despre prietenie

[Marox]

Daca intrebindu-i direct nu primesti decit raspunsuri ipocrite, de ce nu incerci sa afli adevaratul motiv intrebind prietenii comuni? Asa cum zice Victoria, si eu cred ca nu (numai) atitudinea voastra fata de copii a determinat racirea relatiilor. Si pe urma, asta nu prea pare racirea relatiilor, ci mai degraba congelarea lor. Noi sintem parinti de 3 luni...parca am trecut, nu de cealalta parte a baricadei, ci de cealalta parte a oglinzii, vad lumea altfel. Cind am ramas insarcinata si mai ales dupa ce am nascut m-am simtit intr-un fel jenata fata de 2 cupluri de prieteni, pt ca stiam ca ei isi doresc foarte mult un copil si nu-l pot avea deocamdata, in timp ce noi nu facusem nici un efort :-)), a fost un accident. De aceea i-am intrebat pe fatza daca ii deranjeaza sa ne frecventeze, ca pt o perioada riscam sa fim plictisitori vorbind doar despre copil (e adevarat ca la ora actuala e cel mai pasionant subiect de discutie, dar mai ales cu alti parinti), si ca n-as vrea sa ne refuze invitatiile sub diverse alte pretexte. Am vazut ca au apreciat ca i-am intrebat, spre lauda lor mi-au raspuns ca vor sa ne vedem in continuare si ca sint foarte fericiti pt noi.

[Jasmine]

Victoria,mare dreptate ai.Totul depinde de parintii micutilor.Si eu am prieteni cu copii mici la care ma duc in vizita cu mare placere,si altii la care mi-e groaza sa ma duc din cauza zbieretelor,urletelor si agitatiei permanente. Au fost faze la care cu greu m-am abtinut sa nu intervin.Dar daca copilul tranteste zdravan cu telefonul mobil in aragaz,de 10-20 ori si parintele se uita la el incantat....de ce sa-i zic eu ceva?E drept ca la fiecare tranteala micutul zbiera de fericire cat putea el de tare,chestie care n-avea cum sa nu deranjeze,dar am considerat ca nu e treaba mea sa intervin atata timp cat parintele e de fata si considera ca totul e OK. Dar nici nu vreau sa ma mai duc pe-acolo,desi mama d-lui Goe insista.

[pepsica]

Cu riscul de a va plictisi cu aceasta problema [:I]continui cu povestea mea....am avut o nopua experienta neplacuta ieri: coboram scara si m-am intilnit cu ea si copiii (sta in acelasi bloc cu o matusa de-a mea pe care o vizitez f. des) si normal, am zis buna, si apoi am intrebat-o pe cea mica ce face, etc....nu pot sa va descriu fetelor ce privire de gheata mi-a aruncat....care m-a DURUT iar,si ce absurd mi se parea totul....era atit de evident ca raspunde de convenienta....pe de alta parte, o discutie asa " in vazul lumii" era imposibila... ma tot gindesc la cit de apriopiate eram pe vremuri, cite povesteam si ce planuri faceam...ma intreb in mod obsesiv (spre disperara sotului meu [:X]) cind se va termina aceasta durere pe care o simt in suflet de cite ori vad cit de rece se poarta cu mine etc.... Mi-ati spus ca ar fi o ideea buna sa intreb pe prietenii comuni ce s-a intimplat cu adevarat...ei bine, am facut-o deja!! Mi-au spus ca asta e problema noastra si ca trebuie sa o rezolvam noi si ca ele nu se baga...( una din prietenele comune e nasha copiilor) mi se pare totusi corect, e intr-adevar problema noastra si chiar ca nu m-as bucura sa nu mai fie prieteni si cu ele.. ce folos ar fi????....nu imi vine sa le invinuiesc pe aceste prietene ale mele ( cu care sint prietena de mult mai mult timp) ca nu se baga! As fi vrut o discutie lamuritoare, dar din cite vad, adica o privire ca de [duel]( am vazut aseara) ei nu prea doresc aceasta.... Fetelor mersi mult de raspunsuri, sinteti [cool]nu e doar o figura de stil, eu CHIAR va simt aproape....am sa reflectez la ce mi-ati spus, sa ma gindesc ce alt motiv ar fi inafara de cel legat de copii, si poate asa mai fac un pas inainte... pepsica

[Victoria]

Culmea coincidentei, chiar aseara a fost pe HBO, la " Totul despre sex" dezbatut subiectul asta: noua mama versus vechile prietene.Pana la urma, concluzia a fost ca vor sa-si pastreze prietenia, chiar daca una din ele nu va mai putea participa la nebuniile lor... V. veni, vidi, Victorie!

[Violeta]

Eu am un baietel de 3 ani care este comoara vietii mele (normal!), si am doua prietene foarte bune care ma viziteaza adesea. Una are copil, cealalta nu... Prima stie sa fie tandra cu feciorul meu, sa-l alinte, sa-l incite in diverse jocuri. Cealalta e mai distanta, dar baiatul meu o place mai mult, cred ca simte inima mea care o iubeste ceva mai multisor decat pe prima. E si blonda, si am observat ca lui fiu-miu ii raman ochii lipiti de televizor cand apare vreo blondina...[ispita] Am si doua verisoare, cea mare are copii si e o a doua mamica pentru Victor al meu, dar verisoara cea mica este prietena mea de suflet care chiar daca nu imi imbratiseaza copilul de fiecare data cand il vede, stiu sigur ce insemn eu si el pentru ea. Prietenia este ceva profund, nu cred ca cei care se cramponeaza de copii lor in pastrarea unei relatii iti sunt prieteni, doar cunostinte. De altfel nici invers, nu cred ca cei ce se impiedica de copilul meu imi sunt prieteni adevarati. Cu drag, Violeta

[Rodica]

Greu subiect, iar din discutiile voastre fetelor, s-ar putea scrie o carte. V-ati gandit ca un om se poate schimba fundamental can are copii? Inainte ma uitam la ei ca la masini straine, de jucat cu ei nici vorba, sa-mi rapesc din timpul meu, din somnul meu ? Doamne fereste! -exagerez putin bineinteles. Dupa doi copii, deci dupa 5ani de la precedentele obiceiuri, ei sunt viata mea. Somnul meu?...e praf facut! Timpul meu?...ce mai fur si eu... Cariera...incerc s-o reconstruiesc... Selectez programele TV, prietenii, cunostintele,.... De ce? Pentru ca ieri cumnata mea, vorbind la telefon cu cineva ,enervata, a scapat un "fu...mama masii". Am rugat-o sa se controleze ca cei mici inregistreaza. Dar,... am auzit aceste cuvinte, de la cei doi, "stereo" toata ziua. Si e doar un mic exemplu. Eu sunt severa cu baietii, dar ne si jucam impreuna. Cu toate astea cand am iesit cu prieteni fara copii, nu m-am simtit bine. Eu cu ochii dupa ei, sa nu se suie in pomi si sa cada, sa nu-si arunce cu nisip in cap, sa nu..., nici n-am putut purta o conversatie simpla! Nici vorba sa stau la masa mai mult de doua minute. In concluzie, sunt alt om de cand am copii. Am alte preocupari, alte subiecte, alte frustrari si alti nervi. Cei cu copii mai mari sa-mi spuna va rog, cat mai dureaza starea asta? Cu stima, si scuze daca am deranjat !

[TORIA]

Eu nu stiu sa-ti spun cat dureaza starea asta dar pentru o mama cred ca toata viata,si o viata fara copii eu nu pot sa o concep ei sint lumina vietii.Cei care nu mai vreau sa te viziteze pe motiv ca tu ai copii si ei nu si nu stiu cum sa se poarte sint oamenii rai.

[Victoria]

Dar parca aici nu s-ar fi pus problema ca vizitatorii sunt " oameni rai"... eu cel putin nu mai simt EU rea cand vizitez familii cu copii prost crescuti si obraznici....dar ma simt bine cu copii simpatici.... parca despre asta discutam, sau e din alt film? V. veni, vidi, Victorie!

[TORIA]

DA e din alt film bine ca ai observat la timp.MERSI

[vivi.chiriac]

Nu-ti face griji de prietenii care au fost odata ...cauta altii.Cred ca e o moda in a se strica prietenii in ziua de azi,poate tu ai ceva ce lor le lipseste si de aceea sint rai.Cauta alti prieteni si lasa-i pe cei vechi sa-si dea seama ca au gresit fata de tine.Si eu am patit-o cu finii mei,cu prieteni de o viata si dupa un timp,am realizat ca sint invidiosi pe noi de aceea s-au retras...Am gasit noi prieteni,si acum toti se oftica.[bang]Dupa 30 de ani parca toti se timpesc si uita ca in viata ai nevoie si de prieteni adevarati.Capul sus miine poate fi mai rau. ViVi