...dupa 14 ani

[angi_gemeni]

Roxico, Nici mie nu mi-a venit sa cred ceea ce citesc. Nu ma pricep la sfaturi si sunt convinsa ca tu vei lua hotararea cea mai buna. Eu nu sunt pentru compromisurile din casnicie, dar daca mai este loc pentru niste concesii, de dragul fetitei, de ce sa nu incerci? Nu stiu ce as face sa fiu in pielea ta... Eu doar atat pot sa-ti spun! Ai grija de tine, de cea mica, sunt convinsa ca lucrurile se vor rezolva si... pana una alta, hai ca mai e putin si vine ziua ta!!! Pe 2 iunie te vom sarbatori!!! Suntem alaturi de tine!!!!!!!! Angi si gemenii "Cu cat zbori mai sus, cu atat vezi mai departe" Richard Bach-<Pescarusul Jonathan Livingston>

[cl]

Offff, Roxane! Imi pare atat de rau! NU te merita! Lasa-l incolo, ii arde de altele. Pentru el nu conteaza copilul. Micuta o sa sufere la inceput (vorbesc din experienta, si eu am crescut fara tata), dar o sa se adapteze. Mai bine o terminati acum, decat peste niste ani. Atunci copilul va suferi mai mult si va simti raceala dintre voi. Nu-i vorbi Carlei urat despre el si lasa-i sa aiba o relatie. Dar tu trebuie sa fi rece si indiferenta cu el. Nu-l lasa sa vada ce se petrece in sufletul tau. In mod normal, ti-as fi raspuns sa incerci o impacare cu el, dar dupa o viata duplicitara dusa mai bine de un an si jumatate, nu merita! Capul sus Rox si ai grija de tine si de micuta! Claudia

[camelia-daniela]

Dragä Roxane, astfel de situatii sint foarte delicate...si e fff greu sä-i dai un sfat cuiva. Eu sint cäsätoritä din 1988 si am trecut si eu de 2 ori prin astfel de situatii. Prima datä, cam dupä 7 ani de cäsnicie, dar eu am considerat si consider si acum, cä situatia nosträ nu a fost asa de gravä! A fost mai mult o incercare a lui, sä-mi scoatä incäpätinarea din cap! Cind am auzit cä vrea sä divorteze ( avea si un motiv de risul lumii: nu am plecat cu el acasä cind a vrut el!!! ), mi-a venit sä rid, dar am observat cä el era f serios...m-am gindit putin si i-am spus cä poate sä divorteze din partea mea, dacä vrea, cä eu nu vreau sä divortez de el!!! Acum rid, dar atunci situatia nu era asa de veselä!!! Dupä citeva zile de contradictii, certuri si plinsete, a cedat, si totul a decurs din partea lui ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic!!!... ceea ce m-a indignat atunci, si ca atare, l-am mai intepat eu vreo citeva zile pe tema asta.... A doua oarä, s-a intimplat acum in februarie, cind, dupä o aventurä a lui, in decursul cäreia am fost mintitä cu nerusinare ( asta a fost räsplata increderii mele in el!!! ), am pus picioarele in prag si l-am amenintat cä dacä nu-mi spune adevärul, eu pot sä träiesc si färä el!! Eu nu suport minciunile si nici nu pot sä mint, ceea ce el stie f bine! Ii era greu sä-mi spunä...bineinteles...dar eu i-am zis sä nu tinä cont cä simt cea inselatä si sä-mi spunä ca unui prieten...tot ce are pe suflet, ce vrea de la viatä...iar eu, care-i läsasem alegerea liberä si i-am dat sä inteleagä cä eu stiu ce vreau, pentru mine si pentru copii, o sä accept alegerea lui...färä comentarii...si chiar putem sä räminem prieteni, de dragul copiilor. El fiind mai tot timpul la servici, nu prea a avut timp sä intretinä relatiile cu copiii, asa cä prea mult nu aveau de pierdut! Acum sint mari si inteleg si ei ce se intimplä in jurul lor si mi.au dat dreptate mie!!!...Pentru mine, sinceritatea stä pe primul plan, dupä dragoste si respect reciproc! Am ´mers dupä deviza: ce-ti ofer eu, vreau sä-mi oferi si tu, cä nu-ti cer imposibilul, si asa sint multumitä...Dacä nu stii ce se imtimplä in sufletul partenerului täu,.... cum poti sä-l ajuti??? Pinä la urmä si-a deschis sufletul si s-a incheiat in favoarea mea, dar eu nu am väzut asta ca pe o victorie, ci mai degrabä, ca pe un semnal de alarmä!... In ambele cazuri, am cäutat greseala intii la mine,.. m-am gindit cä poate am fäcut eu ceva gresit, iar dacä nu mi-am gäsit vina, l-am intrebat si pe el...poate am omis eu ceva. Räspunsul lui a fost cä nu eu am gresit, ci el, si-i pare nespus de räu... Am o prietenä psihiaträ, pe care am intrebat-o ce sä fac ( säraca plingea si ea cu mine!!! ) si ea mi-a spus ceva de care eu nu stiam... Bärbatii pe la 40 de ani, au o depresie din punct de vedere al sexualitätii, al inbätrinirii si al charmului. Simt nevoia, in mod automatic, chiar dacä nu si-au inselat sotia pinä atunci si sint chiar foarte multumiti cu ea ( ceea ce era in cazul meu...) sä se dovedeascä, in sensul cä vor sä testeze dacä mai au prizä la femei. Asa este, m-am mai interesat, si am auzit de la mai multe persoane acelasi lucru! Eu väd asta ca pe o prostie, dar dacä ei se simt bine asa, pot s-o facä dar....sä nu fie decit o aventurä scurtä, si nu una de duratä, sä nu afle sotia... si sä nu-mi ia banii de acasä pt. timpenii de genul ästa!!! Ei i.am fäcut moralä si l-am intrebat dacä nu-i e rusine, cä tipa putea sä-i fie copil si i-am mai spus cä asta nu e nici o dovadä de "bärbätie" cä e normal sä se tinä cu dintii de el cind vede ce masinä are, cum se imbracä si portofelul plin!!! Nu stiu cum sä te indrum, cä dupä cite scrii, se pare cä nu te mai iubeste...si asta e fff greu de corectat. Spune-i foarte clar ce sentimente ai tu si fetita voasträ pentru el...si incearcä, chiar dacä se incäpätineazä sä depunä actele de divort, sä-l faci sä te iubeascä din nou!!! Comportä-te ca la inceput, cind s-a indrägostit de tine, cu toate cä stiu cit de greu iti e...si ce luptä imensä e in sufletul täu...nici eu nu am dormit nopti intregi din cauza gindurilor care mä främintau si ajunsesem sä iau somnifere...dar fii totusi optimistä, cä de regulä...tot räul e spre bine! Eu totusi nu cred cä nu te mai iubeste, ci cä a uitat din cauza obisnuintei, care e cel mai mare dusman al cäsniciilor lungi,...sau mai bine zis, s-a obisnuit sä nu-ti mai arate cä te iubeste, gindind cä asta o stii si tu oricum! Asta e o mare gresealä in viatä, si dacä te gindesti cä de multe ori, cele mai neinsemnate gesturi de tandrete, te fac sä te simti in al noulea cer!!!...si nici mäcar nu trebuie sä depui un efort prea mare ca sä te exprimi in acest fel... Eu iti doresc multä tärie in aceste clipe grele...si nu dispera...cä dracul nu e asa de negru cum il credem noi!!!...e numai o aparentä...si cautä totusi sä clarifici cit mai repede situatia, deoarece orice situatie neclarä in viatä te roade si mai mult si poti sä te si imbolnävesti, ceea ce nu cred cä vrei, mäcar de dragul fetitei, dacä pe tine te-ai uitat!!! Ti-aduci aminte ce sentiment de usurare ai, cind in urma unei probleme, clarificatä verbal, se spulberä totul ca prin minune??? Mult noroc si...fii tare![dual][dual][dual] Cami.

[bebi]

Draga Roxana, varsta mea impartita la 2 e aproape egala cu anii vostri de casnicie, si nu stiu ce as putea sa-ti scriu..... Eu am crescut fara tata de la 12 ani. Mama mea a avut curajul de a pleca intr-o tara straina pentru a munci si a avea cu ce ne creste ( noi suntem 4!!). Tata era un betiv notoriu si nu aducea nimic acasa. Cred ca, daca ar mai fi ramas impreuna, noi am fi suferit enorm. Practic, ne-am crescut unul pe celalalt de la 14 ani cand a murit bunica din partea mamei. Nu pot sa spun ca avem o "educatie aleasa" sau ca avem performante, dar fiecare si-a vazut de treaba lui, toti si-au terminat liceul, iar eu cu sora mea terminam anul acesta facultatea. Mama si bunica ne-au vorbit foarte urat despre tata, iar noi, fetele, avem o parere deformata despre barbati. Cu atat mai mult, fiica ta (care-i o dulcica, am vazut poza) te are pe tine. Nu-i vorbi urat despre tatal ei, lasa-i sa aibe o relatie si explica-i situatia pe intelesul unui copil de cinci ani. Stiu ca acum nu te gandesti la asta, dar cred ca iti va fi dificil sa-ti continui viata alaturi de altcineva. Nu stiu cum o va afecta pe fiica ta... Dar, asta nu inseamna sa accepti situatia. Lasa-l sa-si vada de drumul lui, cu tipete si bocete nu ai sa-l mai intorci. Fa ceva pentru tine: cumpara-ti ceva, iesiti la un film, in parc... Tu si fiica ta va aveti una pe cealalta. Nu lasa amaraciunea sa te copleseasca, fiica ta nu trebuie sa te vada suferind. Cu siguranta ca ea va suferi mult mai mult decat tine daca te va vedea plangand. Iti doresc sa ai tarie si putere sa treci peste toate. Poate ca asta a fost un capitol din viata ta care tb sa se incheie aici pentru a incepe unul nou si luminos. Nu stii ce iti poate rezerva viitorul care-i mereu surprinzator. ESTI TANARA SI AI PUTEREA SA MERGI INAINTE PENTRU CA O AI PE FIICA TA. Nu stiu cat de coerenta am fost in mesajul meu!! Va pupam, [copil]Catalina si o mamica fericita Love is all around

[missiday]

Roxane, imi pare atat de rau!!!Cel mai bine e ca fetita ta sa nu vada cat suferi!O sa-ti trimit pe mail nr. meu de telefon, in cazul in care vrei sa vorbim. Missiday

[karol]

Imi pare atat de rau ca treci prin astfel de momente.Nu stiu ce as putea sa-ti spun ca sa te mai "imbarbatez" putin.Eu cred ca dragoste cu sila nu se poate asa ca incearca sa accepti situatia, daca se poate spune asa.Sunt convinsa ca te simti groaznic in aceste momente dar gandeste-te la micuta ta( ce varsta are?) si aduna-te pt ea macar.Concentreaza-te asupra cresterii acestui pui de om si da-i toata dragostea ta si ai sa vezi ca o sa uite repede.[copil][copil] nu sunt ca noi, lor li se vindeca ranile mult mai repede. Ai multe prietene, aici printre noi si cu toatele o sa fim alaturi de tine. Curaj,draga mea.

[georgia]

Roxana fii tare!!!!! Tu trebuie sa lupti acum sa-i fie bine Carlei, ea este viata ta!!! Imi pare tare rau sa aud ce se intampla, dar ma rog la Dumnezeu sa iti dea putere sa treci peste asta cum e mai bine!!! Va doresc tot binele din lume si multa, multa putere!!!

[Andrada]

Curaj draga Roxana, ai dreptul sa te gindesti la tine. Esti tot ce mai are fetitza ta aproape. Acum mai mult ca oricind are nevoie de tine, de puterea ta si de dragostea ta. Ai grija de tine si de fata ta, va urez toate cele bune si Dumnezeu sa va lumineze calea! cu drag, Andrada L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante Iubirea misca soarele si celelate stele

[Roxane]

Va multzumesc ca suntetzi alaturi de mine, va multzumesc pentru gandurile bune. Nu stiu cat de puternica pot sa fiu, nu cred ca pot Sufar tare , tare pentru fetitza mea (4 ani si 10 luni) care intreaba tot timpul de el. Si seara plange la culcare de dorul lui si de dimineaza s-a trezit plangand. Durerea ei ma termina, nu gasesc calea, nu mai vad nimic. Plang, plang de mila ei. Offffff, incerc sa fiu vesela cu ea dar cat timp am sa mai pot? mereu imi dau lacrimile. Nici nu mai stiu ce scriu, scuze Roxane

[ruxij]

Draga mea, Nu sunt prea multe de spus. Vreau doar sa itzi spun mult curaj, o sa treaca! Fetitza ta se va obisnui cu situatzia. Nu ai cum sa o feresti de suferintza, raul a fost facut, dar va trece, se va obisnui. Poate reusesti sa te intzelegi cu sotzul tau sa ramanetzi in relatzii bune chiar si dupa divortz si sa viziteze regulat fetitza, dar asta poate sa depinda de ce va face in continuare. Nu prea pare ca nu ar avea pe nimeni, e cam cusuta cu atza alba. As inclina spre opinia ca are totusi pe cineva si se va muta cu aceea. Daca viitoarea concubina sau sotzie este o scorpie si ii va intrezice sa pastreze relatziile cu voi, ar putea fi o problema. Fetitza e insa mica si va trece, isi va reveni, va uita. Gandeste-te mereu ca o sa treaca, e greu acum, dar o sa treaca si cel mai important lucru din lume este sa fitzi voi sanatoase. Ruxi