mama & bb in acelasi salon la maternitate

[Laura Takacs]

Eu l-am avut pe primul bebe cu mine in salon, e drept ca am fost numai doua mamici. La vremea aia nici nu ma gandeam ca ar putea fii altfel. Oricum la mine nu conta pt ca atunci nu te tinea mai mult de o zi in spital dupa nastere (normala). Acuma te tin doua, mare imbunatatire! dar intentionez sa-l am si pe al doilea tot cu mine. As fii innebunita sa nu-l am sub ochi, ca oricum nu dorm si tati sta cu noi in salon. Cred ca la cele care stau mai mult de doua zile in spital conteaza, dar la noi astea cu sedere scurta, nu stiu daca are vreo importanta.

[amai]

La prima nastere, prin cezariana , n-am putut sa-mi vad bb decit a doua zi seara - cu toate "insistentele". Toti l-au vazut numai eu nu. Au fost cele mai lungi ore dintr-o zi. Mi-as fi dorit ca macar dupa ce ies de la reanimare sa pot sa stau cu el. Dar n-a fost asa; ne-au despartit nu numai un zid, ci si ingrozitor de multe trepte... De lift ce pot sa va spun ,daca stateam sa-l astep trecea si ora de masa. Iar acolo dupa ce cu greu i-ti gaseai o pozitie cit de cit comoda pe niste scaunele ,parca de la gradinita, si reuseai cu chi cu vai sa-ti convigi bb ca trebuie sa manince si cind in sfirsit lapticul ajungea pe buzele sale : GATA ,striga asistenta ,s-a terminat masa! M-am gindit atunci ce bine ar fi fost daca ar fi stat cu mine in rezerva(si asa nu putea sa dorm ca era un frigider acolo si tot timpul era ceva de luat din el la orice ora). ...dar a venit, la 2 ani dupa, si a doua cezariana...la alt spital...alte principii. mi-am vazut bb la citeva minute dupa ce mi-am revenit din anestezie . Eram nerabdatoare sa ma mut de la reanimare in rezerva cu bb; a doua zi mi s-a indeplinit dorinta.... A fost un CHIN ; sa tii in brate, la scurt timp dupa operatie,un bb de 3.400 kg, care urla intruna de foame si sa nu ai ce sa-i dai sa manince... sa astepti o asistenta care intizie ingrozitor cu mincarea... mai bine nu . Noroc ca a doua zi am putut sa plecam acasa! Toate cele bune ! amai

[Marox]

Imediat dupa nastere asistentele mi-au propus sa-l las pe copil in grija lor, intr-o camera speciala. Nascusem la 2 noaptea, era 5 dimineata cind am fost dusa in salon, am refuzat. In noaptea urmatoare, dupa o zi cit se poate de agitata, am acceptat sa-l las, sigura ca voi dormi. Ghinion: au adus in salon o alta proaspata mamica. Eram numai 2, nici doamna respectiva nu luase copilul cu ea si cu toate astea nu m-am putut odihni, asistentele ni-i aduceau pe rind la supt si cum era la inceput, nici ei, nici noi nu prea stiam cum se procedeaza. Dupa aceea am fost mutata intr-o camera singura, si m-am odihnit ceva mai bine. Pe bb mi-l aduceau noaptea sa suga. Am stat in spital de simbata pina joi si doar in ultima noapte l-am avut cu mine, asta pt ca mi-au spus ca ar fi bine sa-l iau ca sa vad ce ma asteapta. Parerea mea e ca mamicile, imediat dupa nastere au nevoie de foarte multa odihna, de aceea, daca au incredere in asistente, sa nu ezite sa se desparta de puiut in timpul noptii.

[ane2]

Eu inca nu am nascut dar voi naste in ianuarie si la ultimul control doctoru ma intrebat daca vreau ca bebele sa stea cu mine in camera iam zis ca ma mai gandesc. Cristina 73 are dreptate mai ales ca eu si sotul suntem tineri si nici unul dintre noi nu a pus mana pe vreun bebe mami mic de 1an si oricum la banii care ai platesc nu am de ce sa-mi fac probleme ca bebele nu o sa fie ingrijit cum trebuie. anita

[oana_noemi]

eu am nascut prin cezariana la elias. l-am vazut pe bb a doua zi, pe la pranz, eram foarte nerabdatoare sa-l vad, mai ales ca tati il vazuse imediat ce s-a nascut si imi spusese ce draugut e si ca are buzele mele! cat am stat nu mi l-au lasat cu mine, doar il aduceau in timpul zilei si petreceam toata ziua cu el. mai bine ca nu il aveam si noaptea ca eu abia ma deplasam, abia ma dadeam jos din pat si ma durea tot corpul cand il luam in brate. plus, cum tipa, habar nu aveam ce sa-i fac si chemam urgent asistenta disperata! mi-a prins foarte bine ca m-am odihnit in spital pt. ca acum dupa o luna sunt un zombie umblator! din cauza oboselii, intr-o noapte am si tipat la bb si cat pe ce sa-l zgaltai, m-am si speriat de reactia mea. sa nu ma intelegeti gresit, il iubesc enorm, dar m-am pierdut cu firea. asa ca o mama neexperimentata si obosita este mai bine sa stea mai putin cu bb la inceput, si sa fie ajutata si sa ceara ajutorul personalului medical. cand a sughitat prima data imi venea sa plang, aveam impresia ca se rupe in doua si se strica "jucaria"!

[mitub]

Eu am nascut cezariana. La 23:20, pe 16 ianuarie 2001, a venit pe lume Miruna. A doua zi la 14 avea deja prima masa. In spitalul unde am nascut eu, copiii prematuri si cei nascuti prin cezariana nu erau lasati cu mama. Se presupunea ca pentru ei socul nasterii e prea mare si se poate sa fie nevoie de ingrijiri speciale. Oricum, si in cazul nasterii normale, hotarasem deja ca va sta cu ceilalti copii, si nu cu mine in salon... De ce? In primul rand ca am eu teoria ca la spital se perinda atata lume in vizita, incat pentru un copil de-abia iesit dintr-un loc atat de protejat cum a fost uterul mamei, nu e tocmai potrivit sa aterizeze in mijlocul tuturor care vor sa te felicite... Apoi, pentru ca mai am eu teoria ca asistentele de voie de nevoie il schimba pe gandacel daca plange in urechile lor, se uita daca e ceva in neregula, dar daca e cu tine... e problema ta sa-l faci sa taca. Si singurul lucru pe care ti-l spun este: baga-i tata in gura, cand plange. Si va zic eu ca un bebe la 1 zi-2 nu plange numai de foame... In fine... ca sa va zic si partile bune, mamicile pe care le cunosc eu si care au stat de la inceput cu copiii nu au facut depresie post-partum...poate e o coincidenta, poate nu. Va pup si va doresc bebei sanatosi, Boga