Jump to content
O nouă casă pentru FORUMUL DESPRECOPII ×

🎉 Alătură-te Comunității Noastre! 🎉

🔹 Membrii înregistrați beneficiază de:

  • ✨ Funcționalități suplimentare
  • 💬 Participare la discuții active
  • 🏆 Puncte pentru tombole lunare cu premii atractive
  • 🗣️ Oportunitatea de a-ți exprima opinia
  • 🤝 Ajutor reciproc între părinți
  • 🎁 Șansa de a câștiga premii

🚀 Ce te oprește?

mostenirea


bubu

Recommended Posts

Ia-ta ca m-am hotarit sa astern si eu povestea mea. In decembrie 2000, ca in orice an, urma ca de sarbatorile de iarna sa mergem acasa in Romania. Bunica mea era deja de 2 ani inmobilizata la pat. Cum mergeam acasa m-am hotarit sa imi fac ceva analize. Eram casatoriti de 7 ani si nu ramasesem insarcinata. In primii ani nu se punea problema sa ramin, eram studenti si nu ne gindeam la asta, iar apoi nu ne feream dar nu aparea nimic. Asa ca am pus-o pe mama sa ma programeze la un dotor din Cluj (eu fiind din Satu Mare). In drum spre casa, cum mergeam cu Aeroflotul, sotul meu vroia sa ne oprim in Moscova pentru o saptamina, avea ceva treaba la arhivele de acolo. In 4 zile isi rezolvase treaba si vazusem cam tot ce era de vazut prin Moscova. Am incercat sa ne schimbam biletele dar cum era totusi in apropierea sarbatorilor nu am gasit locuri libere. Acele 2 zile mi s-au parut un chin. Am ajuns, imi aduc aminte acasa, in 9 dec seara. Primul lucru m-am dus la bunica in camera. M-am ingrozit. Am inceput sa vorbesc cu ea dar nu reactiona nici cum, asa ca mama mi-a facut semn. De o luna nu mincase nimic, nu intreba decit cind venim noi acasa, aiurea deja. Dar noi nu credeam ca e in ultima faza, cu toate ca dureros cum arata. (fac o paranteza sa va spun ca eram 4 nepoti, ceilalti 3 au fost crescuti de ea si doar eu eram plecata din tara). In noaptea aia nu am dormit deloc, stiti cum e intilnirea dupa un an cu parintii, mai mergeam pe la bunica dar dormea. In a doua noapte am dormit 6 ore. In a treia noapte bunica mea a murit.Nu a putut sa maora decit cind a vazur familia unita. Era marti, eu vineri eram programata la doctor. Am incercat sa imi mut programarea, dar nu se putea decit dupa sarbatori(noi plecind inapoi in Japonia in 20 ianuarie). Joi a fost inmormintarea dupa care am plecat cu sotul meu la Cluj. Doctorul mi-a spus ca luni sa vin sa imi faca histereografie (radiografie ca cavitati uterine si a trompelor) si marti sa imi faca laparoscopie. Eram terminata. Luni a venit si mama in Cluj, mi-am facut histereografia, dupa care doctorul a zis ca ar fi mai bine sa imi faca laparoscopia dupa sarbatori. Ne-am intors in Satu MAre. In ziua de pasti, a murit un unchi de-al meu. eram cu nervii la pamint. In nebunia asta nici nu mi-am dat seama ca imi intirziase ciclu. In 29 dec ma trezesc si eu si imi fac un test de sarcina Imi iasa pozitiv.Cum nu imi facusem niciodata pina acum, eram convinsa ca e gresit. Repet a doua zi. pozitiv. Nu ma puteam bucura. A trebuit sa astept pina in 4 ian si sa ma duc la un doctor din satu Mare. Eram a 39 zi de la ultimul ciclu. Imi face ecografia si se vede ca sint insarcinata. Toti din casa erau in culmea fericirii, eram convinsa ca bunica mi-a dat sufletul ei.(Ultima "miscare" o facusem in ultima noapte din Moscova). Apoi am realizat ca am facut radiografia. Am sunat la doctorul din Cluj care mi-a spus ca nu ar fi probleme. ne intorcem in Japonia si ma duc pe la sfirsitul lui februarie la doctor aici. Doctorul de aici a zis ca pe riscul meu am copilul ca el ma sfatuieste sa avortez. Am stat o zi si o noapte si m-am tot gindit. Simteam ca bunica de acolo de sus nu va lasa sa se intimple nimic. M-am dus a doua zi si am hotarit sa pastrez copilul. Toata perioada sarcinii am visat-o pe bunica, cum era ea cind plecasem eu prima data in Japonia. Nimeni din familia mea nu a visat-o.Stiam ca va fi fetita si asa si e. Am nascut prin cezariana, dupa ce am stat 3 zile in spital cu perfuzii, in 2 septembrie o fetita de 2 786 g si 53 cm. O cheama Melany (dupa bunica mea) Aiko (copil facut din dragoste). De fiecare data cind ma duc acasa ma duc la mormintul ei si ii arat pozele a lui Melany. Eu cred ca de acolo de sus bunica mea va calauzi viata fetitei mele. Sa stiti ca nu sint o mare credincioasa, la necaz si la bucurie ma gindesc la D-zeu, dar nu ma rog in fiecare seara. Bunica mea lasat cea mai frumoasa mostenire pe care mi-a putut-o lasa. Delia, melany & bebe
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

  • Răspunsuri 12
  • Creat
  • Ultimul răspuns
Mey bubusor, m-ai facut sa bocesc putin... Te admir mult pentru curajul de a pastra sarcina, in conditiile in care ai facut o radiografie in prima luna de sarcina. Sa ai parte de multe, multe bucurii si satisfactii de la fetita ta ! Laura - mama lui Vlad
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Saraca de tine prin ce ai trecut... Sa stii ca eu cred ca bunica ta ar fi mandra de tine ca ai avut curaj si ai pastrat-o pe Melany. Sa-ti traiasca si sa fie sanatoasa! Emotionanta poveste, dar totusi cu un final fericit! Numai bine si curaj! ROMANA romana
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Frumos [amoras]!!!! E nu cred in reincarnare. Dar cred ca bunica ta a pus "sus" o vorba buna. Stia ea ce stia... o astfel de veste (ca esti insarcinata) nu poate sa fie decat o bucurie pentru o familie indurerata. Numai bine tie si celor dragi tie! Si frumos nume mai poarta fetita ta (Aiko)[amoras]. Pupici! Cristina-mami si Sandica-bebe (08.01.2000) www.zambitchi.home.ro
Link to comment
Distribuie pe alte site-uri

Archived

This topic is now archived and is closed to further replies.


×
×
  • Adaugă...