a vazut i-a spus fetei ei ca sunt un Inger si ultima ora chiar nu ma lasat sa fac nimic doar ma rugat sa stau pe scaun cat mai aproape de ea sa ma vada. Imi era mila de ea si incercam sa ma port cat mai normal si am vorbit despre familia mea si despre familia ei. Deja ma descucam binisor in engleza. Am auzit de la Nora ca a murit si m-am dus sa-mi prezint condoleantele mele familiei. Atunci ei mi-au propus sa-mi inchirieze etajul superior al casei compus dintr-o bucatarie baie si dormitor . Pretul era convenabil asa ca am acceptat fara sa ezit. Ei au fost primii care m-au botezat - Lia - numele meu fiind mult prea greu pentru ei de pronuntat. Intr-o zi sotul meu a venit de la munca cu adresa unui hotel si mi-a spus sa merg acolo. Era in centrul Londrei hotel foarte frumos , hotel de cinci stele. Mi-au spus sa ma intorc luni si singurul lucru care trebuia sa-l am cu mine :pantofi negricu botul inchis. M-am prezentat luni la prima ora. Mary -sefa noastra ma da pe mana unei rusoaice care stia tot atata engleza cat stiam si eu cand am ajuns in Londra. Am incercat sa port o conversatie cu ea in drum spre vestiar dar nu am reusit. La iesire din lift aud scumpa noatra limba romaneasca vorbita cu ardoare de trei fete. Le salut in romaneste si ele sar repede pe mine "Ura... esti romanca de-a noastra... de ce te-a dat cu nashpalica asta de rusoica?.... hai cu noi inapoi sa te dea cu una din noi la munca..." Fete de gasca si de comitet. Mariana era de prin partea ardealului cu un accent ardelenesc si tare mult mi-a placut de ea. Cu simtul umorului si sufletista. Ea era prietena buna cu Tantza care era de prin Bacau si lucrau la actualul hotel impreuna de cativa ani buni. Dana- a fost prietena mea cea mai buna ... mi-a fost mila de ea si am compatimit-o caci la cateva zile dupa ce a ajuns in Londra mama ei a murit. De multe ori avea lacrimi in ochi cand vorbea de ea... dar era o fetita tare , cu pofta de munca si corecta. Lili era din Focsani si era un pic mai retrasa. Am auzit tot felul de barfe pe seama ei dar nu mi-am facut niciodata nici o parere personala despre ea. La hotel prima zi mi sa parut usoara (normal ca mai mult am stat si m-am uitat). Mariana mi-a aratat cum se fac paturile , cum se spala baia, cum se aseaza fiecare lucru la loculul lui , cum se da cu aspiratorul... si aveam eu sa zic ... floare la ureche... dar nu avea sa fie asa. N-i se dadea pe zi in jur de 24-25 de camere. De obicei cam 15 se eliberau , deci plecau clientii si camera se curata impecabil iar celelalte erau "stay" si doar mergeam si schimbam prosoapele, lenjeria, dadeam un pic cu aspiratorul , curatam baia ...Paturile erau cele care ne omorau ca trebuiau trase in mijlocul camerii ca sa se aspire sub pat si ridicarea salteleor pentru a baga cearceafurile si patura sub saltea ca patul sa fie perfect intins. Dupa doua saptamani nu-mi mai simteam nici mainile, nici picioarele , nici spatele si ma trezeam in fiecare dimineata la patru si ajungeam acasa la cinci sau chiar mai tarziu. De fapt nu-mi prea pasa la ce ora ma intorceam acasa caci sotul venea la ora opt asa ca mai stateam la o cafea si o barfa cu fetele. Ce imi aduc aminte despre hotel este ca tot timpul eram intoarse inapoi de housekeepera... ba ca hartia la wc nu are coltul cum trebuie , ba ca a gasit un fir de par pe podea, ba ca nu am sters bine gresia din baie ... ca m-i se facuse lehamite... hai ca ma duc la culcare acum ... sa-mi spuneti de vreti sa va mai povestesc... mamica fericita a unui baietel!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 169
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Asa e, nu te opri aici, parca citesc un roman. Vad ca esti in USA acum. M-ai facut tare curioasa sa stiu cum ai ajuns acolo, prin ce peripetii ai trecut. Imi place sa stau sa ascult povestile altora despre cum au ajuns, cum s-au descurcat departe de tara. "Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Uf Lia ce bine ma asezasem si citeam acolo cand deodata se ermina brusc! Hai povesteste-ne si continuarea! Pleaaaassseee!!! Mi se parea o idee buna sa scriem aici cum au fost primele noastre zile (luni) in tara in care am emigrat. Cred ca e interesant de aflat cum a fost pentru altii... LAURA
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

[pup] Hotelul avea opt nivele cu camere. La parter era receptia , restaurantul, sala de asteptare iar la subsol era sala de mese pentru angajati si vestiarele noastre. Ma integrasem bine in "comunitate" si toata lumea ma placea. Imi placeau momentele petrecute dupa terminarea serviciului cand stateam la barfa si fiecare povestea cate ceva. Mariana - tipa din Ardeal- ne-a povestit cum a nascut. Baiatul ei avea acum in jur de 21 de ani, o frumusete si ea era mandra tare. Oricum in ziua cand au inceput durerile sotul ei era la munca asa ca singurica se duce la spital si naste. Barbate-su afla abia cand ajunge acasa si dupa ce cinsteste cu familia un pahar de tarie se duce la spital sa-si vada odorul. Portarul nu-i da voie sa intre in spital asa ca de ciuda se duce si mai bea ceva dar nu reuseste sa se duca acasa, asa ca se intoarce la poarta spitalului si iarasi ii este refuzata intrarea in incinta . Atunci se aseaza in mijlocul drumului si incepe sa strige: "Marianooooo! Unde este iubita mea??? Marianoooo!!!!" Mariana iese repede la geam - cladirea spitalului fiind situata la strada- cand isi aude sotul. - Ma ! Da ce faci tu ma la ora asta aicide strigi ca nebunul in mijlocul strazii? - Marianooo astia nu ma lasa sa-mi vad feciorul! - Lasa ma ca-l vezi tu maine ... dute acasa si te culca... - Nu nu ma duc ... spune-mi cum arata... - Eiii... e frumos tare ... brunet cu parul lung si cu niste ochi albastri ... e gras si frumos... Barbate-su fericit pleaca acasa. A doua zi cand sa dus sa si vada copilul Mariana avea in brate un pui de om micut si slab , fara par in cap si cu ochii caprui . Barbate-su se uita la el si apoi o intreaba : - Da baiatul meu unde este? - Asta-i baiatul tau! - Pai unde-i parul negru si ochii albastri care spunea-i ca-i are??? - Ei no! Am spus si eu asa ca sa fii fericit si tu o noapte ca doara nu aveam sa-ti spun ca-i urat, slab si fara par in cap.... Nu stiu cat de reala este povestirea dar noi oricum ne-am distrat copios pe aceasta tema. Au mai venit doua fete la hotel , romance si ele. Alina o pustoica de 19 ani frumoasa foc cu ochii mari si albastri si Marlena o femeie in jur de 35 de ani trecuta prin viata si mai nebuna decat toate la un loc. Alina invata engleza asa ca se descurca destul de bine (chiar mai bine decat mine) dar Marlena nu stia nimic chiar daca avea ceva ani de cand era in Londra. Oricum ea stia de ca a venit in Londra: sa faca bani. Avea un bebelus de sapte luni si nu se angajase pana atunci din motive intemeiate sotul ei fiind singurul care lucra. Stiti foarte bine, ca in afara chiar daca numai unul din familie lucreaza o duci bine, numai ca nu poti sa economisesti prea mult. Asa ca Marlena noastra din prima zi a inceput sa care prosoape si lenjerii. Dimineata venea slaba iar dupa-amiaza pleca ca o femeie gravida. Nu mi-a placut acest aspect dar nu era singura care facea asa si de ce sa nu recunosc am luat si eu cateva prosoape care erau de o calitate extraordinar de buna. Pe Marlena, sefa mi-a dat-o mie in primire in prima zi, asa am aflat ca era din Panciu . I-am spus ca si eu am o sora care locuieste in Panciu i-am spun cine este si cum o stia foarte bine mi-a sarit in gat si ma pupat de parca i-as fi fost o ruda tare draga. I-am explicat ce si cum se face , unde si cum se pune si de a doua zi Marlena a fost data pe sectorul ei. Prima saptamana a lucrat bine dar din a doua a inceput sa dea "buleala" - asa cum numeam noi camerele care nu erau facute ca lumea. A fost chemata de multe ori la sefa si i sa explicat ca nu face bine ... etc. Eu eram cea facea traducerea intre sefa si Marlena, dar ea tot ma intreba in acelasi timp cand sefa vorbea (fiind nervoasa): " Ce zice,fa? ce zice? ... Ce zice, fa? Ce zice...?" "Mai, Marlena lasa-ma sa ascult sa vad ce spune si apoi iti traduc" ... ea nimic ...o tinea una si bune "Ce zice fa? ce zice?..." In sfarsit este trimisa inapoi dar peste doua zile se repeta situatia. Sharon- housekipera - vine si ma cheama ca sa-i traduc lui Marlena ce si unde a gresit , Marlena nervoasa se duce si cheama si felele celelalte-romancele. Mai frate si intra val vartej in camere si o intraba pe Sharon in romaneste: "Ia spune ... ce nu-i bine in camera asta?" Sharon spune: "Nu ai sters praful... paturile nu sunt facute ca lumea... etc..." la care Marlena plina de nervi " Sharon ! Nu manca Cac*t!...." Noi abia ne abtineam sa nu radem de comicul situatie ... Marlena nervoasa nevoie mare vorbind intr-o limba de mahala catre Sharon care nu intelegea nimic. Am calmat-o noi pe Marlena si i-am spus lui Sharon ca o sa-i explicam ce nu a facut bine caci adevarul era ca Marlena dadea bulelea. O alta distractie era invatarea baietilor din hotel a limbii romane ... si asa cum banuiti ... erau invatati numai prostii ... de exemplu cea mai tare era cum se spune buna dimineata. "Sunt o p**a bleaga!" si veanea saracul baiat in fiecare dimineata sa ne salute cu aceasta expresie la care felele raspundeau cu "Adevarat ca esti!" Cel putin Mariana , Tanta si Marlena erau spurcate rau de tot. Am sarbatorit ziua de nastere a lui Dana. Cu flori, cadouri si bineinteles cu prajituri si sampanie. Ne-am adunat cu toatele in sala de mese. La o masa alaturata era unul din sefii hotelului , un baiat ce arata extraordinar de bine. Marlena spune : - Fa fetelor (expresia ei preferata) mie imi place tare mult de baiatul asta ... si tare l-as pupa oleaca .... - Pai dute si pupa-l! spune Mariana . - Cum fai? Fara nici un motiv? Dana lasa-ma sa ma duc sa-l servesc cu prajituri. Dana nu are nimic impotriva si Marlena i-a platoul cu prajituri si se duce sa-l serveasca si spune intr-o engleza stricata ca e ziua ei si il indeamna sa serveasca o prajitura. El refuza politicos si-i ii spune "Happy birthday to you!" ... dar Marlena nu se lasa si punandu-i platoul cu prajituri sub nas, spune: - Ia mai o prajitura, mancati-as ochii si gurita ta ca tare frumos mai esti. Tipul mai mult ca sigur ca nu a inteles ce spunea Marlena dar putea citi destul de clar in ochii ei ce vrea sa-i transmita ca sa inrosit la fata ca o fata mare si a luat o prajitura iar Marlena la imbratisat pupandu-l cu foc pe amndoi obraji. Avea ce visa la noapte! O alta intamplare hazlie pe care mi-o aduc aminte , si apoi gata nu va mai spun despre nebuniile de la hotel- i sa intamplat lui Dana. Era intr-o duminica si era aproape de sfarsitul programului . Dana terminase toate camerele cu exceptia uneia la care tot ciocanea si nu raspundea nimeni. Coboara in sala de mese , bea o cafea si apoi se duce din nou si ciocaneste la usa. Noi ne-am dus cu ea sa-i dam o mana de ajutor ca sa plecam acasa impreuna. Deschide usa , in camera intuneric bezna. Dana spune "Hellooo! Housekiping! Helooo! " Nu raspunde nimeni asa ca noi intram val vartej in camera. Una la baie , una sa traga jaluzele iar eu cu Dana la paturi. Si ca de obicei apucam cu toata increderea paturile si tragem de ele. Cand colo ce sa vezi ??? Doi negri mititei -nu chiar asa de mititei ca aveau in jur de 25-30 de ani , erau doar mici de statura) speriati se holbau la noi nestiind ce se intampla fiind brusc treziti din somn. Atat eu cat si Dana am inceput sa tipam si sa fugim din camera iar celelate fete dupa noi. Ne-am speriat rau de tot si abia apoi dupa ce ne-am revenit am inceput sa facem haz de ridicolul situatiei. Bineinteles ca ne-am dus la sefa si am raportat ce sa intamplat iar ea a sunat clientii si a cerut scuzele de rigoare. Oricum baietii au fost cu simtul umorului si ne-au lasta si ceva banuti pentru noi. In drum spre casa noi cantam : Doi negri mititei Dormeau intr-un pat Vine Dana si-i trezeste Vai! Ce ne-am mai speriat!!! Eiii ... dar asa cum am mai spus era munca ca la balamuc si bani nu prea multi , plus ca in ultimile saptamani fetele au cam inceput sa se certe pentru camerele ce trebuiau facute inainte de ora 8.00 si care se plateau un pic mai bine. Am inceput sa-mi caut de munca printr-o agentie care era a unui italian. Tipul-un mos de vreo saptezeci de ani - inebunit dupa compania fetelor tinere si frumoase si mai ales mare admirator a romancelor. Marea lui iubire a fost o romanca , dar el fiind casatorit nu a putut sa renunte la familia lui iar tipa dupa un timp nu a mai acceptat rolul de amnata si a disparut din viata lui. Povestea cu mare drag de ea asa ca pentru el pana la proba contrarie romancele erau cele mai cele. Frumoase , destepte, ambitioase .. etc... Ma imprietenisem cu el si chiar imi facea placere sa stau la barfa, si dupa cateva saptamani imi spune ca are o slujba pentru mine la un restaurant . Nu stiu cum se numeste slujba dar oricum misiunea mea ar fi fost sa conduc clientii la masa. Am mai vorbit cu o tipa care lucra la alt restaurant si ea era foarte multumita. Salariul mic dar ciubucul mare ... chiar foarte mare. Problema era ca se lucra de la 6.00 dupa-amiaza pana dupa miezul noptii... si nici eu nici sotul meu nu am fost de acord. Bineinteles ca italianul sa suparat si a spus ca alta slujba nu mai pup de la el. Ce tupeu pe capul meu sa dau cu piciorul la asa slujba. Am lasat sa treaca ceva timp si apoi am inceput sa ma duc din nou la agentie . Fetele de la hotel nu credeau ca este o ideie buna sa las slujba de la hotel care era sigura si sa ma duc undeva unde unde este posibil sa nu ma descurc. Adevarul este ca niciodata nu m-am vazut in pozitia de chelnerita mai ales ca nu sunt o tipa prea indemanatica cu servitul la masa ... dar nevoia te invata. Intr-un sfarsit ma trimite la un sandwich shop in Victoria Road . Ma duc acolo si-mi petrec cateva ore sa vad ce si cum se face. Nu prea aveau clienti ba din contra din punctul meu de vedere acel mic fast food era mort. Dar deja salariul care m-i se promisese era acelasi ca la hotel si slujba mult mai usoara. Era un pas inainte! De luni aveam sa am o slujba noua. Imi era teama ca nu am sa ma descurc cu engleza mea de balta si nici macar nu stiam cum se spune la toate produsele ce se foloseau pentru sandwichiuri... cine stie ... poate fetele aveau dreptate ... sa renunt la vrabia din mana pentru cioara de pe gard??!! ... mamica fericita a unui baietel!
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...