Cum ati ramas insarcinate?

[Krissias]

Imi face tare rau sa-mi amintesc de prima sarcina si cu toate acestea tre'sa va povestesc.Am fost prietena cu ex-ul meu timp de 2 ani si toata aceasta perioada ,subiectul copil era prezent in toate discutiile noastre .Vroia clar unul (baiat daca este posibil)si imediat dupa nunta.A venit nunta in iulie ,ne-am iubit cu o pasiune nebuna zi si noapte iar "rusii"au intirziat sa apara in nov. Am fost nebuni de bucurie ,insa ce pacat ca aceasta bucurie a tinut atit de putin.Se intimpla in '89 el era in armata la securitate , a venit Revolutia ,nu am stiut de el timp de 1 saptamina,in cartierul in care locuiam eram incercuiti din toate partile de unitati militare ,din care s-a tras non-stop si dupa ciori cred,sa ma pot calma am inceput sa iau medicamente(nu dati cu rosii va rog ,dar ororile acelor vremuri m-au adus intr-un asa hal de disperare ,incit singura sursa de calmare a fost aceasta). Dupa o luna jumatate am aflat in sfirsit ce-i cu el ,am spus ca eu vreau copilul numai ca stressul prin care am trecut a inceput sa dea semne si au inceput singerarile.La inceput am refuzt sa cred ca m-i se intimpla tocmai mie si totusi doctorul a spus clar:tu esti cea care sa ia decizia finala.Ai de ales intre a da nastere unui copil cu malformatii ,care sa traiasca precum o leguma si chinul are sa fie dublu (si tu te chinui si el)ori sa faci "intrerupere de sarcina "si avind in vedere virsta tinara la care va aflati ,in curind veti putea fi din nou "embarasada" [bang][bang][bang]Am ales varianata a doua si stiu in sinea mea ca poate nu-i cea mai corecta alegere dar nu ma putem juca cu destinul unui copil. Subiectul vostru trebuia sa afiseze bucuria nedescrisa ,a cuplului cind afla ca undeva in interiorul partenerei ,un pui a prins viata si daca vreti puteti schimba subiectul de aici,nu ma supar . krissias si Alex http://comunity.webshots.com/user/krissias

[eli]

Nu mai scrie nimeni nimic? Haideti, va rog. caci mie imi placeau povestirile voastre! Astept, deci, noutati despre [gravi]si [bb]. [flo][flo][flo]pentru toate(si viitoarele) [mamica][mamica][mamica]. [:)]Eli din [japan]

[Lorelai182003]

Hai ca scriu eu, deoarece urmaresc in fiecare zi forum-ul.Eu sunt in sapt 37, deci mai am putintel si o sa-l vad pe bb.Totul a decurs perfect; bb s-a intors cam tarziu(sapt 35) de mi-a dat emotii(eu vreau sa nasc natural) si acum se pare ca e cam grabit deoarece a coborat destul de mult si mi-a spus dr sa stau linistita. Am cumparat toate cele pt nastere si sapt asta imi fac bagajelul. Tati o sa stea cu noi la nastere si o sa-mi suporte crizele de isterie si spumele ca doar el l-a bagat acolo, nu? Eu nu mai pot sa ma incalt decat foarte greu si cu ajutorul incaltatorului[grasa]. Am luat o groaza de kg(17) si cand ma enervez parca sunt o balena ucigasa(cred ca d-aia e sotul tot timpul de acord cu mine). A, m-am casatorit (doar civil). A fost super, am dansat ca o traznita de se mirau babele si faceau cruci mai ca la biserica. Mda, a fost misto, mai putin pozele, adica cine apare in poze cu mine este vizibil eclipsat. Cam atat despre noi, sper sa auzim si de la celelalte fete. PUPICI, Lorelai

[Mani]

Buna fetelor. Ma numesc Mani. Eu sunt mai noua pe acest site si sunt foarte incantata de ceea ce scrieti voi pe aici, pt ca si eu ca si multe alte fete de aici, imi doresc un bebe si asta cat mai curand. Sunt interesante discutiile acestea. Astept si alte discutii pe care sa le putem discuta in viitor. Va multumesc mult, Mani!

[Mani]

Fetelor, eu propun sa-i uram bun venit lui roxanaz si... eu din tot sufletul iti urez sa ramai insarcinata si sa iti dea Bunul Dumnezeu un copil frumos si sanatos si sa te bucuri de el. Te asteptam sa ne dai vestea cea nou....si apropo... CASA DE PIATRA, iubita! [gravi]

[Marox]

Si la noi a fost un accident. De fapt a fost al doilea accident, prima data am aflat ca sint insarcinata la...2 zile dupa nunta. Pe vremea aia nu luam pilula si nici nu stiam exact cum functioneaza metoda calendarului, nu-i de mirare, deci. Am intrat amindoi in panica, eu eram intr-o tara pe care o cunosteam, dar numai din vacante, ma gindeam la ce-o sa zica rudele, la viitorul meu profesional si, cel mai important, nici unul din noi nu dorea copilul. Sotul meu mi-a zis ca el nu se simte pregatit, dar ca ma sustine. Insa nici eu nu ma simteam pregatita, era o senzatie foarte nasoala, parca eram prinsa intr-o cursa, ma simteam si fizic rau...am facut intrerupere de sarcina. Au trecut 4 ani. Timp in care ne-am distrat, am calatorit mult si am profitat de viata intr-un fel pe care nu l-am fi putut face daca aveam copilul. O perioada, vreo 2 ani, am luat pilule, apoi am intrerupt pt ca nu-mi era bine. In schimb am inceput sa ma documentez serios despre metoda calendarului si foloseam prezervative. De aceea...nici azi nu pricep cum am putut ramine insarcinata. Simptomele le stiam, nu m-am intrebat de ce nu mai am pofta de mincare si de ce ma dor sinii. Am ezitat sa cumpar un test de sarcina pentru ca, sa nu rideti, muream de rusine. Am trecut prin fata a 3 farmacii pina am gasit una mai fara clienti si chiar si asa, vorbeam atit de incet si atit de bilbiit incit, horror, a trebuit sa repet de mai multe ori pina sa ma fac inteleasa. Din pacate nici de data asta nu ne-am bucurat, tot nepregatiti ne consideram. Cu diferenta ca imi avertizasem sotul inca de prima oara ca daca oi mai fi vreodata insarcinata, alta intrerupere nu mai fac. Ne-am obisnuit cu greu cu ideea ca vom avea un copil. Sotul meu, bineinteles, a fost mai lent pt ca pt el era ceva abstract. Ca sa-l fac sa realizeze ceea ce ni se intimpla l-am carat dupa mine la ecografii...dupa aceea a fost mai usor si a incept sa fie mai interesat, iar la sfirsit nerabdator. Iar eu am inceput sa doresc copilul dupa vreo 16 saptamini, cind a trebuit sa fac amiocenteza-era pericol sa avem un bb trizomic. Incepuse sa miste si mi se parea cumplit sa renunt la el, din fericire rezultatele au fost bune. Buuun...sfirsitul povestii il puteti "admira" la: http://community.webshots.com/user/maroxve

[Pico]

Salutare Eli! Cand am ramas gravida eu si cu sotul meu nu eram casatoriti,eram doar prieteni. I-am spus clar ca mie imi este teama de o eventuala sarcina si ca nu vreau copii imediat(luaseram hotararea de a ne casatori)El mi-a spus ca ma intelege si ca o sa avem cand ma simt eu pregatita. Intr-o zi mi-a propus sa facem dragoste fara prez.La inceput mi-a sarit tandara si i-am reamintit care sunt temerile mele.Dar pana la urma tot am facut fara(la dorinta mea,am vrut sa vad cum este sa faci dragoste fara prez si.......am vazut....) Am facut cu gandul la....pilula de urgenta.Am luat Postinol 2 si......am ramas gravida!!!!! Nu pot sa-ti spun ce am mai plans(eu sunt inca studenta,acum in anul IV).Ioana s-a nascut anul acesta la 9.04.2003 ,4:55.Anul III l-am facut cu ea in burtica.Nu a fost usor(nici foarte greu)dar acum imi umple sufletul si mie si sotului ,meu care se gandeste deja la urmatorul[bang]

[allya]

eu mi-am dorit un bebelus f mult, dar nu era niciodata momentul, suntem casatoriti de 2 ani jumate si ne stim de cinci, dar intrucat suntem studenti la doctorat in momentul de fata, nu consideram ca avem situatia potrivita de a ne intregi familia... Am luat pilule zilnic (nu la ore fixe, timp de cativa ani), levonogestrel, si intr-o zi am avut de stat la laborator peste noapte sa-mi termin un experiment si nu mi-am luat pilula, am luat 2 a doua zi si a treai zi inca 2 (ca si metoda contraceptiva de urgenta), numai ca am facut f mult[xinpat] (noi nu am avut luna de miere si am stat cateva luni despartiti, eu in usa si el in romania) si de atunci tot asa am tinut-o intr-o continua luna de miere[zid], asa ca am ramas [gravi] imediat. ma bucur f mult si in ciuda probabilelor greutati si a unor complicatii sper ca bebelusul drag sa se nasca sanatos, mai am 3 saptamani pana la data lui presupusa de nastere. allya [mamica] allya

[allya]

a![cina2] am uitat, sotul meu si cu mine am privit initial socati testul de sarcina, dar apoi am fost f fericiti, el este deja un tatic excelent si un sot f bun si m-a sprijinit si ma sprijina cu multa dragoste si cu tot ce poate, in primele 6 luni am avut hyperemesis gravidarium (am vomat non-stop indiferent ce faceam) si a gatit el si a avut grija de casa si de bani de toate..., acum ma ajuta f mult in continuare, a venit si cu mine la cursuri de nascut, de ingrijit copilul, s-a documentat despre asta si a citit, e un sot f dragut, multumesc lui Dumnezeu. [grasa] allya

[puppe]

Eu am tras o spaima cand am aflat ca sunt gravida... Trecusera vreo 3 saptamani de la inmormantarea mamei, ciclul imi intarziase, dar cu atatea probleme pe cap nici nu ma miram. Nu-mi era rau, doar sanii ma dureau.Am pus durerea pe seama ciclului care era "pe vine", ziceam eu, si m-am dus la un control ecografic de rutina (doctorita radioloaga e o prietena de-a mea si am rugat-o sa-mi examineze sanii, sa nu am vreun chist).Bineinteles ca s-a uitat si la zona pelvina, dupa care mi-a spus razand; e cu ochi !!! M-am albit...Stiam ca ultima oara cand am facut dragoste folosisem pilula de a doua zi (Postinor, luata ca la carte !), apoi, la moartea mamei, luasem tranchilizante cu pumnul si fumasem tigara de la tigara...Ce mai, eram terminata la gandul ca trebuie sa fac un avort.Am plans vreo 2 zile, apoi m-am hotarat sa merg la ginecolog, nu ca sa-mi confirme sarcina, care se vedea f.bine la eco, ci ca sa ma programeze pentru avort. Marele meu noroc s-a numit Dr.Bortun, ginecologul meu, care m-a consultat, m-a vazut la eco, a facut niste calcule, si pana la urma a decretat: pot pastra copilul, pentru ca la data can luasem Postinorul si apoi tranchilizantele "oul nu era nidat " (ce-o mai fi insemnand si asta...)Nu va pot spune cat de mult m-am bucurat, dar si ce frica mi-a fost pana la sfarsitul sarcinii. Citisem o gramada despre copii cu malformatii din cauza anticonceptionalelor si ma ingrozeam la gandul ca si bebele meu ar fi putut pati ceva. Avort insa n-am avut puterea sa fac, desi n-ar fi fost pentru prima oara.Asa ca am dus sarcina la sfarsit, si prima intrebare pe care am pus-o pe masa de operatie dupa cezariana a fost "E intreaga ? E OK ?" Din fericire, Dumnezeu a fost bun si mi-a daruit o fetita superba, sanatoasa si frumoasa, asa ca povestea are happy-end, desi inceputul a fost plin de lacrimi.