despre prietenie

[melinav]

Uite ca am gasit si eu subiectul asta. Si eu sunt mamica si privesc lucrurile acum din perspectiva unei mamici, dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa. In cercul nostru de prieteni, nu noi am fost primii care au avut copil. Cand a aparut primul copil, viata prietenilor nostrii s-a schimbat, nu mai veneau la intalniri, erau pe alergatura - du-te cu cel mic la doctor, etc, dupa nopti nedormite. Cand ii intrebai ce mai fac, bineinteles ca iti povesteau despre copil, ca viata lor era polarizata in jurul lui. Marturisesc ca si noi gandeam la genul "bai, parca au nascut-o pe Ileana Cosanzeana, parca nu mai are lumea copii". Cand mergeam pe la ei, toata casa era cu susul in jos, jucarii peste tot, hainute de copil, canapeaua patata de suc de morcovi, etc. In plus, celei mici nu i se refuza nimic de fata cu noi, vroia sa se joace cu telecomanda, Ok, vroia mobilul Ok, trantea mobilul, Ok, vroia sa butoneze combina, nici o problema. Noi, bineinteles ca aveam o privire de-aia: "ce copil rasfatat". La scurt timp insa am devenit si noi parinti, am stat si eu acasa sa vad de copil si nu prea am mai avut timp de altceva. Acum stiu si eu cum e sa-ti planga copilul ca vrea nu stiu ce obiect si sa zici da, ia-l numai sa taca din gura. Ii dam chiar si mobilul! Nu e chiar asa, ""ii dai doua la fund, sa vezi ce o sa taca" - chestia asta poa' sa o spuna numai cineva fara copil. Parca un copil la un an intelege ceva cu bataia?!? Si la noi sunt jucarii peste tot si cel mic a facut pisu pe mocheta din bucatarie. Stim cum e sa vii de la servici si cel mic sa vrea sa se joace cu tine si sa fie galagie in toata casa. Si acum venise si reversul medaliei: alti prieteni ne intrebau ce mai faceti si noi entuziasti le spuneam ca a, cel mic spunea mama, sau are 2 dintisori, si treptat treptat vedeam o mutra de-aia plictisita si schimbau discutia (fiti fara grija, acum au si ei copii, si fac la fel, nu povestesc decat despre cat de istet e cel mic ca isi duce singur pampersul la cos! Lucruri ciudate mi s-au intamplat si la servici, unde eram printre cei mai tineri si singura cu copil! La inceput ma priveau ca pe o curiozitate naturala, erau foarte curiosi ce si cum, dar aveau grija sa sublinieze Cat de greu trebuie sa-mi fie mie cu copil mic si "vezi, noi de-aia nu facem", plus ca imi aruncau rautati gen "a,e Craciunul, daca mai aveam si un copil, trebuia sa-i iau si lui jucarii". Sau ma intrebau ce mai face bebe, in ideea ca poate incepeam sa ma plang pe umarul lor, iar cand eu le spuneam despre progresele firesti ale unui copil, se citea "iar ne plictiseste asta cu plodul ei!" Asa ca acum, cand ma intreaba cineva, ii spun scurt, ca e bine, fara detalii si nu fac greaseala sa vorbesc neintrebata despre copil. Si rautatea oamenilor merge pana acolo incat sa ma intrebe "a, cand mai faci un fratior sau o surioara?", desi tot singura persona cu copil am ramas in tot departamentul. Melina

[pepsica]

Ma bucur fetelor ca v-a pasionat subiectul! Singura mea problmema este insa sa nu devina subiect de dispute[:I] ....si de aceea simt nevoia sa raspund fetei care a spus la un moment dat ca cei care nu stiu sa se poarte cu copiii sint oameni rai.. nu vreau sa se creadq cine stie ce despre cei care au o problema in acest sens! Deci...mie cel putin, imi plac [bibe][bibe]( altfel nu as frecventa cu asiduitate acest forum, ce ziceti [:D]? Buuun.... faptul ca nu stiu sa o arat provine poate si din ceva specific mie ( nu vreau sa intru in amanute ce fel de mama am etc) si datorita faptului ca nu am eperienta in acest sens ( nu am avut frati, veri, nepoti, etc) Sint sigura ca asa ceva se invata din mers....[:D]De aceea mi se pare putin cam simplista catalogarea: ca sintem oameni rai, noi care nu stim sa ne purtam bine cu copiii altora... V-ati intrebat oare cum ne simtim noi ( va reamintesc, eu nu pot avea propri mei copiii, sau poate, hai sa nu zic, ii pot avea doar printr-o minune!!!) Cum e sa astepti ca o disperat in fiecare luna "imi vine, nu-mi vine" si asta de 7 ani?????nu vreau sa devin melodramatica - dar... e tare, tare greu....si atunci ce-ti ramine, daca nu ai copii? serviciul[il].....mai putin, caci nu sint genul.. ramin prietenii, rudele, oamenii pe care ii iubesti, nu? Si atunici, ce faci cind prietenii tai f. buni iti reproseaza lucruri care nu exista ( minciuna, de ex) iti spun ca nu mai existi pt. ei,intrerupt orice relatie, caci, spun ei, nu mai avem aceleasi preocupari... de acord, nu mai avem, dar am fost cindva prieteni buni si in numele prieteniei noatre ar fi trebuit sa inteleaga si punctul nostru de vedere.. nu vreau sa ne compatimeasca, vreau doar sa inteleaga ca nu te poti purta ORICUM si sa justifici acest lucru spunind ca ai copii...ce fel de ex vor fi ei pt. copiii lor? Spuneti voi, care aveti, caci se pare ca idealizez eu, care nu sint direct implicata: nu-i asa ca vreti sa fiti un model pt. copiii vostri? eu asa as vrea.. sa nu-mi fie rusine cu ce am facut... faptul ca ne evita- chiar presupunind ca am gresit si sa zicem, nu am avut prea multa consideratie fata de noile lor probleme -nu justifica in ochii copiilor lor ruptura de noi (ei acum sint prea mici acum, dar ma gindesc in viitor cind poate vor vedea pozele facute cu noi si vor intreba, cine-s astia?) Si faptul ca sintem nasii lor, chiar nu inseamna nimic, nimic? Cam asta am vrut sa spun, stiu ca e greu de vazut si simtit dianafara problemei, si NU VREAU s polemizez cu nimeni....nu vreau sa va pierd si pe voi [;)] pepsica

[TORIA]

Poate ma-m exprimat gresit cu OAMENII RAII dar cunosc si eu destui si atunci o sa le zic egoistii,nu vreau sa supar pe nimenii si nici nu fac referiri la voi sau la o anumita persoana.[^]

[Anina_n]

Draga pepsica, ca si alte fete, si eu, cred ca alta este supararea finilor tai. Ar trebui sa aibe mai mult respect fata de voi, doar sunteti nasii lor de cununie. Nu sa v-o reteze asa, scurt, fara alte explicatii. Nasii nostri de cununie au refuzat sa o boteze pe micuta noastra, pe motiv ca, nasa(de cununie) nu vrea sa se cumetreasca cu una din nasicile Cristinei, pt. ca nu o place defel din cauza unor neintelegeri avute la cununia noastra. Mie mi-a parut foarte rau, pt. ca tin mult la ea si as fi vrut sa fie si nasa micutei mele. Dar asta, nu m-a facut sa rup orice relatie cu ea, cu nasa de cununie. Asta a fost hotararea ei, am respectat-o si ne vedem in continuare. Oricum, este mai apropiata de fetita mea, decat nasicile ce le are Cristinuca. In rest, subscriu la ce au scris Cristina si Victoria. Nina & [copil] Nina-Cristina (1 an si 8 luni) http://groups.msn.com/NicoleTepuc/ninacristina.msnw

[adadia]

Am numai prietene fara copii , unele dintre ele nici nu iubesc copii , iar altele isi doresc dar dintr-un motiv sau altul - cariera , lipsa sot sau nu pot -nu au . Dar am pastrat relatia astfel : la cele care nu iubesc copii - la intrebarea : ce fac fetele tale - le povestesc scurt doar daca apare ceva cu substrat - o lectie de viata de exemplu - si niciodata amanunte de genul : a racit , se duce la tenis, a luat o nota mare s.a.m.d. Cu cele care isi doresc dar nu au , de asemenea pun baza pe alte subiecte si mai putin asta - e dureros pentru unele si plictisitor pentru celelalte . Eventual le fac sa se simta avantajate ca sunt mai libere . Daca vin in vizita - copii n-au ce cauta in camera aia . Problema apare cand vizita se prelungeste ,pt ca cine nu are copii nu stie ca o vizita de 2-3 ore iti da peste cap tot programul . Este de preferat sa va intalniti in alta parte - in oras undeva . Rodica - starea asta cu stresul de a te uita dupa ei dureaza cam pana cand tu incepi sa le dai libertatea sa se descurce singurei . Acum trebuie sa plec dar am sa va povestesc cum se strica reletiile cu prietenii de o viata fiindca copii nostrii , mari fiind - nu se suporta . adadia