Cum ati ramas insarcinate?

[dana d]

Mi-am dorit copii inca inainte de a ma casatori. Nu am ramas gravida nici mult timp dupa ce m-am casatorit, am umblat si pe la doctori, dar nu aveam rabdare sa fac investigatii, eu vroiam sa se fi intamplat minunea "ieri". Pana la urma am studiat toate cartile de specialitate care mi-au cazut in mana, am cules informatii de pe unde am putut si am inceput sa-mi monitorizez temperatura pentru a "prinde" ovulatia. Aveam grafice, calendare pe noptiera langa pat. In felul asta am reusit in sfarsit, prima data pe 16 decembrie "93. Apoi, cativa ani m-am ferit folosind doar metoda calendarului, curand mi-am dorit iar sa raman gravida si iar am constatat ca nu raman. Nu mai eram la fel de disperata ca prima data asa ca nu am mai recurs la metode specifice, am facut dragoste atunci cand am vrut fara sa mai tin seama de calendar. Dupa alti ani, ne-am mutat intr-un apartament mai mare si mi-am zis ca ceasul biologic ticaie si eu nu vreau sa raman doar cu un copil, asa ca folosind aceeasi metoda si am reusit din nou. Acum sunt fericita mamica a doua fete, una de aproape 9 ani si una de aproape 3 luni. Am 36 de ani si consider ca am prins aproape ultimul tren cu al doilea copil, daca nu ramaneam anul trecut mai incercam un an si gata, cred ca renuntam, sa nu am o sarcina cu risc. http://community.webshots.com/user/danaf123

[eli]

[si-eu]Mamici harnicute[biz], ati scris asa de frumos. Toate sunt povesti interesante si unice. [:D]Sper sa va pot spune si eu intr-o zi povestea mea. Am sa caut sa vad care aveti[foto][foto] cu puiutii vostri. Sa aveti parte voi si [copil] de tot ce va doriti. [dual][dual][dual] [:)]Eli din [japan]

[amik]

la noi povestea are un curs relativ altfel!:))) sotul meu si cu mine eram prieteni de cateva luni.de la inceputul inceputului am vorbit de copii,de cat de mult ne plac si ni-i dorim.la un moment dat,prin august trecut,in urma unui control de rutina dr-un tampit-a zis ca am uterul usor marit,banuind a fi o sarcina.m-a trimis la ecograf de la sanador.dar pana in ziua cu programarea am trait cu impresia ca vom avea un copil.ce sa zic?eu m-am speriat,mi se parea ca e prea repede...razvan nu!el a suferit teribil cand rezultatul ecografiei a fost "uter in perfecta stare,dar nici urma de bebe!". atunci a inceput totul!mi-am dat seama de ce fel de om am langa mine.a fost primul barbat pe care l-am vazut impresionat la auzul unui gangurit de copil. am trecut pe vitamine,m-am documentat despre copii,sarcina,perioade fertile,ovulatie...toata ziua stateam pe net si citeam...(aveam un job care imi permitea chestia asta). intr-un final,am calculat data unei ovulatii,cea din octombrie.i-a spus asta si lui si,avand in vedere ca trebuia sa plecam din bucuresti,i-am sugerat sa-si faca provizii de condoms. desi vroiam un copil,parca ne era teama sa-l programam chiar asa,nebuneste! dar,la fata locului,cu o privire complicitara in ochi si o speranta in suflet,ne-am daruit unul altuia cu totul!am simtit ca va fi!!!nu stiu,poate a fost doar ideea,dar din acea noapte eu am dormit numai cu mana pe burtica. am asteptat cu sufletul la gura sa treaca o saptamana,ca sa fac testul.apoi mi s-a facut teama.teama de esec.ma gandeam ca nu as fi suportat sa vad un alt betisor cu "negativ".la indemnul lui razvan am facut un test pe 7 nov anul trecut.stateam cu o iconita intr-o mana si testul in cealalta si mi-era frica sa ma uit.am deshis ochii plangand in hohote de emotie si am vazut doua liniute.credeam ca visez.am clipit de multe ori,mi-am sters ochii si iar am plans.chiar era pozitiv.m-a luat lesinul...eram insarcinata!!!! razvan a plans si el cu mine.era tot ce ne doream. nimeni nu a stiut.evident ca am spus ca ne vom casatori,parintii au fost mai mult decat fericiti.de-abia cand ne-am intors din luna de miere le-am zis ca vor fi bunici.au ramas masca! acum bebicul e aici.si suntem toti topiti! nimic nu e mai frumos.

[romana_74]

Noi ne-am dorit foarte mult un copil.Eram casatoriti de 2 ani cand am ramas insarcinata. Ne-am bucurat si mai tare pentru ca incercam de un an sa facem un copil.Uterul meu retovers era de vina. Eram tare suparati ca nu ramaneam si deja ma gandeam serios sa ma duc la medic. Oricum nu stiam ce am si eram contrariata cum de un corp sanatos fara boli care sa afecteze fertilitatea, fara avorturi nu este cat se poate de normal. Acum traim doar pentru bb Matei si parca am renascut! Traim o alta viata, iar el e centrul universului! romana

[Lorelai182003]

Cand o sa va povestesc nu o sa ma credeti. Nu sunt casatorita urmeaza sa fac acest pas luna viitoare.Eu as vrea sa ma casatoresc dupa ce nasc(am 29 de saptamani[gravi]) ca sa arat si eu bine; nu ca n-as arata bine la cei 18 ani ai mei[bang]!!!!! V-am socat? DA, sa stiti ca am avut curajul sa fac acest copil care a fost conceput chir in ziua cand eu si iubitelul meu implineam 1 an de cand eram impreuna[cina2]. Am un iubit si viitor sot extraordinar(28 de ani); nu a existat pofta pe care sa nu mi-o satisfaca(si am avut muuuuuuuuuuulte),se poarta cu mine extraordinar(de cand mi-a gasit doctorita colul scurtat si deschis nu am voie sa ridic nici cel mai usor fulg)etc. Acest copil ni l-am dorit amandoi mai ales ca eu credeam ca nu pot ramane asa de usor insarcinata deoarece am uterul retrovers.Am ramas dupa 6 luni de incercari(zilnice)[xinpat]. Cand am ramas nu mi-a venit sa cred, de fapt nici nu am crezut. Imi intarziase 1 luna, facusem 2 teste(pozitive) si eu tot nu credeam, era prea frumos. Cand m-a consultat doctorita si mi-a spus ca sunt in 2 luni eu am intrebat-o foarte sceptic:"Da' de unde stiti d-voastra?!?!?"[neand] In final cand am vazut poza de la ecografie am crezut si eu[bang]. Acum am aproape 7 luni si sunt extrem de nerabdatoare sa nasc. Inca nu m-a prins frica de dureri si nici nu cred ca o sa ma prinda la cat am indurat eu la viata mea cea mica(1 clavicula rupta cu deplasare f f f mare+ colici renale grave-1 in sarcina, fiindca am pietre la rinichi). Cel mai mult mi-e frica de nesimtirea doctorilor, asistentelor,moaselor etc; mi-e frica pt copilul meu nu pt mine. Cred ca daca se intampla ceva cu el omor tot spitalul[haibat]. Va pup dulce si fiti curajoase!!! Lorelai

[Lorelai182003]

Cand o sa va povestesc nu o sa ma credeti. Nu sunt casatorita urmeaza sa fac acest pas luna viitoare.Eu as vrea sa ma casatoresc dupa ce nasc(am 29 de saptamani[gravi]) ca sa arat si eu bine; nu ca n-as arata bine la cei 18 ani ai mei[bang]!!!!! V-am socat? DA, sa stiti ca am avut curajul sa fac acest copil care a fost conceput chir in ziua cand eu si iubitelul meu implineam 1 an de cand eram impreuna[cina2]. Am un iubit si viitor sot extraordinar(28 de ani); nu a existat pofta pe care sa nu mi-o satisfaca(si am avut muuuuuuuuuuulte),se poarta cu mine extraordinar(de cand mi-a gasit doctorita colul scurtat si deschis nu am voie sa ridic nici cel mai usor fulg)etc. Acest copil ni l-am dorit amandoi mai ales ca eu credeam ca nu pot ramane asa de usor insarcinata deoarece am uterul retrovers.Am ramas dupa 6 luni de incercari(zilnice)[xinpat]. Cand am ramas nu mi-a venit sa cred, de fapt nici nu am crezut. Imi intarziase 1 luna, facusem 2 teste(pozitive) si eu tot nu credeam, era prea frumos. Cand m-a consultat doctorita si mi-a spus ca sunt in 2 luni eu am intrebat-o foarte sceptic:"Da' de unde stiti d-voastra?!?!?"[neand] In final cand am vazut poza de la ecografie am crezut si eu[bang]. Acum am aproape 7 luni si sunt extrem de nerabdatoare sa nasc. Inca nu m-a prins frica de dureri si nici nu cred ca o sa ma prinda la cat am indurat eu la viata mea cea mica(1 clavicula rupta cu deplasare f f f mare+ colici renale grave-1 in sarcina, fiindca am pietre la rinichi). Cel mai mult mi-e frica de nesimtirea doctorilor, asistentelor,moaselor etc; mi-e frica pt copilul meu nu pt mine. Cred ca daca se intampla ceva cu el omor tot spitalul[haibat]. Va pup dulce si fiti curajoase!!! Lorelai

[pisi_ella]

Buna, Eli! Am ramas insarcinata nu accidental, ci pentru ca am vrut! Chiar am insistat si am muncit pentru asta[:D]...2 luni! Doar 2 luni de [sex] fara protectie si am ramas, in august, anul trecut...Ce noroc, o sa zici...Da, ce noroc! Insa in luna 2-a am trecut printr-o iminenta de avort, cu contractii mari de tot...Mi s-a recomandat repaus, am facut tratament...Nu m-am mai dus la serviciu ca sa nu ma stresez, m-am lasat si de fumat...Am incercat sa stau cat mai linistita, pentru copilasul meu...La sfarsitul lunii a 3-a nu mai aveam probleme, sarcina a decurs normal...Bine, tratament hormonal am facut pana in luna a 7-a...Am nascut pe 13 mai (MARTI!!!![:D]) o fetita frumoasa si sanatoasa, cu pielea alba ca laptele, pe care o cheama Emma-Andreea si pe care o iubesc enorm!!! Da, eram casatorita cand am ramas...Amandoi ne doream un bebe, insa in primul rand eu...Cum a reactionat sotul meu cand a aflat ca am ramas? S-a bucurat...A fost cel mai mandru barbat de pe pamant! Te-am pupat!

[melinav]

La noi bebe nu a venit planificat (eram total nepregatiti material si cred ca nici sufleteste). A fost o intamplare. Ne protejam cu folii contraceptive, dar totusi s-a intamplat. Ideea de a avea un copil era amanata pe termen nedefinit... Bine ca totusi eram cu nunta facuta. Mi-am dat seama ca sunt insarcinata cam la o luna dupa ce m-am angajat in domeniul pentru care ma pregatisem; cautasem luni intregi un astfel de post, ajunsesem la disperare, peste tot mi se spunea ca nu am experienta! Lucram, dar eram platita foarte prost. Cand in sfarsit mi-am vazut visul realizat, obtinusem deci un servici bun, a aparut sarcina! Ma vedeam data afara, vroiam sa renunt la sarcina, dar am avut parte la servici de oameni minunati care m-au sustinut! Si asta nu a fost singura problema. Sotul meu facea a 2-a facultate, in ideea de a putea castiga pentru un trai decent si nu avea servici. Cand a auzit de sarcina, nu vroia in nici un chip sa auda de copil! La noi nu a fost ca in filmele americane, ea il asteapta cu luminari parfumate si ii spune ca vor avea un copil si el sare in sus de bucurie! In plus la noi era si diferenta de RH, eu il am negativ si sotul pozitiv si perintii ma sfatuiau sa nu renunt la copil, ca s-ar putea ca mai tarziu, cand vom fii realizati, cu functie, casa si masina, sa ne dorim copii si sa nu mai putem face! Si in toata istorie, poate ca rolul cel mai important il are soacra mea (care e la pensie), care mi-a spus: "lasa, mama, tu sa-l faci doar, ca eu ti-l cresc, tu sa-ti poti vedea de servici!" Si s-a tinut de cuvant, de cand am iesit din spital a facut naveta la noi, eu am stat doar 2 luni cu copilul acasa, iar mai tarziu l-a luat la ea la tara sa-l creasca. Si inca ceva, eu am simtit ca pur si simplu trebuie sa am acest copil din tinerete, nici acum nu cred ca as fi avut taria sa fac un avort, desi m-am chinuit mult pentru acest copil. Dumnezeu mi-a dat puterea de a fi mama! Iar sotul meu acum este foarte mandru ca are un copil, copilul lui, iar cand BB il striga "tati" si vine sa-l pupe e cel mai fericit. Melina

[eli]

Va multumesc pentru povesti, tare frumoase, pacat ca sunt cam putine, mai vreau, mi-a facut asa mare placere sa le citesc si recitesc. Lorelai182003 da, am ramas putin socata cand ti-am citit povestea, dar daca exista dragoste si te simiti pregatita pt a avea un bebe, de ce nu? Multa sanatate la bebei si mamici! [:)]Eli din [japan]

[bubutzu]

Draga Eli,povestea noastra e cam asa:eram casatoriti de patru ani,eu imi doream enorm un copil iar el tot imi spunea ca nu e momentul(!?);foloseam folii contraceptive,calendarul si prezervativul.Intr-o seara,in februarie,2001 dupa[xinpat]am adormit mai linistita ca de obicei;in noaptea aceea am visat ca sotul imi da in brate un bb si-mi spune''e MIHAI al nostru''(a doua zi ,la cafea, a ras cand i-am povestit)-e greu de crezut dar dupa o saptamana am aflat ca sunt insarcinata.Poti sa-ti imaginezi ca EU am stiut ca e baiat,nici o clipa nu m-am gandit la un nume de fata... Acum,MIHAI are 1 an si 8 luni ,iar taica-su e foarte mandru ca-i da ''uburita''(a se citi surubelnita)cand repara masina. Pupici de la Cristina si bb MIHAI