DIVORT

[Iris2002]

Draga Adina, Am citit si eu mesajul tau zilele astea, sunt insa prinsa de examene si munca si tot nu am reusit sa iti raspund... apoi am vazut ca te-ai suparat un pic pe cei care au raspuns obiectiv, si m-am gindit daca are rost sa iti scriu... Am ajuns la concluzia ca are rost sa iti scriu, si sper sa intelegi ca nu e rautate, ci doar experienta si viziunea mea asupra situatiei tale, doar ne ceri sfatul, nu? Cind faci un asemenea pas, sa te casatoresti in alta tara, sunt multe lucruri la care nu te gindesti. Eu una nu m-am gindit daca o sa imi gasesc de lucru la acelasi nivel (intimplator tot limbi straine am terminat si tot patru limbi stapanesc si eu binisor), nici daca o sa imi placa oamenii, daca o sa imi fac prieteni, daca o sa imi fie dor... eram indragostita, loveblinded, si asa am ajuns aici.... Insa am fost si realista imediat dupa aceea.... am muncit de la inceput, chiar cind inca nu vorbeam olandeza (o limba superba, by the way, ca tot se plinge lumea ca e urita... mie imi e draga de tot si stiu ca mai am muuuult de invatat, dar tot nu ma las)si nu am inceput la nivelul din Romania, nici nu m-am asteptat la asa ceva, trebuie sa ai un noroc chior sa gasesti o asemenea slujba sau sa muncesti in alt domeniu (IT de exemplu)... ei bine, de la o slujba simpluta (introduceam date intr-un computer, trimiteam faxuri, mai traduceam pe ici pe colo, simplist de tot) am reusit sa prind atmosfera de aici, oamenii, sa imi fac prieteni, sa il conving pe seful meu cind am gasit ceva mai ca lumea sa imi dea o recomandare si sa imi fie referent... apoi a venit urmatoarea slujba, mai buna un pic, unde am fost angajata doar pentru ca aveam deja diplome olandeze si pentru ca aveam o recomandare... apoi urmatoarea slujba, la fel... ce vreau sa spun e: nu te gindi ca o asemenea slujba e injositoare...nici o munca nu te injoseste, si aveti nevoie de bani, nu? Mai ales ca poate vei divorta (nu te sfatuiesc sa o faci, dar tu stii ce e in sufletul tau, daca mai e dragoste si mai vrei sa lupti), e important sa fii independenta financiar... si pentru o femei desteapta si ambitioasa asemenea munci nu dureaza mult, gasesti dupa aceea altceva, si ai si prins intre timp flamanda de la colegi. Si iti faci si relatii, e o perioada dificila acum, si doar cu un CV bun nu ai cum sa fii acceptat la o slujba. Mai ales ca experienta din Romania nu-i prea impresioneaza (la mine cel putin asa a fost). E adevarat ca vor fi mereu preferati ai lor, daca au doua posibilitati la acelasi nivel...dar ca eu as fi mai buna si nu am fost aleasa nu mi s-a intimplat...(si crede-ma am scris zeci de scrisori si am fost la muuuuulte interviuri)... nu ar supravietui aici afacerile daca nu si-ar angaja oameni buni, nu? Trebuie sa ai incredere in tine, sa spui la interviuri ca esti constienta de faptul ca trebuie sa o iei de la capat, dar te intereseaza firma respectiva (vii cu informatii despre firma, viziunea lor, viitor si sanse), ca vrei sa faci cursuri in domeniu (asta ii intereseaza pe toti, interes, ambitie), ca vrei sa capeti experienta, sa simti cum sunt ei, sa te adaptezi mai bine in Belgia... si te vor privi cu alti ochi, te vor aprecia, pentru ca ca aici sunt incurajati strainii care vor sa vorbeasca limba bine, sa invete, sa munceasca... Nu astepta prea mult cu cautatul unei slujbe, te vor intreba la interviuri: Ce ai facut pina acum, de cind esti in Belgia? Eu iti tin pumnii si sper sa faci alegerea cea mai buna pentru tine si pentru bebe...

[Iris2002]

Fleur, am citit acum si raspunsul tau si imi dau seama ca iti e greu, dar mi se pare nedrept cum vorbesti despre fosta sotie.... Nu stiu care e situatia ta exact, insa de cind locuiesc aici, de trei ani, mi-am dat seama ca aici femeile gindesc altfel un pic.... poate ai observat si tu, aici sunt multe huisvrouwen (casnice)... Si pe mine m-a uimit la inceput, o tara atit de moderna, cu idei conservatoare (barbatul sa aduca banii, femeia sa aiba grija de copiii). E surprinzator si nu. Eu nu am copii (inca) insa stiu ca gradinitele, cresele, supravegherea dinainte si dupa mersul la scoala sunt foarte scumpe...(cam 1000 euro platesc prieteni de-ai nostri pentru un copil, trei zile pe saptamina). Unii patroni platesc o parte din acesti bani parintilor, marea majoritate insa sunt de parere ca micutul e responsabilitatea ta, si trebuie sa stii cum sa il cresti. Pentru multe familii cu venit minim sau sub mediu, 1000 euro e enorm, poate e chiar suma pe care o cistiga unul dintre parinti (cazuri extreme)... si se stabileste in general de comun acord ca femeia sa ramana acasa cu copilul, sau sa lucreze parttime...cind iei hotarirea aceasta nu stii ca vei divorta, si dupa trei copilasi nu prea mai ai timp si de parttime, cursuri de perfectionare, etc... si acum situatia economica din Olanda se inratateste, piata muncii e slaba, cine ar primi o mama de 38 ani, care poate nu a muncit de ani de zile, si care a pierdut contactul cu munca si probabil nu e la curent cu noutatile in domeniu.... Nu stiu daca poti sa spui ca e o lenesa cit timp creste trei copii... Inteleg ca esti amarita, insa eu nu as da slujba mea de 8 ore pe zi (nu mai numar cursurile acum, ca azi-dimineata de la 3.30 la 7 am invatat, si are ziua mea de munca prea multe ore) pe slujba unei mame cu trei copii... nu am eu o idee buna despre cita munca e, insa e sigur 24 ore pe zi, multa rabdare, multa dragoste... si sa stai acasa doar cu copilasii, nu e usor. Eu vad in jurul meu femei care au luat decizia, si le e tare greu. Nu stiu daca eu as putea sa fac un asemenea sacrificiu... Ma repet acum, insa cind au luat hotarirea ca ea sa ramana acasa, erau o familie... nu aveau de unde sa stie ca se va destrama... ca ea acum nu lucreaza e consecinta hotaririi lor, si nu prea vad de ce sa iti amarasti zilele cu cit de usor v-ar fi daca ea ar munci. Nu mi-a luat in nume de rau, eu zic doar ca poate e mai bine sa iti concentrezi energia pe invatarea limbii, de exemplu... nu e asa de urita precum pare!!!! Iti urez numai bine...

[Fleur]

Hoi, Iris,in zece randuri nu poti descrie exact situatia,decat datele generale.Intr-adevar exista si femei cumsecade - acelea descrise de tine, care au toata admiratia din partea mea dar nu e cazul aici.Eu nu sunt deloc trista,n-am probleme majore,comunic excelent cu sotul meu si ma adaptez foarte bine mediului de aici iar poate cand o sa vorbesc destul de bine olandeza n-o sa mi se mai para asa oribila.Sunt foarte concentrata pe limba si pe reusita mea aici si nu pe fosta doar lasa-ma sa ma revolt pe genul de oameni care sunt lipitorile societatii si ,ai incredere in mine ca stiu ce spun, nu-s o naiva ,sunt plimbata prin toata lumea,poate te ajuta sa stii ca sunt jumatate englezoaica,ca sunt plimbata si rasplimbata prin scoli si cursuri de specializare,ca am avut o functie importanta la o companie internationala (nr.3 pe piata europeana),am 33 de ani...si nu ma simt frustrata ca trebuie sa iau totul de la zero,o fac din dragoste.Iar copii lui imi sunt foarte dragi,ne-am atasat unii de ceilalti si sunt foarte fericiti cand sunt cu noi.Si gasesc normal ca tatal sa-si asume responsabilitatea pentru copii iar sotul meu e un tata minunat,ii iubeste enorm si nu le lipseste nimic.Si el e un om rational si stie exact care e masura iar eu n-am nimic de obiectat. Si nici mie nu-mi lipseste nimic. Problema e de principiu...N-ai intalnit oameni care nu fac altceva decat sa profite de pe urma altora,care sunt diabolici in a manipula si exploata pe ceilalti? Nu-ti doresc! Iar daca vrei sa discutam despre societatea olandeza,oricand...mie nu mi se pare totul atat de minunat aici.Sunt si mai bune dar si mai rele. Tot straks, Fleur

[Fleur]

A! Copii sunt la scoli gratuite iar ea statea acasa cu mult inainte sa-l cunoasca pe sotul meu si sa aiba copii.Iar dragostea ei de mama nu i-o pot intelege...dar nu sunt eu in masura sa judec.Stiu doar ca eu imi voi da si sufletul pentru copilul meu si mai stiu ca acesti copilasi n-au absolut nici o vina,ca vor avea intotdeauna un tata iar in mine o prietena si ca nu as putea dormi noaptea daca as face ceva ce le-ar putea cauza suferinta.

[Iris2002]

Lieve bloemetje, Normal ca te las sa te revolti, de aceea e si forumul, printre altele, pentru micile si marile noastre revolte... Sigur ca sunt si femei care profita de fostii soti, si cum e cazul fostei sotii a olandezului tau... imi pare rau. Omul face multe la suparare, si poate ca vrea sa se razbune...(sotul si-a refacut viata, si poate ca nu ii e usor sa accepte acest lucru)... Despre societatea olandeza... stiu ca sunt multi carora le e greu sa se adapteze, insa majoritatea romancelor pe care le cunosc eu aici sunt integrate, adaptate, cu prieteni, slujba si o viata buna... ramane dorul de Romania, dar asta e, asa ceva nu se sterge cu oricita iubire... si bine ca e asa! Nu e o societate ideala (exista o societate ideala?) insa trebuie sa fim realisti, in Romania e la fel de greu sa gasesti o slujba buna... inseamna tot interviuri, si sa dovedesti ca esti bun. (asta daca nu ai pile, eu ma refer la oamenii care se realizeaza fara un ajutor de la mama, tata, matusa, unchiul...etc). Aici e un pic mai greu pentru ca ei nu sunt impresionati de o diploma (sau mai multe) de pe undeva din Estul Europei... si noi nu suntem obisnuiti cu modul lor de a intervieva, de a gindi... De cit timp esti in Olanda? Nu e usor la inceput, dar cu timpul te obisnuiesti... eu sunt mai visatoare si optimista, mereu ma gindesc ca va fi bine...(chiar azi dupa doua examene pe care cred ca le-am picat si o sa le dau iar in august...ufff). liefs, Iris

[Fleur]

Ah!Sper ca nu m-ai ironizat cu acel "draga floricica"... Cumulat eu am vreo 7 luni in Olanda si asta din cauza birocratiei care m-a fortat sa ma tot plimb intre Olanda si Romania. Iris, eu nu am inca probleme cu adaptarea,poate asta si din cauza hormonilor care-mi provoaca o stare de euforie;cine stie?! Si eu sunt o optimista dar si realista in acelasi timp.Dar totul se raporteaza de la om la om...depinde si de ce standarde are fiecare, de cat de mult esti dispus sa accepti sau sa lasi de la tine.Spun doar ca vad in jurul meu lucruri care nu-mi plac si care ma dezamagesc,nu vorbesc de greutatile gasirii unei slujbe sau cele de ordin material care,asa cum ai spus,le intampini oricunde.Sunt dezamagita pentru ca ma asteptam la un nivel mai inalt de cultura,educatie si moralitate. Fleur

[Elenalove27]

NU FI PROSTUTA,,,AI DOAR 27 DE ANI ,,VIATA MERGE INAINTE,,,,

quote:

---

Initial creeata de adina1
Ma simt ingrozitor de singura,e tarziu,fetita mea doarme,sunt departe de mama,de prieteni,de tara...In disperarea mea m-am gandit ca doar aici imi pot descarca sufletul,sper sa ma intelegeti(am atat de multa nevoie de un sfat...)!!! Dupa luni de certuri interminabile,scandaluri si lacrimi am ajuns la concluzia ca e mai bine sa divortez. Problema e ca am doar 23 de ani,o fetita de 17 luni de crescut,ma aflu intr-o tara straina,nu am servici...ce mai,viata mea e un fiasco total!SUNT DISPERATA! El are 47 de ani,a mai fost insurat mai are 2 copii...si prima lui intrebare atunci cand i-am spus ca vreau sa divortez a fost"cum impartim bunurile?",ca deh domnul are experienta in divorturi. Nu pot sa inteleg cum s-a ales praful din dragostea noastra,ne iubeam,aveam atatea planuri de viitor...avem o fetita atat de dulce,atat de iubitoare...el era atat de atent cu mine,ii citeam dragostea in ochi...acum totul sa naruit,nu il mai suport,uneori il urasc... In seara asta m-a intrebat cand ma mut,imaginati-va vrea sa ne vada duse din casa...in loc sa lupte sa incerce sa mai salveze ceva! Nu stiu incotro sa o apuc,nu stiu ce e mai bine pentru fetita mea...ceea ce stiu e ca nu il mai suport!Vreau sa dispara din viata mea si in acelasi timp ma doare sufletul ca fetita mea va ramane fara tata si eu fara sot!!!! Ajutati-ma va rog cu un sfat sau cu o parere.[q]

---

[Aurelia]

23 de ani![flo] AuraGalerne

[andru]

Buna Adina, Nu stiu daca e corect sa-ti dau sfaturi, daca ele sunt bune la ceva...categoric, tu si fetita ta trebuie sa ramaneti in casa(daca sotului tau nu-i convine ceva se poate muta el...)Trebuie sa vezi din ce motive se poarta el asa(dar pentru asta tu trebuie sa te porti normal)Poate ca o separare a voastra pentru putin timp(dar nu tu sa pleci)va rezolva lucrurile.Cine stie? Oricum,in primul rand trebuie sa faci efortul pentru a salva aceasta casnicie, tu ai nevoie de tatal fetitei, nu de altcineva. Mult succes.Elena

[adina1]

Dragele mele, Va multumesc din suflet pentru sfaturile si parerile voastre. Draga Ancuta iti doresc multa putere si rabdare sa iti cresti puiul in armonie.Te inteleg si te admir pentru sacrificiile pe care le faci in numele iubirii.Si eu m-am maritat din dragoste si nu m-am gandit niciodata la consecinte. Acasa am fost o rasfatata,nu mi-a lipsit niciodata nimic chiar poate am avut prea mult.Parintii mei sunt medici si sufera enorm din cauza problemelor pe care le am.Cat despre pretendenti de cand ma stiu au roit in jurul meu,m-am jucam mereu cu sentimentele lor si uite ca acum se joaca soarta cu ale mele. Am terminat Stiinte Politice,specializarea Relatii Internationale SI nu Limbi Sraine.Am facut practica la AMBASADA Republicii Moldova acreditata la Brussel si sunt oricand binevenita sa lucrez pentru Statul moldovean.Problema e ca salariile sunt platite de M.A.E. a Moldovei si sunt derizorii.In tara dupa terminarea facultatii stiam cu siguranta ca urma sa lucrez la M.A.E.Insa am ascultat glasul iubirii si am venit in Belgia.Asa cum spunea si Fleur ma simt frustrata ca trebuie sa o iau de la zero pe plan profesional(sunt o fire mandra). ATunci cand m-am maritat sotul meu avea doua companii in I.T.si nu era o problema sa plateasca 1000€ pensie alimentara. Odata cu falimentul s-au schimbat datele problemei.A devenit un simplu bugetar cu un salar de 1800€ pe luna.Ceea ce ma revolta pe mine e ca se incapataneaza sa plateasca aceeiasi banii pe care ii platea ca independent in conditiile in care el are statut de angajat. Orice judecator din Belgia ar intelege situatia si ar schimba acel contract facut la divort(normal la asa salar se plateste pentru 2 copii 300€).Insa sotul meu nu vrea sa o dea in judecata.Argumenteaza ca procesul poate dura mai multi ani si el nu vrea sa stea prin tribunale. Acum referitor la mail-ul tau Iris 2002.Imi place felul in care gandesti si imi pLace ca lupti pentru independenta ta.Asa eram si eu inainte sa ma casatoresc.O luptatoare cu o avida sete de cunoastere. Insa pentru a face ceea ce spui tu ai nevoie de timp(pentru studiu si pentru tine) si mai ai nevoie de bani.Ei bine eu nu am nici timp nici banii necesari sa urmez cursuri sau specializari. Nu ai idee cat iti schimba viata un copil.Cat timp trebuie sa-i dedici si cat devotament implica.Aici sunt singura ,nu ma ajutat si nu ma ajuta nimeni cu nimic.Parintii sotului mei au decedat de mult si familia lui e prea departe de noi.Alessia are nevoie de atentie,de dragoste ca sa creasca armonios.Daca eram o denaturata ca belgiencele(poate nu toate),o lasam(abandonam) si eu la o cresa sau la onthaalmoeder de dimineata pana seara si imi vedeam de independenta mea.Pe langa faptul ca te costa cam 15€pe zi,ii mai gasesti si cu muci la nas si cu caca in pampers. Am dus-o si eu pe Alessia la o moeder timp de 3 luni si in timpul asta a fost mai mult bolnava decat sanatoasa(slabise si 2 kilograme). Si la capitolul resurse financiare stam foarte prost,in Romania aveam mai mult decat am acum.Uneori parintii mei imi trimit bani pentru fata!!!Nu e hilaric? VA PUP DULCE